ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5/2025

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 09 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Drăgășani sub nr. x/223/2024, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâta B, pe cale de ordonanță președințială, ca aceasta să fie obligată să-i plătească producția de pe terenul său, pe care îl ocupă abuziv, precum și curtea de 700 mp, ce se ridică la valoarea de 54.228,00 lei. Cererea nu a fost motivată în drept. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Drăgășani Prin sentința civilă nr. 135 din 29 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/223/2024, Judecătoria Drăgășani a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat ca netimbrată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă Prin decizia civilă nr. 284/A din 11 aprilie 2024, Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă a admis excepția netimbrării apelului invocată din oficiu de instanță și a anulat ca netimbrată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A împotriva sentinței civile nr. 135 din 29 februarie 2024 a Judecătoriei Drăgășani, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă Prin decizia civilă nr. 246 din 06 iunie 2024, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a anulat ca netimbrat recursul formulat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 284/A din 11 aprilie 2024 pronunțate de Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. I.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă a declarat recurs reclamantul A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 17 iulie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de judecată C x, astfel cum reiese din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie, aflate la filele 1-2 din dosar. Prin cererea formulată, recurentul-reclamant a învederat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și obligarea intimatei-pârâte B la plata contravalorii producției obținute ca urmare a folosirii abuzive a terenului reclamantului. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă B nu a formulat întâmpinare. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu de instanță, Înalta Curte constată următoarele: Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Controlul judiciar al hotărârii judecătorești este condiționat, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condițiile legii. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. „(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. În accepțiunea Codului de procedură civilă, prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului. Așadar, indiferent de soluția la care s-a oprit instanța de recurs, formularea textului induce ideea de definitivare a hotărârilor judecătorești pronunțate în recurs. Or, pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Astfel se constată că în litigiul pendinte, decizia civilă nr. 246 din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 284/A din 11 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă în dosarul nr. x/223/2024, în contradictoriu cu pârâta B. Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs ce a fost anulat ca netimbrat, aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de recurentul A, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, recurentul A nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă. Mai mult, cererea introductivă de instanță este o ordonanță președințială, iar potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este supusă numai apelului, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel. Așadar, dispozițiile legale în materie nu prevăd calea de atac a recursului în cauzele având ca obiect o cerere de ordonanță președințială. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 246 din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.