ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176/2023 din data de 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 99/18.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 27 iulie 2023 a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 99/18.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014.

Revizuentul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire, întrucât faptele reținute în sarcina sa, respectiv complicitate la infracțiunea de spălare de bani, săvârșite în calitate de avocat la momentul respectiv, prin faptul că ar fi dat o dată certă unor tranzacții de cesiune de creanță, care au fost încheiate de societatea B., prin numitul C., cu alte societăți au avut drept temei o prezumție simplă și anume, faptul că numitul C. a părăsit România prin punctul de trecere a frontierei Otopeni și astfel nu putea fi prezent la avocat, pentru încheierea acelor contracte. Însă, documentele anexate atestă că numitul C., în perioada de referință era în țară, pentru că au fost întocmite acte oficiale la diferite instituții, înscrisuri care nu au fost cunoscute de către instanță.

Concluzionând, a arătat că atâta timp cât acesta a fost în țară, în mod cert a fost prezent și la revizuent, iar cesiunile respective înlătură elementele de clandestinitate, care pot convinge instanța că este vorba despre o infracțiune de spălare de bani.

A solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, arătând că cele trei acte materiale care îl privesc pe C. și cu privire la care a fost condamnat au caracter contradictoriu și nu pot fi conciliate cu starea de fapt reținută în decizia nr. 71/A/12.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că se impune admiterea cererii de revizuire și achitarea pentru aceste acte materiale, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Curtea a constatat că revizuentul condamnat A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014, solicitând, în esență, să se constate incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Așadar, Curtea a apreciat că, pentru a fi incident cazul de revizuire prev.de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări - fapte probatorii - noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, deoarece altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Curtea, verificând din această perspectivă actele și lucrările dosarului, a constatat că împrejurările la care revizuentul condamnat A. a făcut trimitere în cererea formulată, nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită admiterea în principiu a cererii de revizuire și nu are aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțată, dat fiind că motivele invocate de revizuent sunt, pe de o parte, pur formale, iar pe de altă parte, prin aspectele invocate, acesta urmărește prelungirea probatoriului.

Împotriva sentinței penale nr. 176/2023 din data de 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat apel revizuentul A..

Concluziile apărătorului ales pentru apelantul revizuent și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).

În același timp, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform 459 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată de o persoană ce avea dreptul de a formula o astfel de cerere, este îndreptată împotriva unei hotărâri ce poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac și a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește încadrarea acesteia în unul dintre cazurile prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire a fost indicat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din economia textelor de lege sus menționate rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă în dovedirea unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Analizând criticile de netemeinicie invocate de apelantul revizuent A., Înalta Curte constată că prima instanță a evaluat just particularitățile cauzei și a reținut corect că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă.

În cauză, împrejurările invocate de revizuent, respectiv existența unor înscrisuri din care rezultă operațiunile derulate prin intermediul unor notari sau avocați în preluarea unei societăți comerciale în cursul lunii noiembrie 2008 de către revizuent nu poate constitui un element care să determine netemeinicia hotărârii de condamnare. Aceste înscrisuri nu se referă la fapte sau împrejurări care au legătură directă cu activitatea infracțională pentru care revizuentul a fost condamnat, ci se referă la activități ale acestuia anterioare și străine de situația juridică a revizuentului.

Înscrisurile considerate noi de către apelantul revizuent și care ar avea aptitudinea de a prezenta aspecte ce nu au fost cunoscute instanțelor anterioare, nu reprezintă o faptă sau o împrejurare nouă care să determine pronunțarea unei soluții diametral opuse.

În realitate, nemulțumirea revizuentului în ceea ce privește modul în care au fost interpretate și coroborate probele nu poate fi cenzurat în procedura revizuirii ce constituie o cale extraordinară de atac.

Referitor la solicitarea revizuentului de a se dispune o rejudecare a cauzei sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că, în cadrul revizuirii care este o cale de atac de retractare, analiza se subsumează elementelor de noutate care ar conduce la o eroare judiciară și, în coroborare cu toate celelalte probe administrate în cauză de către instanțele care au judecat cauza, se poate ajunge la o soluție de achitare, însă, nicidecum, prin admiterea în principiu a cererii nu se poate considera că ar interveni o nouă judecată a cauzei, pentru a treia oară, care să presupună readministrarea întregului probatoriu.

Altfel spus, obiectul cenzurii în calea de atac a revizuirii îl constituie temeinicia cererii de revizuire, respectiv dacă motivele invocate conduc la anularea hotărârii de condamnare în sensul în care înscrisul, în coroborare cu probele administrate în cursul judecății, să fie apt să conducă la o soluție de achitare, ci nu o rejudecare a căii de atac a apelului. O soluție de achitare în cadrul unei cereri de revizuire ar trebui determinată de împrejurarea nou descoperită, nu de o reapreciere a legalității și a elementelor de tipicitate a infracțiunii reținute în sarcina apelantului-revizuent.

Se constată că ceea ce urmărește revizuentul apelant A., în actualul stadiu procesual, este o nouă reexaminare în fapt a cauzei, fără a invoca și a face dovada existenței unor situații sau stări noi, apte a dovedi, în condițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., netemeinicia hotărârii definitive de condamnare dispusă față de acesta.

Or, hotărârea judecătorească penală definitivă fiind expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății (res iudicata pro veritate habetur), autoritatea de lucru judecat de care se bucură aceasta poate fi pusă în discuție, în cadrul prezentului demers judiciar, prin prisma cazului de revizuire invocat, numai în ipoteza existenței unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestui caz de revizuire la alte situații privitoare la o reevaluare a unor elemente probatorii, la existența unor raționamente jurisdicționale pretins eronate sau la veridicitatea depozițiilor unor martori este exclusă, date fiind, pe de o parte, dispozițiile procesual penale menționate, iar pe de altă parte, principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În acest context, Înalta Curte reține că împrejurările invocate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., situație în care respingerea de către instanța de fond a cererii de revizuire ca inadmisibilă apare ca singura soluție legală și temeinica.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar criticile revizuentului neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 176/2023 din data de 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 176/2023 din data de 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2024.