CtEDO 03.04.2007 Auto

ISIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.04.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ISIK c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 63900/00 prezentate de Azime IȘIK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 aprilie 2007 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza, președinte, dnii J. Casadewall, G. Bonello, R. Türmen, K. Traja, S. Pavlovschi, P. Hirvelä, judecători, Arac Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 10 noiembrie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentei, Azime Ișik, este un resortisant turc, născut în 1977. Ea este reprezentată în fața Curții de către E. Keskin și F. Karakaș, avocate la Istanbul. Guvernul turc ( La 25 aprilie 1999, recurenta a fost arestată de către agenți ai Direcției de Securitate din Istanbul, secțiunea de combatere a terorismului. Ea a fost suspectată de a fi comis un atentat cu bombă într-un mall, care a cauzat moartea a treisprezece persoane. La sfârșitul percheziției efectuate la domiciliul familiei, tatăl și sora ei au fost, de asemenea, arestate. La 30 aprilie 1999, judecătorul care se află în afara Curții de Securitate a statului membru în care a fost pronunțată arestarea provizorie a reclamantei. Rapoartele întocmite la începutul și la sfârșitul reținerii nu menționează nici o urmă de lovituri și răni pe corpul reclamantei. La sfârșitul reținerii a avut loc numai în prezența medicului, într-un loc aflat în afara văzului polițiștilor. La 30 iunie 1999, în timp ce era încarcerată în închisoarea din Ümraniye, reclamanta a depus o plângere în fața procurorului Republicii Fatih împotriva polițiștilor care îl interogaseră și a explicat că au fost bătuți în mașina și în sediul poliției, dezbracată, amenințată cu violul și supusă unui atac și a cerut să fie supusă unui examen psihiatric. La 2 noiembrie 1999, procurorul general al Republicii a colectat declarațiile comisarului de poliție care a interogat-o pe reclamantă, precum și un agent. La 14 decembrie 1999, procurorul general al Republicii a emis un ordin de nejudiciare pe baza rapoartelor medicale și a declarațiilor poliției. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge că a fost supusă unui tratament abuziv în timpul arestării sale. Ea arată că a fost bătută, dezbrăcată și amenințată cu violul, că a suferit atingeri și că a fost lipsită de somn. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a dispus de o acțiune efectivă pentru a-și face afirmațiile. Ea explică faptul că nu a fost ascultată de procurorul Republicii și că nu a fost supusă unei examinări psihiatrice. Recurenta susține că a fost supusă unor abuzuri în timpul custodiei sale și se plânge de lipsa unei căi de atac efective pentru a denunța aceste tratamente și consideră că aceaceasta este o încălcare a articolelor 3 și 13 din convenție. Guvernul susține că aceste afirmații sunt neîntemeiate; reclamanta a fost examinată de către un medic la începutul și la sfârșitul arestării sale, și nici o urmă de lovituri și răni nu a fost ridicată pe corpul ei. În plus, o anchetă a fost efectuată de către Parchet asupra acuzațiilor de la care au fost auziți polițiștii. Recurenta își reiterează afirmațiile și contestă fiabilitatea examinării medicale de sfârșit de custodie. Curtea amintește că acuzațiile de rele tratamente trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate (a se vedea mutatis mutandis Klaas c. Germania, Hotărârea din 22 septembrie 1993, seria A n 269, p. 18) 30). Pentru a stabili faptele invocate, aceasta utilizează criteriul probei mai mult decât orice îndoială rezonabilă; cu toate acestea, o astfel de dovadă poate rezulta dintr-o fâșie de mail sau din prezumții care nu au fost respinse, suficient de grave, precise și concordante (Irlanda c. Regatul Unit, Hotărârea din 18 ianuarie 1978, seria A n 25, pp. 64 65, § 161 in fine, și Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 121, CEDH 2000 IV). În speță, recurenta nu a prezentat în fața Curții niciun element de probă care să ateste că a fost tratat incorect și nici nu a furnizat explicații detaliate și convingătoare cu privire la abuzurile pe care le-ar fi comis poliția în timpul custodiei sale. Ea arată că rapoartele medicale întocmite la începutul și la sfârșitul detenției nu indică nici o urmă de lovituri și răni pe corp. Curtea arată că, în cazul în care recurenta contestă fiabilitatea examinării medicale de încheiere a detenției, nu reiese în niciun caz din dosar că a contestat acest raport și/sau a întreprins un demers pentru a fi examinat de un alt medic decât cel care a întocmit raportul. În plus, examinarea finală a arestării este ținută în siguranță în fața ochilor și a polițiștilor. Recurenta era singură cu medicul și a avut ocazia să-și prezinte afirmațiile. Tot corpul a fost examinat. Pe de altă parte, încercarea Parchetului lui Fatih în scopul audierii recurentei a rămas nesănătoasă, în măsura în care aceasta nu a răspuns la convocare. În observațiile sale privind admisibilitatea și temeinicia cauzei, recurenta nu oferă nicio explicație în acest sens. Curtea observă că, în afara afirmațiilor recurentei conținute în plângerea sa din 30 iunie 1999, niciun element de probă supus examinării sale nu permite să se stabilească existența relelor tratamente în cauză. Având în vedere concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că recurenta nu dispune de un motiv întemeiat în sensul articolului 13 din convenție. Prin urmare, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. De asemenea, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Fatoș Arac

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-06-01
0,96
ISIK contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62226/00 présentée par Mehmet Fehmi IŞIK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 1 er juin 2004 en une chambre co
CtEDO 2003-09-02
0,95
ISIK contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35064/97 présentée par Mehmet Hanefi IŞIK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2 septembre 2003 en une chambre composée de
CtEDO 2004-07-06
0,95
AVCI contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42583/98 présentée par İhsan AVCI contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 juillet 2004 en une chambre composée de
CtEDO 2000-08-31
0,94
TUTMAZ et AUTRES contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 51053/99 présentée par Suphi TUTMAZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 31 août 2000 en une chambre
CtEDO 2001-05-26
0,94
ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63357/00 présentée par İbrahim ÖNCÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 26 juin 2001 en une chambre co
Sursă