ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 83 din 25 aprilie

2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul B.V.P., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscala

la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82

C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția acestuia asupra

consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14 C.

proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 938.822 RON în favoarea părții civile

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 14 februarie 2012 emis în Dosarul nr.

3981/P/2008 a fost trimis în judecata inculpatul B.V.P. pentru comiterea

infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, reținându-se în fapt ca, în calitate de administrator al SC

A.C. SRL Salonta nu a condus evidența contabilă și nu a depus la organul fiscal

competent nicio raportare contabilă omițând astfel sa evidențieze în

documentele legale operațiunile comerciale efectuate cu SC M. SRL, SC V.T. SRL

și SC T.P. SRL cauzând un prejudiciu în valoare de 54.580 RON.

Partea vătămata ANAF

s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 938.822 RON

prin Adresa nr. 82357 din 08 septembrie 2010 înaintata organului de cercetare

penala, fără a-și mai preciza poziția în fața instanței.

Inculpatul a adoptat

o poziție de recunoaștere în întregime a acuzațiilor aduse și a solicitat

anterior citirii actului de sesizare ca judecata să se desfășoare în cadrul

procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de fond a

procedat la audierea acestuia pentru verificarea condițiilor prevăzute de acest

text de lege; iar inculpatul a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost

acestea reținute în rechizitoriu.

S-a reținut că la

data de 15 decembrie 2005, inculpatul B.V.P. a achiziționat părțile sociale ale

SC A.C. SRL de la B.C., B.D. și K.O. devenind asociat unic și administrator al

societății care avea ca obiect principal de activitate construcții de clădiri

și geniu civil. Modificarea actului constitutiv a fost înregistrată la

Registrului Comerțului în data de 20 decembrie 2005.

Ulterior, în data de

26 ianuarie 2007, potrivit actului adițional la statutul și contractul SC A.C.

SRL, inculpatul a cesionat cu titlu gratuit părțile sociale deținute la SC A.C.

SRL către B.l.M. fără ca această modificare adusă actelor constitutive să fie

înregistrată la Registrul Comerțului.

Societatea a depus

prin reprezentanții săi raportările periodice cerute de legislația în vigoare

(declarații, deconturi, bilanțuri și alte documente) până în data de 30

octombrie 2005. Însă, începând cu data de 01 noiembrie 2005, nu au mai fost

depuse nici un fel de raportări, nu a fost condusa evidenta intrărilor de

bunuri sau prestărilor de servicii, nu a fost dedusă taxa pe valoarea adăugată,

nu au fost întocmite jurnale de cumpărări sau balanțe de verificare și nu au

fost depuse deconturi de TVA la organul fiscal teritorial.

În data de 21

decembrie 2005, Garda Financiara Bihor a efectuat verificări la SC A.C. SRL

constatând ca societatea a emis trei facturi fiscale către SC M.P. SRL Cefa în

valoare totală de 179.446 RON din care TVA 28.648 RON, operațiuni

neînregistrate în evidența contabilă a firmei. Cu această ocazie s-a întocmit

Procesul-verbal de contravenție nr. 0227482 din 21 decembrie 2005 prin care s-a

dispus confiscarea sumei de 179.446 RON reprezentând valoarea totală a acestor

facturi și a fost sesizată Activitatea de Inspecție Fiscală cu privire la

„existența unor fluențe fiscale TVA și impozit pe profit".

În urma inspecției

fiscale demarate în data de 28 noiembrie 2007, inclusiv prin controale

încrucișate, s-a constatat ca SC A.C. SRL a derulat operațiuni comerciale cu SC

M.P. SRL, SC V.T. SRL, SC T. SRL și SC C. SRL pe care nu Ie-a înregistrat în

evidența contabilă și nu a declarat la organele fiscale veniturile realizate,

reușind în acest fel să se sustragă de la plata către bugetul de stat a

impozitului pe profit și TVA (a se vedea raportul de inspecție fiscala din data

de 31 martie 2008).

Astfel, SC A.C. SRL a

încheiat un contract de execuție cu SC V.T. SRL în data de 15 mai 2006 în baza

căruia în perioada iunie - noiembrie 2006 a efectuat lucrări de construcții în

valoare totală de 83.478,5 RON conform facturilor fiscale înregistrate în

contabilitatea SC V.T. SRL. Potrivit declarației martorului V.C., plata

lucrărilor a fost efectuata în numerar către inculpat.

De asemenea, a fost

identificată o factură fiscală nr. 7960627 din 29 iunie 2006 - emisă de către

SC A.C. SRL către SC T. SRL ce atestă efectuarea de lucrări de construcții la

sediul acestei din urma societăți în valoare totală de 4.760 RON. Și de această

dată plata a fost efectuată în numerar conform chitanței nr. 10553126 din 29

iunie 2006, iar potrivit declarației inculpatului banii au fost folosiți la

plata muncitorilor, precum și în interesul sau propriu.

Întrucât în cadrul

aceluiași control a fost identificată și lipsa unui număr de 690 bucăți facturi

personalizate, ce nu au fost declarate nule, organul fiscal a procedat la

estimarea bazei impozabile aferente acestora în raport de valoarea celorlalte

facturi emise și identificate în vederea stabilirii TVA și impozit de profit

datorat bugetului de stat.

În total, organul

fiscal a stabilit ca obligațiile fiscale către bugetul de stat sunt în cuantum

de 938.822 RON reprezentând: impozit pe profit începând cu data de 01 ianuarie

2006 - 425.762 RON, majorări întârziere impozit pe profit de la data de 25

iulie 2006 - 684 lei TVA de la data de 12 februarie 2004 - 505.592 RON,

majorări TVA de la data de 25 iulie 2006 - 812 RON, impozit venit

microîntreprinderi de la data de 11 februarie 2004 - 4.524 RON, majorări întârziere

venit micro de la data de 25 ianuarie 2006 - 1.448 RON.

Prin Adresa nr. 82357

din 08 septembrie 2010 înaintată organului de cercetare penală, Ministerul

Finanțelor Publice prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză pentru

întreaga sumă mai sus arătată, fără a-și mai preciza ulterior poziția.

În ce privește latura

penală a cauzei, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., declarația inculpatului de

recunoaștere a comiterii infracțiunii de evaziune ce face obiectul judecații în

prezenta cauză se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă

administrate în cursul judecății, respectiv procesele-verbale întocmite de

către organul fiscal, cu raportul de inspecție fiscală, cu declarațiile martorilor

V.C., cu chitanțele, facturile fiscale, evidențele contabile și contractul de

execuție lucrări nr. 17 din 15 mai 2006.

- anexe la raportul

de inspecție fiscală din data de 31 martie 2008, mijloace de probă ce dovedesc

că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constând în omisiunea

evidențierii în documentele legale operațiunile comerciale efectuate cu SC V.T.

SRL și SC T. SRL.

În ce privește

operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei pe care instanța a

aplicat-o inculpatului, pentru a putea stabili gradul de pericol social al

infracțiunii sunt necesare unele precizări.

Sub aspectul actelor

materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța de fond

a subliniat că, deși rechizitoriul vizează și operațiunile comerciale derulate

cu SC M.P. SRL, astfel cum acestea sunt atestate de facturile fiscale depuse la

dosarul cauzei, în fapt, acestea privesc perioada anterioară preluării de către

inculpat a părților sociale a acestei societăți, precum și a funcției de

administrator. Așa cum rezultă chiar din Procesul-verbal încheiat în data de 03

aprilie 2008 la sediul SC A.C. SRL de către organul fiscal, facturile nr.

8577554, 8577555 și 857756 au fost emise către SC M.P. SRL în datele de 05

decembrie 2005, 07 decembrie 2005, respectiv 10 decembrie 2005, data

modificării actului constitutiv prin actul constitutiv fiind 15 decembrie 2005.

Ca atare, deși inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. și a recunoscut în întregime acuzațiile aduse, în raport de

materialul probator administrat în cauza, instanța de fond a reținut că

acțiunea de evaziune s-a limitat la operațiunile comerciale desfășurate cu SC

V.T. SRL și SC T. SRL. în rechizitoriu se susține că inculpatul ar fi emis

către SC V.T. SRL, în reprezentarea SC A.C. SRL, un număr de 44 de facturi

fiscale, pe care nu le-ar fi înregistrat în evidența contabilă, în sumă totală

de 102.161 RON, însă din anexa raportului de inspecție din 31 martie 2008,

„Lista facturilor emise de către SC A.C. SRL Salonta identificate cu ocazia

controalelor încrucișate" rezultă că inculpatul a emis doar 18 facturi

fiscale către această societate în sumă totală de 83.478,5 RON, din care TVA în

cuantum de 13.328 RON și cu reducerea corespunzătoare a valorii impozitului pe

profit. Sub aspectul valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat, element

indispensabil unei juste aprecieri a gradului de pericol social al infracțiunii

de evaziune, instanța de fond a constatat că a fost sesizată cu fapta

inculpatului de a fi desfășurat activități comerciale în calitate de

administrator al SC A.C. SRL Salonta, de a nu conduce evidența contabilă a

societății și de a nu depune la organul fiscal competent nicio raportare

contabilă, omițând astfel să evidențieze în documentele legale operațiunile

comerciale efectuate cu SC M.P. SRL, SC V.T. SRL și SC T. SRL, chiar în

rechizitoriu reținându-se că prejudiciul este în valoare de 54.580 RON. Ca

atare, pretențiile părții civile ce includ eventuale operațiuni comerciale cu

SC C. SRL Oradea, SC S.P. Craiova și alte societăți amintite în raportul de

inspecție și în celelalte acte de urmărire penală, neevidențiate în

contabilitate de către inculpat, precum și eventualele acte materiale de

complicitate la infracțiuni de evaziune comise de alte persoane cărora

inculpatul le-ar fi pus la dispoziție facturi achiziționate în numele SC A.C.

SRL, nu pot fi luate în considerare în cuantumul precizat pentru stabilirea

gradului de pericol social al infracțiunii de evaziune pentru care îl va

condamna pe inculpat.

Așa cum rezulta chiar

din raportul de inspecție amintit, prejudiciul invocat vizează și perioada

anterioara preluării de către inculpat a SC A.C. SRL (calculul prejudiciului vizează

perioada 11 februarie 2004 și până în data de 25 iulie 2006), în condițiile în

care evaziunea fiscală cu care a fost sesizată instanța a fost săvârșită în

cursul anului 2006.

Inculpatul nu a

contestat valoarea prejudiciului invocat, ci dimpotrivă a achiesat la

pretențiile părții civile și s-a obligat sa îl achite în măsura obținerii

veniturilor necesare, iar instanța de fond, pe latura civilă a dat efect

principiului disponibilității și a dispus obligarea la plata întregii sume. În

fapt, instanța a reținut că prejudiciul real produs prin infracțiunea dedusă

judecații pe care l-a avut în vedere în cadrul operațiunii de individualizare

este în cuantum de 25.952,08 RON, din care 14.088 TVA (42.736 RON - 28.648 RON

aferent operațiunilor cu M.P. SRL) și 11.864,08 impozit pe profit (pentru a

calcula aceste sume, instanța având în vedere tabelul anexa de la fila 111 dup,

în care se arata ca baza de impozitare este de 224.948,5 RON din care se scade

suma de 150.798 aferentă operațiunilor cu SC M.P. SRL, diferenței

aplicându-i-se o cota de 16% reprezentând impozitul pe profit corespunzător

anului 2006).

În cadrul operațiunii

de individualizare judiciară a pedepsei pe care o a aplicat-o inculpatului,

instanța de fond a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv de modalitatea de comitere, de circumstanțele concrete în care

a fost săvârșită fapta prin omisiunea efectuării oricăror raportări contabile

încă din momentul preluării societății, de numărul actelor materiale de

evaziune reținute, de urmarea produsă, de valoarea prejudiciului, de persoana

inculpatului care, pe lângă atitudinea de recunoaștere a dat dovadă de o

cooperare reală cu organele fiscale indicându-le societățile către care a emis

facturi pe care nu Ie-a evidențiat în contabilitate mai înainte ca organul

fiscal să le identifice.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor și a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și aplicarea unei

pedepse just individualizată și comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului

Comerțului Bihor potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005 și partea civilă ANAF

prin D.G.F.P Bihor care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a

hotărârii apelate în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 938.822

RON, în favoarea Statului Român prin ANAF cu titlu de obligații față de bugetul

de stat, plus majorările de întârziere aferente acestor obligații, calculate la

data stingerii sumei datorate, conform codului de procedură fiscală.

Prin Decizia penală

nr. 126/A din 1 noiembrie 2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de către parchetul de pe

lângă tribunalul Bihor și partea civilă D.G.F.P. Bihor împotriva Sentinței penale

nr. 83 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a

desființat-o sensul că a dispus potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005

comunicarea hotărârii de condamnare a inculpatului B.V.P. către O.R.C Bihor, în

termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia. A obligat

inculpatul B.V.P. la plata sumei de 938.822 RON în favoarea părții civile

ANAF-DGFP

Bihor cu majorările

de întârziere aferente calculate până la data achitării efective a

prejudiciului și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A reținut instanța că

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor este fondat întrucât

instanța de fond era obligată să dispună odată cu condamnarea inculpatului și

mențiunea că în baza articolului 13 din Legea nr. 241/2005, un exemplar din

hotărâre se va comunica la O.R.C în termen de 15 zile de la data rămânerii

definitive a acesteia.

Cu privire la apelul

declarat de ANAF prin D.G.F.P. Bihor, a apreciat că și acesta este fondat,

deoarece potrivit art. 119 coroborat cu art. 120

1

C. proc. fisc.

pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată la bugetul de stat se

datorează după acest termen majorări de întârziere, care se calculează pentru

fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de

scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv astfel cum s-a

solicitat în constituirea de parte civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs inculpatul B.V.P. și a solicitat admiterea recursului

arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod

greșit s-au adăugat și penalitățile de întârziere.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform

art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 21

C. proc. pen., întrucât la data judecării cauzei în apel a fost lipsă de

procedură cu inculpatul B.V.P., arestat în altă cauză.

La fila 26 din

dosarul instanței de apel se află adresa de la ANP Penitenciarul Satu Mare în

care se menționează că inculpatul B.V.P. se află încarcerat, iar la fila 28 se

află dovada de citare a inculpatului citat la Penitenciarul Satu Mare pentru

termenul la care a fost soluționată cauza în apel.

Potrivit

dispozițiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate

avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de

deținere.

Astfel, chiar dacă

inculpatul B.V.P. a semnat dovada de citare, cauza nu putea fi judecată decât

în prezența acestuia, care se află arestat într-o altă cauză, iar informațiile

de la dosar atestă dincolo de orice dubiu privarea de libertate a inculpatului

B.V.P.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul B.V.P., va casa Decizia

penală nr. 126/A/2012 din 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.V.P. împotriva Deciziei penale nr. 126/A/2012 din 01

noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Constată că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, azi 26 martie 2013.

Procesat de GGC - LM