ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., , împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 18.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel, examinând actele și lucrărilor de la dosar, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

La data de 30 mai 2022 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova cererea de revizuire a sentinței penale nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a), e) și alin. (4) C. proc. pen., prin care se solicită admiterea cererii de revizuire și să se constate că actele materiale pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova rămasă definitivă prin decizia penală nr. 285/A/2018 din data de 31 octombrie 2018 de către Î.C.C.J. au un caracter contradictoriu neputând fi conciliate cu starea de fapt reținută în hotărârea de achitare pronunțată la data de 12 aprilie 2022 de Î.C.C.J., respectiv decizia nr. 71/A în dosarul nr. x/2016.

Curtea a constatat că revizuentul A. a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de spălarea banilor în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

Ca stare de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat la ascunderea provenienței ilicite sumei de 5.186.688,03 RON obținută de S.C. B. S.R.L. în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracțiunii de înșelăciune în dauna D., și din vânzarea unor bunuri achiziționate cu bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna aceleiași părți civile astfel:

- la data de 18.02.2009, a atestat în fals, identitatea părților și conținutul contractului de vânzare - cumpărare nr. x/18.02.2009 deși cetățeanul irakian E., reprezentant al uneia dintre părțile contractante nu a fost prezent la încheierea acestui contract, ajutându-le în acest mod pe inculpatele F. și S.C. G. S.R.L. să dobândească bunuri cu bani obținuți în urma comiterii infracțiunii de înșelăciune în dauna D.,

- la data de 07.04.2009; a atestat în fals data, identitatea părților și conținutului contractului de cesiune de creanță nr. x, deși reprezentantul cedentei, cetățeanul irakian E., nu se afla pe teritoriul României,

- la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanță nr. x, atestând data, identitatea părților și conținutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât și al cedentului, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele F. și S.C. G. S.R.L. să ascundă, în mod repetat, proveniența banilor, în sumă de 3.522.513,86 RON, dobândiți în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracțiunii de înșelăciune în dauna D.

- la data de 06.04.2009, a întocmit și a atestat, în fals, data, identitatea părților și conținutului contractului de cesiune de creanță nr. x, deși reprezentantul cedentei, cetățeanul irakian E., nu se afla pe teritoriul României,

- la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanță nr. x, cu privire la care a atestat și data, identitatea părților și conținutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât și al cedentului, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele H. și S.C. I. S.R.L. să ascundă proveniența banilor, în cuantum de 1.664.174,17 RON, obținuți în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracțiunii de înșelăciune în dauna D..

Prin decizia penală nr. 285/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2014, ca efect al admiterii apelului declarat de inculpat, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, în pedepsele componente.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penală față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

A menținut pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsă durata reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

În cauza pendinte, Curtea a reținut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată disp. art. 453 lit. a) din C. proc. pen. trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii definitive atacate.

De altfel s-a arătat că în prezenta cauză, revizuentul, raportându-se pur formal la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu urmărește altceva decât o completare a probatoriului în cauză în privința infracțiunii de evaziune fiscală, o reinterpretare a acestuia, cu unicul scop al obținerii unei soluții de achitare pentru 3 din cele 5 actele materiale ce compun unitatea legală a infracțiunii continuate de spălarea banilor prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969.

În concret, argumentele revizuentului tind la prelungirea probatoriului prin completarea acestuia cu înscrisuri ce au fost administrate într-o altă cauză penală (dosarul nr. x/2016 finalizat prin sentința penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 72A/12.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și la reaprecierea probelor ce au condus la condamnarea sa definitivă, în condițiile în care chestiunea referitoare la inexistența cetățeanului irakian E. pe teritoriul României la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanță a fost tranșată definitiv, făcând obiectul analizei Curții de apel Craiova și, apoi, a instanței supreme (considerentele relevante regăsindu-se la pag. 164 din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Trecând la examinarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., Curtea a reținut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest text legat trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

În speță, revizuentul a invocat existența a două hotărâri ce nu se pot concilia, respectiv sentința a cărei revizuire se solicită, prin care a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de spălarea banilor și sentința penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, rămasă definitivă la 12.04.2022 prin decizia penală nr. 72A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 prin care a fost achitat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Contrar celor susținute de revizuent, soluția de achitare dispusă definitiv în cauza nr. 2128/54/2016 nu este incompatibilă cu cea de condamnare dispusă prin sentința a cărei revizuire se solicită, între cele două infracțiuni definitiv judecate neexistând nicio relație de interdependență.

Curtea a constatat astfel că în cauza nr. 1925/54/2014 finalizată prin pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită, inculpatul A. a fost condamnat pentru participarea în calitate de complice la o infracțiune de spălarea banilor, produsul spălat, în valoare de 5.186.688,03 RON provenind din comiterea unor infracțiuni de înșelăciune în dauna D., și din vânzarea unor bunuri achiziționate cu bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna aceleiași părți civile.

În dosarul nr. x/2016 soluționat prin sentința penală nr. 23/2021 din 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă la 12.04.2022 prin decizia penală nr. 72A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, același inculpat a fost achitat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru săvârșirea în calitate de autor a infracțiunii de spălarea banilor constând în aceea că a ascuns originea ilicită a sumei de 898.099 RON (din totalul de 1.168.239,28 RON obținuți de inculpata S.C. J. S.R.L.) pe care a transferat-o în baza unor tranzacții fictive, în conturile unor societăți comerciale.

Ca atare, situațiile premisă ce au determinat pronunțarea celor două hotărâri penale definitive diferă fundamental, inculpatul fiind judecat pentru două infracțiuni distincte de spălarea banilor aflate în concurs, cea care a atras condamnarea fiind comisă în calitate de complice, iar cea pentru care s-a dispus soluția de achitare în calitate de autor, astfel că, nereferindu-se la aceeași faptă, ci la fapte diferite, cele două hotărâri nu se exclud una pe alta.

În plus, Curtea a reținut că hotărârea a cărei revizuire se solicită era deja definitivă la momentul judecării în apel a cauzei nr. 2158/54/2016, astfel că în cazul în care inculpatul ar fi fost judecat în această cauză pentru aceeași faptă care făcuse obiectul judecății în dosarul nr. x/2014, instanța ar fi pronunțat o hotărâre de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. (există autoritate de lucru judecat).

Nici soluția de achitare a inculpatului pronunțată în dosarul nr. x/2016 pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este ireconciliabilă cu cea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pronunțată în cauza nr. 1925/54/2014.

S-a reținut în acest sens că în dosarul nr. x/2014 s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (5 acte materiale).

În consecință, în cele două cauze nu s-au pronunțat soluții contradictorii, faptele reținute în sarcina inculpatului în cele două cauze fiind săvârșite prin acțiuni distincte, la date diferite și asupra unor obiecte materiale diferite.

Cum în sentința a cărei revizuie se solicită nu s-a reținut că inculpatul ar fi comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care s-a dispus achitarea în dosarul nr. x/2016, nu există nicio contradicție între cele două hotărâri, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) fiind invocat pur formal, speculându-se complexitatea situațiilor de fapt deduse judecății în cele două cauze, amploarea materialului probator evaluat de instanță și faptul că o parte din infracțiuni au fost comise prin folosirea acelorași persoane juridice pentru a se crea aparența întrunirii condițiilor prev. de art. 459 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, care atrag inadmisibilitatea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul A..

Totodată, prin cererea de apel formulată, persoana condamnată a solicitat repunerea în termenul de apel, în temeiul art. 411 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii de repunere în termenul de apel, a solicitat admiterea cererii, susținând că se justifică repunerea în termenul de apel întrucât calea de atac a fost declarată în termen de 10 zile de la momentul la care s-a realizat o nouă comunicare de către instanța de apel la domiciliul procesual ales al apelantului.

Cu privire la tardivitatea formulării apelului, potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.

Termenul de introducere a căii ordinare de atac a apelului este un termen legal imperativ, sancțiunea nerespectării sale fiind decăderea, în baza căreia instanța de apel va respinge ca tardivă calea de atac.

Minuta sentinței penale a fost comunicată inculpatului la domiciliul indicat de acesta pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură în mun. Drobeta Turnu - Severin, K., jud. Mehedinți, la data de 17.11.2022.

În ceea ce privește nelegalitatea procedurii de comunicare a minutei, deși este invocată ca argument în cadrul cererii de repunere în termen, acest aspect se impune a fi analizat din perspectiva excepției tardivității. În lipsa unei comunicări legale, calea de atac formulată ar fi considerată ca fiind în termen astfel că formularea unei cereri de repunere în termen ar fi lipsită de interes.

Înalta Curtea constată însă că deși minuta nu a fost comunicată la domiciliul legal al inculpatului, ci la domiciliul procesual ales al inculpatului, nu poate fi invocată vreo viciere a procedurii și nici vreo vătămare a drepturilor inculpatului în condițiile în care actul a fost înmânat numitei L., "care este funcționar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenței", semnând pentru primirea acesteia.

Astfel, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 261 C. proc. pen. Înmânarea citației altor persoane:

(1) Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citația soțului, unei rude sau oricărei persoane care locuiește cu ea ori care în mod obișnuit îi primește corespondența. Citația nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernământ.

(2) Dacă persoana citată locuiește într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătate la alin. (1), citația se predă administratorului, portarului ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește.

(3) Persoana care primește citația semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea și semnătura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta refuză sau nu poate semna dovada de primire, agentul afișează citația pe ușa locuinței, încheind proces-verbal.

În mod corelativ, într-o astfel de situație, orice viciu privind adresa la care i-a fost comunicat actul persoanei vizate este acoperit, procedura fiind considerată ca legal îndeplinită.

În acest sens este și cauza M. împotriva României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că prin neinformarea instanțelor naționale în legătură cu schimbarea adresei de corespondență și neprecizarea vreunui motiv care să justifice absența acestuia din fața instanței, condamnatul a contribuit în mare parte la crearea unei situații care îl împiedica să apară în fața instanței de apel și că ar fi putut anticipa în mod rezonabil consecințele comportamentului său.

Înalta Curte observă că procedura de citare s-a realizat inclusiv în cursul judecării cererii de revizuire la instanța de fond, la adresa la care s-a și făcut comunicarea minutei sentinței penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022.

Comunicarea minutei sentinței penale a fost făcută în mod legal, la adresa în care procedura s-a realizat inclusiv în cursul judecării cererii de revizuire la instanța de fond. Textul legal nu impune ca persoana căreia i se comunică actul procedural să fi luat cunoștință efectiv de acesta, ci doar ca dispozițiile legale în materie să fi fost respectate.

La data de 26.04.2023, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrat apelul formulat de inculpat prin apărător, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10.05.2023.

Față de dovezile de comunicare existente la dosar care atestă că procedura de comunicare a minutei s-a realizat la 17.11.2022, Înalta Curte constată că prezenta cerere de apel introdusă de inculpat a fost formulată cu nerespectarea termenului legal, cererea de apel formulată fiind tardivă.

În ceea ce privește cererea de repunere în termen, instituția repunerii în termen își regăsește reglementarea în art. 411 C. proc. pen., care prevede la alin. (1) că "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia."

Potrivit doctrinei și practicii judiciare pot constitui cauze temeinice de împiedicare cazul fortuit, forța majoră sau altă cauză care l-a pus pe inculpat în situația de a nu putea acționa așa cum îi cereau interesele și în lipsa căreia ar fi acționat în conformitate cu aceste interese.

Printr-o cauză temeinică de împiedicare legiuitorul a avut în vedere o împrejurare independentă de voința părții, care nu a putut să fie nici prevăzută, nici înlăturată și care constituie un obstacol pentru parte de a declara apel.

Înalta Curte apreciază că împrejurările menționate în susținerea cererii de repunere în termen nu pot avea semnificația unei "cauze temeinice de împiedicare" a declarării apelului în termenul legal. Astfel, faptul că inculpatul a susținut că din punctul său de vedere prezintă relevanță dacă persoana respectivă avea sau nu avea la momentul comunicării minutei calitatea de persoană însărcinată să primească corespondența pentru societatea respectivă, nu poate atrage vreo consecință cu privire la legalitatea procedurii de citare din fața instanței ori cu privire la legalitatea comunicării actelor procedurale, inclusiv a minutei sentinței penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, cât timp, la toate termenele de judecată, citațiile au fost transmise și primite de aceeași persoană.

Din actele dosarului a rezultat că biroul avocatului K. se afla într-o clădire cu mai multe birouri, în care își desfășurau activitatea și alte societăți, întreaga corespondență fiind preluată de persoana însărcinată cu preluarea corespondenței pentru toate acestea. Acest aspect este probat și prin faptul, anterior menționat, că pentru toate termenele anterioare, inculpatul și-a ridicat corespondența de la aceeași persoană, ceea ce echivalează cu acordul de a i se prelua corespondența în condițiile menționate.

În consecință, cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul A. este nefondată, întrucât nu a fost dovedită existența unei cauze temeinice de împiedicare, care să fi determinat întârzierea declarării căii de atac în termen, astfel că apelul este tardiv.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 411 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea inculpatului apelant A. de repunere în termenul de declarare a apelului împotriva sentinței penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, iar în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 410 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.

Va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel.

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 231 din data de 14 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 septembrie 2023.

GGC - MM