ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din data de 09 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 228 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022 la data de 22.11.2022, definitivă prin neapelare la data de 10.01.2023.

Pentru a se dispune în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut că, în cauză, obiectul procedurii care a condus la pronunțarea sentinței penale nr. 228 din data de 22 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, l-a constituit recunoașterea și executarea în România a hotărârii de condamnare pronunțată de un stat membru al Uniunii Europene, în temeiul prevederilor art. 166 din Legea nr. 302/2004, instanța nefiind investită cu soluționarea raportului juridic de drept penal substanțial care fusese, de altfel, tranșat de instanța penală a statului italian (în speță Curtea cu juri - Tribunalul din Verona).

În contextul procedurii în care s-a pronunțat sentința penală atacată cu prezenta contestație în anulare, Curtea a apreciat că cererea apare ca inadmisibilă și din perspectiva încălcării principiului încrederii reciproce care guvernează procedura recunoașterii și executării hotărârilor străine pronunțate de statele membre ale Uniunii Europene conform art. 162 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul unei eventuale admiteri a prezentei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că eventuala incidență a prescripției răspunderii penale pentru faptele care au făcut obiectul judecății de fond în statul străin ar fi constituit temei de refuz a recunoașterii și punerii în executare a hotărârii penale străine conform art. 163 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, situație în care eventuala omisiune de a lua în considerare motivul obligatoriu de nerecunoaștere și neexecutare ar fi constituit o eroare de judecată, nicidecum una de procedură, specifică căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Împotriva acestei hotărâri contestatorul A. a declarat apel.

Apelul declarat în cauză nu a fost motivat în scris, iar prin concluziile orale, apelantul și apărătorul din oficiu au solicitat respingerea excepției inadmisibilității apelului, considerând că instanța nu se află în imposibilitate de a analiza critica formulată și având în vedere dreptul la o cale de atac efectivă consacrată de principiul dublului grad de jurisdicție prevăzut de art. 2 paragraf 1 din Protocolul 7 CEDO.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată de Înalta Curte se reține următoarele:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Astfel, art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel dispunând că:

"(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel."

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, Înalta Curte constată că apelantul contestator A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 09 iunie 2023, prin care Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva sentinței penale nr. 228 din 22 noiembrie 2022, prin care Curtea de Apel Cluj a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin sentința penală pronunțată de Curtea cu juri - Tribunalul din Verona la data de 28.03.2018, hotărâre rămasă definitivă la data de 19.02.2019 prin sentința Curții de Apel din Veneția, pentru săvârșirea infracțiunii de "reducerea sau menținerea în stare de sclavie sau de subjugare, în formă continuată", faptă prevăzută de art. 600 din C. pen. italian, cu aplicarea art. 81 din C. pen. italian, având ca și corespondent în legislația română infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. raportat la art. 182 lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., într-un penitenciar din România.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare instanța verifică dacă cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a respins contestația în anulare declarată tocmai pentru că aceasta nu îndeplinea condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. și, în raport cu aceste dispoziții legale, constată că, în ceea ce privește hotărârea prin care se dispune cu privire la inadmisibilitatea în principiu a contestației în anulare, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă și, deci, nesusceptibilă de apel.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

De altfel, analiza dispozițiilor legale care întemeiază această concluzie a făcut obiectul Deciziei nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 09 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 98 din data de 09 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 septembrie 2023.

GGC - MM