SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere n 6280/03 prezentată de Ahmet SUBAȘI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 aprilie 2007 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 16 decembrie 2002, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ pe reclamant, dl Ahmet Subaș., este un resortisant turc, născut în 1976 și rezident în Zmir. El este reprezentat în fața Curții de către B. Özdemir, avocat în La 29 aprilie 2002, procurorul Republicii se afla lângă curtea de securitate a statului Izmir (inclusiv curtea de securitate a statului) și a Curții de Securitate a Republicii. În aceeași zi, judecătorul șef lângă curtea de securitate a statului va elibera un mandat de percheziție, executat la 21 mai 2002. Polițiștii au confiscat trei ziare și nouăsprezece reviste interzise anterior printr-o hotărâre a Curții de Securitate a statului t . Prin decizia din 21 iunie 2002, procurorul aflat în apropierea Curții de Securitate a statului a declarat incompetent rațiunea Materiae Prin ordonanța penală din 19 iulie 2002, notificată reclamantului la 3 septembrie 2002, instanța din statul de drept penal l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de trei luni schimbată într-o amendă de 381 682 144. cărți turcești (TRL) (aproximativ 263 EUR (EUR) și a ordonat confiscarea ziarelor și a revistelor incriminate pe baza dosarului și a actului de punere sub acuzare, în conformitate cu dispozițiile legii care reglementează materia. La 10 septembrie 2002, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei ordonanțe în fața tribunalului corecțional dalzmir. Prin hotărârea din 12 septembrie 2002, în conformitate cu avizul procurorului Republicii (aviz care nu a fost comunicat reclamantului), tribunalul a respins această opoziție și a confirmat astfel hotărârea instanței judecătorești din statul de drept penal. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul susținea, la origine, că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil în măsura în care instanțele nu au ținut în culpă. De asemenea, s-a plâns că nu a fost informat cu privire la acuzațiile aduse împotriva lui și că nu a fost în măsură să răspundă la avizul procurorului republicii, deoarece acesta nu i-a fost comunicat. Curtea constată că reclamantul a fost invitat de către grefa secțiunii la 5 iulie 2006 și, respectiv, la 20 noiembrie 2006, prin poștă normală și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, să transmită observațiile sale ca răspuns la cele ale guvernului și cererile sale de satisfacție echitabilă. Curtea ia notă de faptul că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși, în ultima, atenția reclamantului a fost atrasă asupra termenilor articolului 37 din Convenție. Curtea concluzionează că reclamantul n Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle F. Tulkens de zi cu zi Președintele
Requête n
o
6280/03
présentée par Ahmet SUBAȘI
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 3 avril 2007 en une chambre composée de
:
M
me
F.
Tulkens
,
présidente
,
MM.
A.B.
Baka
,
I.
Cabral Barreto
,
R.
Türmen
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni,
D.
Jočienė,
juges
,
et
de
M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 décembre 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29
§
3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ahmet Subașı, est un ressortissant turc, né en 1976 et résidant à İzmir. Il est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A l’époque des faits, le requérant était le représentant du journal «
Sosyalizm yolunda Kızılbayrak
» à İzmir.
Le 29 avril 2002, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir («
la cour de sûreté de l’Etat
») demanda à la cour de sûreté de l’Etat l’autorisation de procéder à une perquisition au siège du journal du requérant.
Le même jour, le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat délivra un mandat de perquisition, exécuté le 21 mai 2002. Les policiers saisirent trois journaux et dix-neuf magazines interdits auparavant par une décision de la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul.
Par une décision du 21 juin 2002, le procureur près la cour de sûreté de l’Etat se déclara incompétent «
ratione materiae
» et transmis le dossier au procureur de la République d’Izmir.
Par une ordonnance pénale du 19 juillet 2002, notifié au requérant le 3
septembre 2002, le tribunal d’instance pénale condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de trois mois commuée en une amende de 381
682
144
livres turques (TRL) (soit environ 263 euros (EUR)) et ordonna la confiscation des journaux et magazines incriminés sur la base du dossier et de l’acte d’accusation, conformément aux dispositions de la loi régissant la matière.
Le 10 septembre 2002, le requérant forma opposition contre cette ordonnance devant le tribunal correctionnel d’Izmir.
Par un jugement du 12 septembre 2002, conformément à l’avis du procureur de la République (avis non communiqué au requérant), le tribunal rejeta cette opposition et confirma ainsi le jugement du tribunal d’instance pénale.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant soutenait, à l’origine, que sa cause n’a pas été entendue équitablement dans la mesure où les juridictions n’ont pas tenu d’audience. Il se plaignait aussi de n’avoir pas été informé des accusations portées contre lui et de n’avoir pas été en mesure de répondre à l’avis du procureur de la République, étant donné que celui-ci ne lui a pas été communiqué.
La Cour constate que le requérant a été invité par la Greffière de Section le 5 juillet 2006 et le 20 novembre 2006, respectivement, par courrier normal puis par lettre recommandée avec accusé de réception, à faire parvenir ses observations en réponse à celles du Gouvernement et ses demandes de satisfaction équitable. La Cour note que ces lettres sont restées sans réponse, bien que dans la dernière, l’attention du requérant ait été attirée sur les termes de l’article
37 de la Convention.
La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
Greffière
Présidente