ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, disjunsă din dosarul nr. x/85/2023, reclamantul Sindicatul profesional A a solicitat în numele și pentru membrul de sindicat B în contradictoriu cu APIA Centrul Județean C să se dispună:

- Anularea deciziei individuale de salarizare emisă de pârâtă în 13.02.2024 sub nr. 98 prin care a fost înlăturata majorarea de 5% la salariul de baza avut in luna decembrie 2023, precum si a actelor administrative/adrese, fără număr atribuit, pronunțate in soluționarea contestației formulate la decizia individuală de salarizare.

- Obligarea pârâtei la emiterea unei decizii individuale, prin care să dispună, începând cu 1.01.2024, acordarea majorării salariale de 5% din salariul de baza avut de reclamant în decembrie 2023;

- Obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor bănești rezultate prin acordarea majorării de 5%, prin compararea drepturilor salariale cuvenite cu cele efectiv încasate lunar, începând cu 1.01.2024;

- Obligarea pârâtei la plata către reclamant a dobânzii legale cumulate cu indicele de inflație la cuantumul creanței stabilite în condițiile petitului precedent, începând cu data nașterii dreptului (1.01.2024) si până la realizarea integrală a creanțelor datorate cu titlul de mai sus, cu cheltuieli de judecata.

2.1. Prin sentința civilă nr 606/06.11.2024 A Tribunalului Sibiu Secția a II a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sibiu a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului persoană fizică, iar reclamantul are domiciliul în județul Covasna, neprezentând relevanță, în condițiile alin. (4) al aceluiași articol, împrejurarea că acțiunea a fost întrodusă de o organizație sindicală in numele membrului de sindicat.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 1078 din data de 13 decembrie 2024 pronunțată de Secția Civilă – complet specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Covasna, s-a admis excepția necompetentei teritoriale, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu și s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, așa cum este definită de dispozițiile art. 87 C. civ., potrivit căruia „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală”, respectiv în Municipiul Sibiu, unde reclamantul își are reședința.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea diferită, de către instanțele de judecată, a noțiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispozițiilor art.10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

Instanțele aflate în conflict de competență au concluzionat că aceste dispoziții legale reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul reclamantului, persoană fizică.

Cu privire la interpretarea noțiunii de domiciliu ca element de determinare a competenței teritoriale a instanței, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice și, a doua, prin raportare la dispozițiile art. 87 C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor și libertăților civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere  că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societății, noțiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 fiind înțeleasă în sens restrâns, și anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Însă, cu privire la situația reclamantului, Înalta Curte observă din copia cărții de identitate, depusă la fila 24 din dosarul Tribunalului Sibiu, că acesta are stabilită viza de reședință cu data de 15.10.2025 în Municipiul Sibiu bd. (...) nr. (...), județul Sibiu, urmând a fi stabilită competența de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalului Sibiu.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Profesional A în numele și pentru B și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean C în favoarea Tribunalului Sibiu Secția a II a de Contencios Administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.