PROCEDURES DE FAILLITE EN ITALIE : PROGRES ACCOMPLIS ET PROBLEMES EN SUSPENS DANS L'EXECUTION DES ARRÊTS DE LA COUR EUROPEENNE DES DROITS DE L'HOMME

Rezoluția interimară CM/ResDH(2007)27 Procedurile de faliment în Italia Progrese realizate și probleme nerezolvate în executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 aprilie 2007, cu ocazia celei de-a 992-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Cour") … Având în vedere hotărârile enumerate în anexa II, în care Curtea a constatat că restricțiile privind drepturile și libertățile impuse persoanelor fizice în cadrul procedurilor de faliment încălcau diversele dispoziții ale convenției și, în special, - dreptul la respectarea corespondenței (încălcarea articolului 8); - libertatea de circulație (încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 4); - dreptul la respectarea bunurilor sale (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1) ; - dreptul la o cale de atac internă eficientă împotriva încălcărilor menționate anterior (încălcarea articolului 13); - dreptul de acces la o instanță [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]; Reamintind constatarea Curții potrivit căreia necesitatea unor astfel de restricții,

care nu pot fi criticate în sine, se reduce în timp și durata excesivă a procedurilor de faliment, duce la o ruptură a echilibrului dintre interesul individual al celui care a suferit un accident și interesul general al creditorilor Reamintind, în plus, că Curtea a considerat că impunerea unor incapacitate personale care rezultă din înscrierea persoanelor aflate în faliment într-un registru public nu era necesară într-o societate democratică și era contrară dreptului la respectarea vieții private (încălcarea articolului 8) ; Subliniind obligația statelor, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor Curții, prin adoptarea de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și de a elimina consecințele acestora pentru a asigura, pe cât posibil, restitutio in integrum , precum și măsuri generale pentru a preveni noi încălcări similare Observând că mai multe restricții puse în discuție își au originea în Decretul regal nr 267 din 16 martie 1942, care impunea persoanelor aflate în faliment controlul corespondenței lor, interdicția de a se îndepărta de locul lor de reședință fără autorizație judiciară, precum și de incapacitatea personală, interzicerea administrării bunurilor lor și interdicția de a fi în justiție cu privire la bunurile lor, care, în plus, menționează că decretul președintelui Republicii n 223 din 20 martie 1967,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 15 din 16/01/1992, prevedea suspendarea drepturilor electorale pentru o perioadă de cinci ani de la declarația de faliment, subliniind totuși că cauza cea mai dificilă pentru rezolvarea încălcărilor era problema structurală a duratei excesive a procedurilor judiciare în Italia Salutând reforma adoptată la 9 ianuarie 2006 prin Decretul legislativ nr.5/2006, care a introdus noi norme în acest domeniu, înlăturând majoritatea restricțiilor impuse anterior în cadrul procedurilor de faliment și soluționând astfel mai multe încălcări constatate de Curte (a se vedea detaliile din anexa I) ; Observând cu satisfacție faptul că restricțiile privind persoanele aflate în faliment au fost șterse, cu efect imediat, în toate procedurile încă în curs de desfășurare, că normele privind recursurile la actele sindicale și ale judecătorului în materie de faliment au fost modificate în mod eficace și că suspendarea drepturilor electorale și incompetențele personale ale acestor persoane au fost, de asemenea, eliminate.

Constatând că reforma a introdus, de asemenea, măsuri pentru accelerarea procedurilor de faliment, a căror eficacitate va fi examinată în contextul problemei generale a duratei excesive a procedurilor; Reamintind în acest sens că problema generală a duratei procedurilor judiciare persistă încă în Italia și afectează, de asemenea, procedurile de faliment, ceea ce duce la încălcări repetate ale cerinței termenului rezonabil, ale altor încălcări conexe (dreptul la respectarea bunurilor și dreptul de acces la o instanță) ; Subliniind faptul că problema duratei excesive a procedurilor judiciare, din cauza persistenței și a amplorii sale, constituie un pericol real pentru respectarea statului de drept în Italia (a se vedea Rezoluția interimară ResDH(2005) 114) și că Italia trebuie să își respecte în continuare obligația, în temeiul convenției, de a rezolva această problemă structurală care a cauzat numeroase încălcări ale Convenției începând din anii '80; Reamintind faptul că, prin ultima rezoluție interimară ResDH(2007)2, Comitetul de Miniștri a invitat autoritățile italiene să inițieze o acțiune interdisciplinară care să implice principalii actori ai justiției și să fie coordonată la cel mai înalt nivel politic în vederea elaborării unei noi strategii eficiente de combatere a acestei probleme structurale.

Reamintind, de asemenea, decizia sa de a relua, înainte de 1 noiembrie 2008, examinarea progreselor înregistrate în vederea punerii în aplicare a acestei noi strategii și de a saluta din nou intenția autorităților italiene de a coopera între timp, în mod regulat și strâns, cu Secretariatul Consiliului Europei în această privință. Observând, cu îngrijorare, în ceea ce privește măsurile individuale, că toate procedurile au fost închise, cu excepția cazului S.C., V.P., F.C. și E.C., care este încă în curs de desfășurare de peste 14 ani, ceea ce lasă să existe anumite efecte ale încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1, constatată de Curte, INVITĂ autoritățile să încheie cât mai curând posibil procedura de faliment care durează de peste 14 ani în cazul S.C., V.P., F.C.

și E.C. și să șteargă astfel toate efectele rămase ale încălcării Convenției constatate de Curte RECUNOSCÂND adoptarea reformei din 2006 privind procedurile de faliment și efectele imediate ale acesteia, care a permis eliminarea numeroaselor restricții privind drepturile și libertățile puse în discuție de hotărârile Curții; DECIDE să se alăture examinării acestor cazuri în cazul cauzelor care ridică problema mai generală a duratei excesive a procedurilor judiciare și să se reia examinarea măsurilor necesare în acest context în cadrul următoarei sale examinări a acestei chestiuni, prevăzută înainte de 1 noiembrie 2008 SOLICITĂ autorităților italiene și Secretariatului să informeze periodic Comitetul cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a noii strategii naționale în vederea soluționării problemei generale a duratei procedurilor judiciare în Italia, precum și cu privire la efectele reformei adoptate privind accelerarea procedurilor de faliment.

Informații furnizate de guvern cu privire la măsurile adoptate pentru a elimina consecințele încălcărilor constatate de Curte și pentru a preveni noi încălcări similare Măsuri individuale Ca urmare a reformei din 2006 (a se vedea măsurile generale de mai jos), restricțiile privind corespondența și libertatea de circulație, precum și incapacitatea personală și suspendarea drepturilor electorale ale reclamanților au fost șterse cu efect imediat. În plus, acțiunile împotriva actelor și omisiunilor sindicale și ale judecătorului au fost îmbunătățite. Nu este necesară nicio altă măsură pentru toate cazurile vizate de aceste restricții. În singura cauză încă în curs de desfășurare, în acest caz cazul S.C., V.P., F.C.

și E.C., durata procedurii nu poate fi imputată decât autorităților, ci și comportamentului reclamanților care l-au constrâns pe lichidar la anumite acțiuni revocatorii în scopul recuperării bunurilor care au fost retrase în mod fraudulos din garanția creditorilor. Autoritățile competente sunt conștiente de necesitatea imperioasă de a accelera, în măsura posibilului, procedura în litigiu. Măsuri generale 1) Măsuri legislative adoptate în 2006 Italia a reformat legislația privind falimentul prin Decretul legislativ nr. 5 din 09 ianuarie 2006 și au fost efectuate mai multe modificări pentru a remedia încălcările constatate, în special: - Respectul corespondenței (art. 48 din decret) Aproapele primește acum corespondența sa și trebuie să predea lichidatorului doar corespondențele referitoare la procedura de faliment.

În trecut, lichidatorul primea întreaga corespondență a celui care nu a fost găsit. - Libertatea de circulație (art. 49 din decret) Singura obligație pe care o are acum este aceea de a comunica autorităților schimbarea reședinței sau a domiciliului, în timp ce anterior avea obligația de a nu se îndepărta de reședința sa fără permisiunea autorităților. - Incapacitate personală (art. 47 din decret) Registrul public al celor care au eșuat a fost abrogat. - Suspendarea drepturilor electorale (art. 152 din decret) Dispozițiile privind suspendarea drepturilor electorale au fost abrogate. - Acțiuni împotriva actelor sau omisiunilor sindicale și judecătorului (art. 26 și 36 din decret): Noua regulă de mai sus, care a abolit controlul preventiv al corespondenței, ar trebui, de asemenea, să soluționeze problema acțiunii Curții.

În orice caz, noua reformă a îmbunătățit acțiunile, prevăzând că deciziile trebuie pronunțate în scurt timp, precum și posibilitatea de a pune în discuție comportamentul prin omisiune al lichidatorului. - Dreptul la un proces într-un termen rezonabil Conform informațiilor furnizate deja de guvern în timpul examinării cauzelor de durată a procedurilor judiciare, reforma recentă a Legii privind falimentul a modificat mai multe norme specifice care reglementează falimentul, pentru a evita, dacă este posibil, deschiderea acestor proceduri și pentru a accelera cursul acestora, în special prin simplificarea acestora, și prin introducerea unor termene și mecanisme mai eficiente. 2) Publicarea hotărârilor Curții Europene: Hotărârile Luordo și Bottaro au fost publicate în limba italiană în Buletinul Ministerului Justiției nr. 1 din 15 ianuarie 2004 și au fost aduse în atenția autorităților competente.

Unele hotărâri ale acestui grup de afaceri au fost publicate pe site-uri internet italiene cu caracter juridic (a se vedea: http://www.dirittiuomo.it/Corte.Europea/Italia/2003/Fallito2003.htm 3) Întrebări încă nesoluționate : Respectul bunurilor, accesul la o instanță și durata excesivă a procedurilor Pe durata procedurilor de faliment, administrația bunurilor este încredințată lichidatorului care este invitat să răspundă la toate întrebările legate de acestea în fața instanțelor. Reforma nu a afectat acest aspect deoarece este inerent naturii procedurii falimentului; în această privință, Curtea Europeană a subliniat că ingerințele în administrarea și reprezentarea bunurilor nu sunt criticabile în sine, ci numai în cazul unei perioade excesive de timp; prin urmare, cauza încălcării este durata excesivă a procedurilor judiciare de faliment.

Prin urmare, guvernul consideră că măsurile cu caracter general care urmează să fie adoptate pentru a se conforma hotărârilor din acest grup de cauze sunt strâns legate de cele avute în vedere pentru a combate problema generală a duratei excesive a procedurilor judiciare. Adoptarea unor astfel de măsuri, inclusiv instituirea unei noi strategii naționale, rămâne sub controlul Comitetului miniștrilor în conformitate cu funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție (a se vedea Rezoluția interimară ResDH(2007)2).

Anexa II la Rezoluția interimară CM/ResDH(2007)27 Lista Hotărârilor 32190/96 Luordo, Hotărârea din 17/07/03, definitivă la 17/10/03 56298/00 Bottaro, Hotărârea din 17/07/03, definitivă la 17/10/03 47778/99 Bassani, Hotărârea din 11/12/03, definitivă la 11/03/04 255133/02 Bova, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 17175/02 Calicchio și Urriolabeitia, Hotărârea din 29/06/2006, definitivă la 11/12/2006 21757/02 Campello, Hotărârea din 06/07/2006, definitivă la 06/10/2006 3649/02 Chiumiento, Hotărârea din 29/06/2006, definitivă la 11/12/2006 6597/03 Ciaramella Pietro, Hotărârea din 06/07/2006, definitivă la 11/12/2006 10644/02 Collarile, Hotărârea din 08/06/2006, definitivă la 08/09/2006 77986/01 Forte, Hotărârea din 10/11/2005, definitivă la 10/02/2006 3663/02 Francesca Carmine, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 3647/02 Francesca Cosimo, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 55984/00 Goffi, Hotărârea din 24/03/2005, definitivă la 06/07/2005 3653/02 La Frazia, Hotărârea din 29/06/2006, definitivă la 11/12/2006 3656/02 Marrone, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 42053/02 Matteoni, Hotărârea din 08/06/2006, definitivă la 08/09/2006 7774/02 Minicozzi, Hotărârea din 24/005/2006, definitivă la 11/12/2006 10399/02 Moretti Francesco, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 7503/02 Neroni, Hotărârea din 20/04/2004,

definitivă la 10/11/2004 21120/02 Pantuso, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 39884/98 Parisi și 3 altele, Hotărârea din 05/02/04, definitivă la 05/05/04 20662/02 Pernci, Hotărârea din 24/05/2006, definitivă la 11/12/2006 44521/98 Peroni, Hotărârea din 06/11/03, definitivă la 06/02/04 52985/99 S.C., V.P., F.C. și E.C., Hotărârea din 6/11/03, definitivă la 6/02/04 361/02 Taiani Pio și Ermelinda, Hotărârea din 20/07/2006, definitivă la 20/10/2006 3638/02 Taiani Vincenzo, Hotărârea din 13/07/2006, definitivă la 13/10/2006 51703/99 Vadaà, Hotărârea din 20/04/2004, definitivă la 20/04/2004 29871/02 Vertucci, Hotărârea din 29/06/2006, definitivă la 11/12/2006

Résolution intérimaire CM/ResDH(2007)27 Les procédures de faillite en Italie : Progrès accomplis et problèmes en suspens dans l'exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme (Adoptée par le Comité des Ministres le 4 avril 2007, lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts énumérés à l'annexe II, dans lesquels la Cour a constaté que les restrictions aux droits et libertés imposées aux individus dans le cadre de procédures de faillite violaient diverses dispositions de la Convention et notamment : - le droit au respect de la correspondance (violation de l'article 8) ; - la liberté de circulation (violation de l'article 2 du Protocole n 4) ; - le droit au respect de ses biens (violation de l'article 1 du Protocole n 1) ; - le droit à un recours interne effectif contre les violations susmentionnées (violation de l'article 13) ; - le droit d'accès à un tribunal (violation de l'article 6, paragraphe 1); Rappelant le constat de la Cour selon lequel la nécessité de ces restrictions,

non critiquables en soi s'amenuise avec le temps et la durée excessive des procédures de faillite entraîne une rupture de l'équilibre entre l'intérêt individuel du failli et l'intérêt général des créanciers ; Rappelant, de surcroît, que la Cour a considéré que l'imposition d'incapacités personnelles, résultant de l'inscription des personnes en faillite dans un registre public, n'était pas nécessaire dans une société démocratique et était contraire au droit au respect de la vie privée (violation de l'article 8) ; Soulignant l'obligation des Etats, en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts de la Cour, en adoptant des mesures individuelles afin de mettre un terme aux violations constatées, et d'effacer leurs conséquences pour assurer autant que possible la restitutio in integrum , ainsi que des mesures générales pour prévenir de nouvelles violations similaires ; Notant que plusieurs restrictions mises en cause trouvaient leur origine dans le Décret royal n o 267 du 16 mars 1942 qui imposait aux personnes mises en faillite le contrôle de leur correspondance, l'interdiction de s'éloigner de leur lieu de résidence sans autorisation judiciaire, ainsi que des incapacités personnelles, l'interdiction d'administrer leurs biens et l'interdiction d'ester en justice au sujet de leurs biens ;

Notant en outre que le décret du Président de la République n o 223 du 20 mars 1967, modifié par la loi n o 15 du 16/01/1992, prévoyait la suspension de droits électoraux pendant cinq ans à compter de la déclaration de faillite ; Soulignant cependant que la cause la plus difficile à résoudre des violations résidait dans le problème structurel de la durée excessive des procédures judiciaires en Italie ; Saluant la réforme adoptée le 9 janvier 2006 par le décret législatif n o 5/2006 qui a introduit de nouvelles règles en la matière, levant la plupart des restrictions précédemment imposées lors de procédures de faillite et remédiant ainsi à plusieurs violations constatées par la Cour (voir le détail en annexe I) ; Notant avec satisfaction que les restrictions à l'égard des personnes mises en faillite ont été effacées, avec effet immédiat, dans toutes les procédures encore pendantes, que les règles concernant les recours contre les actes du syndic et du juge en matière de faillite ont été efficacement modifiées et que la suspension des droits électoraux et les incapacités personnelles de ces personnes ont été également levées ; Constatant que la réforme a également introduit des mesures pour l'accélération des procédures de faillite, dont l'efficacité sera examinée dans le cadre du problème général de la durée excessive des procédures ;

Rappelant à cet égard que le problème général de durée de procédures judiciaires persiste toujours en Italie et affecte également les procédures de faillite, entraînant ainsi outre les violations répétitives de l'exigence du délai raisonnable, d'autres violations connexes (droit au respect des biens et droit d'accès à un tribunal) ; Soulignant que le problème de la durée excessive des procédures judiciaires, en raison de sa persistance et de son ampleur, constitue un réel danger pour le respect de l'Etat de droit en Italie (voir la Résolution intérimaire ResDH(2005)114) et que l'Italie doit toujours se conformer à son obligation, en vertu de la Convention, de résoudre ce problème structurel ayant causé de très nombreuses et diverses violations de la Convention depuis les années quatre-vingt ; Rappelant que, par sa dernière Résolution intérimaire ResDH(2007)2 en la matière, le Comité des Ministres a invité les autorités italiennes à engager une action interdisciplinaire, impliquant les acteurs principaux de la justice, et coordonnée au plus haut niveau politique en vue d'élaborer une nouvelle stratégie efficace pour combattre ce problème structurel ; Rappelant également sa décision de reprendre, avant le 1er novembre 2008,

l'examen des progrès accomplis en vue de la mise en place de cette nouvelle stratégie et saluant à nouveau l'intention des autorités italiennes de coopérer entre temps, de manière régulière et étroite, avec le Secrétariat du Conseil de l'Europe en la matière ; Notant, avec préoccupation, quant aux mesures individuelles, que toutes les procédures ont été closes, sauf l'affaire S.C., V.P., F.C. et E.C, laquelle est toujours pendante depuis plus de quatorze ans, ce qui laisse subsister certains effets de la violation de l'art. 1 du Protocole n. 1, constatée par la Cour, INVITE les autorités à conclure aussi rapidement que possible la procédure de faillite qui dure depuis plus de 14 ans dans l'affaire S.C., V.P., F.C.

et E.C. et à effacer ainsi tous les effets restants des violations de la Convention constatées par la Cour ; SE FELICITE de l'adoption de la réforme de 2006 sur les procédures de faillite et de ses effets immédiats, ayant permis l'effacement de nombreuses restrictions aux droits et libertés mises en cause par les arrêts de la Cour ; DECIDE de joindre l'examen de ces affaires à celui des affaires soulevant le problème plus général de la durée excessive des procédures judiciaires et de reprendre l'examen des mesures nécessaires dans ce cadre lors de son prochain examen ce cette question, prévu avant le 1er novembre 2008 ; DEMANDE aux autorités italiennes et au Secrétariat de tenir le Comité régulièrement informé des progrès réalisés dans la mise en place de la nouvelle stratégie nationale en vue de résoudre le problème général de durée de procédures judiciaires en Italie ainsi que des effets de la reforme adoptée sur l'accélération des procédures de faillite.

* * * Annexe I à la Résolution intérimaire CM/ResDH(2007)27 Informations fournies par le Gouvernement sur les mesures adoptées afin d'effacer les conséquences de violations constatées par la Cour et de prévenir de nouvelles violations semblables Mesures de caractère individuel Suite à la réforme de 2006 (voir mesures de caractère général ci-dessous), les restrictions à la correspondance et à la liberté de circulation, ainsi que les incapacités personnelles et la suspension de droits électoraux des requérants ont été effacées avec effet immédiat. En outre les recours contre les actes et les omissions du syndic et du juge ont été améliorés. Aucune autre mesure n'est nécessaire pour toutes les affaires concernées par ces restrictions.

Dans la seule affaire encore pendante, en l'occurrence l'affaire S.C., V.P., F.C. et E.C., la longueur de la procédure ne peut être imputée uniquement aux autorités mais également au comportement des requérants qui ont contraint le syndic à certaines actions révocatoires dans le but de récupérer les biens soustraits frauduleusement à la garantie des créanciers. Les autorités compétentes sont conscientes du besoin impérieux d'accélérer dans la mesure du possible la procédure litigieuse. Mesures de caractère général 1) Mesures législatives adoptées en 2006 : L'Italie a réformé la législation sur la faillite par le décret législatif n o 5, du 09 janvier 2006, et plusieurs changements ont été effectués afin de remédier aux violations constatées, en particulier : - Respect de la correspondance (article 48 du décret) : Le failli reçoit désormais sa correspondance et ne doit remettre au syndic que les courriers concernant la procédure de faillite.

Par le passé le syndic recevait toute la correspondance du failli. - Liberté de circulation (article 49 du décret) : Le failli a désormais pour seule obligation de communiquer aux autorités les changements de résidence ou de domicile, alors qu'auparavant, il avait l'obligation de ne pas s'éloigner de sa résidence sans l'autorisation des autorités. - Incapacités personnelles (article 47 du décret) : Le registre public des faillis a été abrogé. - Suspension des droits électoraux (article 152 du décret) : Les dispositions relatives à la suspension des droits électoraux ont été abrogées. - Recours contre les actes ou omissions du syndic et du juge (article 26 et 36 du décret): La nouvelle règle ci-dessus qui a aboli le contrôle préventif de la correspondance, devrait également résoudre le problème du recours constaté par la Cour.

En tout état de cause, la nouvelle réforme a amélioré les recours, en prévoyant que les décisions doivent être rendues dans de courts délais ainsi que la possibilité de mettre en cause les comportements par omission du syndic. - Droit à un procès dans un délai raisonnable : Selon les informations déjà fournies par le Gouvernement lors de l'examen des affaires de durée des procédures judiciaires, la reforme récente de la loi sur la faillite a modifié plusieurs règles particulières régissant la faillite afin d'éviter, si possible, l'ouverture de ces procédures, et d'en accélérer le cours, notamment par leur simplification, et par l'introduction de délais et de mécanismes plus efficaces. 2) Publication des arrêts de la Cour européenne : Les arrêts Luordo et Bottaro ont été publiés en italien dans le Bulletin du Ministère de la Justice n o 1 du 15 janvier 2004 et portés à l'attention des autorités compétentes.

Certains arrêts de ce groupe d'affaires ont été publiés sur des sites Internet italiens de caractère juridique (voir: < http://www.dirittiuomo.it/Corte%20Europea/Italia/2003/Fallito2003.htm > ). 3) Questions encore en suspens : Respect des biens, accès à un tribunal et durée excessive des procédures . Pendant la durée des procédures de faillite, l'administration des biens est confiée au syndic qui est appelé à répondre de toutes les questions y afférentes devant les tribunaux. La réforme n'a pas touché à cet aspect car il est inhérent à la nature même de la procédure de la faillite. A cet égard, la Cour européenne a souligné que les ingérences dans l'administration et la représentation des biens n'étaient pas critiquables en soi, mais seulement en cas de durée excessive.

La source de la violation relève donc de la durée excessive des procédures judiciaires de faillite. Le gouvernement considère donc que les mesures de caractère général qui restent encore à adopter pour se conformer aux arrêts dans ce groupe d'affaires, sont ainsi intimement liées à celles envisagées afin de combattre le problème général de la durée excessive des procédures judiciaires. L'adoption de telles mesures, y compris la mise en place d'une nouvelle stratégie nationale, reste sous le contrôle du Comité des Ministres conformément à ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2 de la Convention (voir Résolution intérimaire ResDH(2007)2).

* * * Annexe II à la Résolution intérimaire CM/ResDH(2007)27 Liste des arrêts 32190/96 Luordo, arrêt du 17/07/03, définitif le 17/10/03 56298/00 Bottaro, arrêt du 17/07/03, définitif le 17/10/03 47778/99 Bassani, arrêt du 11/12/03, définitif le 11/03/04 25513/02 Bova, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 17175/02 Calicchio et Urriolabeitia, arrêt du 29/06/2006, définitif le 11/12/2006 21757/02 Campello, arrêt du 06/07/2006, définitif le 06/10/2006 3649/02 Chiumiento, arrêt du 29/06/2006, définitif le 11/12/2006 6597/03 Ciaramella Pietro, arrêt du 06/07/2006, définitif le 11/12/2006 10644/02 Collarile, arrêt du 08/06/2006, définitif le 08/09/2006 77986/01 Forte, arrêt du 10/11/2005, définitif le 10/02/2006 3643/02 Francesca Carmine, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 3647/02 Francesca Cosimo, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 55984/00 Goffi, arrêt du 24/03/2005, définitif le 06/07/2005 3653/02 La Frazia, arrêt du 29/06/2006, définitif le 11/12/2006 3656/02 Marrone, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 42053/02 Matteoni, arrêt du 08/06/2006, définitif le 08/09/2006 7774/02 Minicozzi, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 10399/02 Moretti Francesco, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 7503/02 Neroni, arrêt du 20/04/2004, définitif le 10/11/2004 21120/02 Pantuso, arrêt du 24/05/2006,

définitif le 11/12/2006 39884/98 Parisi et 3 autres, arrêt du 05/02/04, définitif le 05/05/04 20662/02 Pernici, arrêt du 24/05/2006, définitif le 11/12/2006 44521/98 Peroni, arrêt du 06/11/03, définitif le 06/02/04 52985/99 S.C., V.P., F.C. et E.C., arrêt du 6/11/03, définitif le 6/02/04 3641/02 Taiani Pio et Ermelinda, arrêt du 20/07/2006, définitif le 20/10/2006 3638/02 Taiani Vincenzo, arrêt du 13/07/2006, définitif le 13/10/2006 51703/99 Vadalà, arrêt du 20/04/2004, définitif le 20/07/2004 29871/02 Vertucci, arrêt du 29/06/2006, définitif le 11/12/2006