ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, în dosarul cu numărul de referință 514/2014 SIEP (42/697/2023), pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 27.02.2023, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza mandatelor europene de arestare din data de 27.02.2023, emise în dosarul cu număr de referință 514/2014 SIEP (42/697/2023), în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni și 12 zile închisoare, aplicate pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primire de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian și furt în circumstanțe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată începând cu data de 21.03.2023, ora 0835.

În baza dispozițiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a menținut măsura arestării persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, de la 03.04.2023 la 02.05.2023, inclusiv, în vederea predării.

În temeiul dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate cu ocazia soluționării cauzei, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., suma de 1.098 de RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform Delegației nr. 31410 din 21.03.2023, a fost achitată Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă, prezenta hotărâre să fie comunicată autorităților prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că la data de 21.03.2023, a fost înregistrată Sesizarea nr. x/21.03.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării pentru executarea Mandatului european de arestare nr. x/2014 SIEP emis la data de 18.07.2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, în baza Sentinței nr. 385/2006 din 06.11.2006 a Tribunalului pentru Familie din Torino, irevocabilă la data de 17.12.2007 și a Mandatului european de arestare nr. x/2014 SIEP emis la data de 18.07.2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, în baza hotărârii Curții de Apel din Torino nr. 38/2014 (1/2012 RG App) din data de 17.04.2014, în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni și 12 zile închisoare, aplicate pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primirea de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian și furt în circumstanțe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian.

S-a menționat în Referatul nr. x/2023 din 21.03.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași că, față de precizările din formularele SIS, faptele imputate persoanei solicitate se regăsesc în enumerarea din art. 97 alin. (1) (fapte care dau loc la predare) din Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. De asemenea, au corespondent în legea penală română și ar fi atras răspunderea sa penală dacă ar fi fost comise pe teritoriul național, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă, tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

S-a mai arătat în referat că în cadrul procedurii de identificare, numitul A. a declarat că își dă consimțământul la predare.

Astfel, constatându-se că nu există impedimente în ceea ce privește dubla incriminare și că documentele transmise de autoritățile solicitante conțin informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prin Ordonanța nr. 13/2023 emisă la data de 21.03.2023, ora 08:35, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, în vederea prezentării sale în fața instanței de judecată.

La termenul din data de 21.03.2023, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a fost identificată persoana solicitată A., care nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea. La același termen de judecată persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință informarea privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare.

Prin încheierea din 21.03.2023 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, cu începere de la 21.03.2023 și până la 04.04.2023, inclusiv.

Mandatele europene de arestare au fost înaintate instanței în limba italiană, însoțite de traducerea în limba română. După primirea mandatelor europene de arestare, i s-au comunicat persoanei solicitate copii ale acestora, putând lua cunoștință de conținutul mandatelor europene.

La termenul din data de 31.03.2023, fiind interpelată cu privire la posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare italiene, persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată către autoritățile din Italia și nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Curtea de apel a reținut că mandatele europene de arestare emise la data de 27.02.2023, de către de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, au fost traduse în limba română și depuse la Curtea de Apel Iași; mandatele sunt emise împotriva persoanei solicitate A., în vederea executării unei pedepse de 1 an, 2 luni și 12 zile închisoare.

Astfel, s-a reținut că din primul mandat european de arestare rezultă că prin Sentința nr. 38/2014, nr. 1/2012 R.G. App., pronunțată în data de 17.04.2014 de Curtea de Apel Torino, care a reformat parțial sentința pronunțată în data de 07.06.2011 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino, irevocabilă la 20.06.2014, persoana solicitată A. a fost condamnată la 5 luni închisoare și 80 de euro amendă pentru comiterea infracțiunilor de furt în circumstanțe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian.

În fapt, s-a reținut că în Torino, în data de 22.07.2006, în participație cu numiții B., C., D., în scopul de a obține un beneficiu ilicit, după ce a blocat cu propriul corp o femeie în vârstă, în așa fel încât să permită celorlalți să-i ia geanta și a-l lovi peste față pe polițistul E., pentru a reuși să fugă de la fața locului ca să nu fie pedepsiți și pentru a deține bunul sustras, prin acțiunile lor directe și fără echivoc, au încercat să sustragă geanta persoanei vătămate acționând cu violență asupra acesteia pentru a-și însuși geanta, dar și asupra polițistului pentru a reuși să fugă.

De asemenea, s-a reținut că la 24.07.2006, în Torino, în participație cu numiții B., F. și D., minori, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, prin acțiunile lor directe și fără echivoc, au încercat să-și însușească gențile a două tinere neidentificate, dar fără a reuși, din cauze care nu depindeau de voința lor, întrucât intervenise un trecător.

În același timp, s-a reținut că în Torino, în data de 07.08.2006, în participație cu doi minori, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, și-au însușit portofelul cetățeanului G., sustras din interiorul ghiozdanului pe care îl avea în spate.

Prin Sentința nr. 385/2006, nr. 641/06 și 642/06 R.G. GUP pronunțată în data de 06.11.2006 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino - Judecător de cameră preliminară, irevocabilă la 17.12.2007, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni și 20 de zile închisoare și 440 de euro amendă, pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primire de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian, pedeapsa restantă fiind de 9 luni și 12 zile închisoare și 440 de euro amendă.

Ca situație de fapt, s-a reținut că în Torino, la 15.08.2006, în participație cu minorul H., numitul I. - major și cu încă o persoană neidentificată, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, a săvârșit fapte directe și fără echivoc, pentru a-și însuși autoturismul x cu nr. de înmatriculare x al cărui proprietar era cetățeana J., după ce spărseseră portiera față stânga, dar fără a reuși în intențiile lor din cauze care nu depindeau de voința lor.

De asemenea, în Torino, la 15.08.2006, în participație cu minorul H., numitul I. - major și cu încă o persoană neidentificată, a primit de la o persoană care nu a fost identificată autoturismul x cu nr. de înmatriculare x provenit din furtul comis în dauna cetățeanului K..

Tot în Torino, în data de 01.09.2006, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, și-a însușit portofelul deținutului L. (în interiorul căruia se aflau suma de 450 de euro și diferite carduri de credit), după ce îl smulsese acestuia din urmă în timp ce îl deținea la cureaua pantalonilor.

Prin Ordinul de executare a pedepselor concurente nr. 514/2014 SIEP emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino la data de 18.07.2014, s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 1 an, 2 luni și 12 zile închisoare și 520 de euro amendă.

Furtul organizat sau armat, marcat în mandatele europene de arestare, conform art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, dă loc la predare fără a fi supus verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, fiind sancționat de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă depășește 3 ani. Toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea se regăsesc și în legislația română, fiind sancționate astfel: tentativa la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; tăinuirea, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă; tâlhăria, prevăzută de art. 233 C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Cât privește conținutul și forma mandatelor europene de arestare, instanța a constatat că acestea respectă dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată. De asemenea, mandatele europene de arestare sunt întocmite în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 a legii menționate.

S-a reținut că în primul mandat european de arestare s-a arătat că persoana interesată nu a primit personal notificarea deciziei, dar o va primi și, la momentul notificării, va avea dreptul la deschiderea unui nou proces sau cale de atac în care are dreptul de a participa, dreptul de a cere reexaminarea cazului, depunere la dosar a noi probe și poate înainta cerere de reformare a deciziei inițiale; va fi informat de termenul în care poate cere un nou proces sau dreptul de a prezenta calea de atac în termen de 30 de zile.

În al doilea mandat european de arestare s-a menționat că persoana interesată, fiind informată de data și locul dezbaterii procesului, a numit un avocat sau pentru acesta a fost numit un avocat de către stat cu rambursarea cheltuielilor de judecată, cererea acestuia fiind acceptată, fiind efectiv apărat de acesta din urmă.

S-a mai menționat că persoana solicitată a fost arestată pentru faptele comise și transferată în cadrul unei comunități de găzduire de unde a plecat. Judecătorul, în urma plecării sale, a aplicat măsura regimului privativ de libertate în penitenciar, care nu a putut fi executată, având în vedere că persoana solicitată nu a mai fost găsită. Aceasta era la curent cu procesul intentat împotriva sa având în vedere că a participat la ședința de confirmare a arestării sale, circumstanță în care a lăsat procură specială avocatului său pentru a fi judecat în procedura abreviată, beneficiind de micșorarea pedepsei cu o treime.

Persoana urmărită nu a formulat obiecții privind identitatea, nu a fost de acord să fie predată și nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității.

Cu toate acestea, Curtea de apel a constatat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Contrar susținerilor apărării, răspunderea penală pentru infracțiunile pe care se întemeiază mandatele europene de arestare nu s-a prescris, întrucât persoana solicitată a fost condamnată definitiv pentru acestea.

În ceea ce privește prescripția executării pedepsei, s-a constatat că din fișa de cazier judiciar rezultă că numitul A. a săvârșit mai multe infracțiuni după condamnarea sa definitivă, cursul termenului de prescripție a executării fiind întrerupt și nu s-a împlinit până în prezent.

Astfel, prin Sentința penală nr. 3788/ noul C. proc. pen.. din 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 172/04.03.2015 a Curții de Apel Iași, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru săvârșirea, la data de 08.10.2014, a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 2526/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2015 definitivă prin Decizia penală nr. 700/06.10.2015 a Curții de Apel Iași, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea, la data de 22.02.2015, a infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 alin. (1), art. 234 alin. (1) lit. d), e) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 2276 din 14.08.2019, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 776/21.10.2019 a Curții de apel Iași, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, la 26.01.2019, a infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și pentru săvârșirea, la 04.03.2019, a infracțiunii de furt, prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că persoana solicitată nu figurează ca fiind urmărită pe teritoriul României pentru fapte penale, dosarele indicate în procesul-verbal din 21.03.2023, privind verificările efectuate în baza de date ECRIS Global Persons Search, fiind finalizate prin hotărârile sus-menționate.

Prima instanță a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, din 13.06.2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18.07.2002 [art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată].

Împotriva Sentinței penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana solicitată A..

În dezbateri, apărarea a invocat incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, apreciind că, în raport de art. 161 și art. 162 din C. pen., este împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei. Apărarea a mai arătat că persoana solicitată este o persoană diagnosticată cu afecțiuni psihiatrice confirmate de Institutul de Psihiatrie și prin soluția dispusă instanța de fond a încălcat dreptul acesteia la libertate și sănătate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate2.

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 20022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. au fost emise Mandatul european de arestare nr. 514/2014 SIEP și Mandatul european de arestare nr. 514/2014 SIEP în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni și 12 zile închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primirea de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian și furt în circumstanțe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian.

Înalta Curte constată că mandatele europene emise de autoritățile judiciare din Italia îndeplinesc toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt sancționate de legea statului solicitant și au corespondent în legea penală română.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Înalta Curte constată că persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată către autoritățile din Italia și nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, însă, predarea în baza mandatelor europene de arestare emise de statul solicitând nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

În apărare, persoana solicitată a invocat incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, apreciind că, în raport de art. 161 și art. 162 din C. pen., este împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei. Susținerile nu sunt fondate.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 reglementează un caz de refuz al executării mandatului european de arestare, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea sub aspectul căreia persoana solicitată este cercetată de către autoritățile judiciare străine, termen care se calculează conform C. proc. pen. român.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, se constată că din fișa de cazier judiciar rezultă că persoana solicitată A. a fost condamnată în România prin Sentința penală nr. 3788/ noul C. proc. pen.. din 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 172/04.03.2015 a Curții de Apel Iași, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru săvârșirea, la data de 08.10.2014, a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

De asemenea, prin Sentința penală nr. 2526/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2015 definitivă prin Decizia penală nr. 700/06.10.2015 a Curții de Apel Iași, A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea, la data de 22.02.2015, a infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 alin. (1), art. 234 alin. (1) lit. d), e) C. pen.

Tot din fișa de cazier mai rezultă și că A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2276 din 14.08.2019, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 776/21.10.2019 a Curții de apel Iași, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, la 26.01.2019, a infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și pentru săvârșirea, la 04.03.2019, a infracțiunii de furt, prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Așadar, se constată că inculpatul a comis pe teritoriul României mai multe infracțiuni la următoarele date, respectiv, 08.10.2014, 22.02.2015 și 04.03.2019. Față de dispozițiile C. pen., și anume art. 163 alin. (2), termenul de prescripție a executării unei pedepse se întrerupe prin săvârșirea unei alte infracțiuni, astfel că se constată că executarea pedepselor aplicate prin Sentința nr. 385/2006, nr. 641/06 și 642/06 R.G. GUP pronunțată în data de 06.11.2006 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino - Judecător de cameră preliminară, irevocabilă la 17.12.2007 și prin Sentința nr. 38/2014, nr. 1/2012 R.G. App., pronunțată în data de 17.04.2014 de Curtea de Apel Torino, care a reformat parțial sentința pronunțată în data de 07.06.2011 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino, irevocabilă la 20.06.2014 nu s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române. Legea română prevede un termen de prescripție a executării pedepsei de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei stabilite ceea ce face ca termenele de prescripție a executării pedepselor întrerupte la datele de 08.10.2014, 22.02.2015 și 04.03.2019 să se împlinească cel mai devreme în luna octombrie 2024 (în raport de hotărârea rămasă definitivă la 21.10.2019 și față de data comiterii ultimei infracțiuni, la 04.03.2019).

Drept urmare, datele cauzei converg spre o soluție de predare a persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza mandatelor europene de arestare din data de 27.02.2023, emise în dosarul cu număr de referință 514/2014 SIEP (42/697/2023), în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni și 12 zile închisoare, aplicate pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primire de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian și furt în circumstanțe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

În ceea ce privește apărarea referitoare la faptul că prin predarea persoanei solicitate s-ar încălca dreptul acesteia la libertate și sănătate având în vedere afecțiunile psihiatrice ale acesteia, se constată că aceste aspecte nu se circumscriu dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care să conducă la o amânare a predării către autoritățile judiciare străine, nereprezentând o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. Mai mult, nu au fost avansate dovezi din care să rezulte că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene ar avea consecințe grave asupra sănătății sale.

Concluzionând, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a admis, în mod corect, cererea de executare a acestuia, dispunând menținerea măsurii arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, de la 03.04.2023 la 02.05.2023, inclusiv, în vederea predării, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, se constată că instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor legale privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.098 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.098 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2023.

GGC - NN