ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2013

HOTĂRÂRE
08.02.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 631 din 7 iunie

2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul M.J.

399/2007 și art. 4 alin. (3) șialin (4) din Decizia Directorului General al A.N.P.

nr. 307/2007 invocată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâții

Penitenciarul Craiova, Ministerul Justiției, A.N.P. și Ministerul Finanțelor

Publice.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a reținut, în esență, că dispozițiile criticate sunt în

concordanță cu prevederile cuprinse în actele normative cu forță juridică superioară

în temeiul și în executarea cărora au fost emise, atât ordinul nr. 399/C/2007,

cât și Decizia nr. 307/2007, respectiv Legea nr. 293/2002 și O.G. nr. 64/2006.

Astfel,

dispozițiile a căror nelegalitate s-a invocat prevăd modul în care se

calculează orele lucrate suplimentar în cazul lucrului în ture, precum și cum

se remunerează acestea.

Instanța

de fond a constatat că atât ordinul, conținând normele metodologice de aplicare

a O.G. nr. 64/2006, cât și decizia contestată oferă soluții concrete pentru punerea

în executare a prevederilor legale privind salarizarea funcționarilor publici

din A.N.P., fără a se putea concluziona că instituie o procedură diferită de

calcul al orelor sau zilelor lucrate suplimentar.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamantul S.G. a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivele de recurs se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art.

11 pct. 5 din Ordinul M.J. nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului

General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale, venind în contradicție și

adăugând la lege, în speța de față fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr.

293/2006.

În

art. 11 din Ordinul M.J. nr. 399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4)

din Decizia nr. 307/2007 se ajunge la o situație aberantă, întrucât

recurentul-reclamant are un număr de ore lucrate suplimentar dar acestea sunt

transformate în zile lucrate suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un

multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar

fracțiile de zile rezultate suplimentar se neglijează.

S-a

susținut că nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar, iar instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile

legii, întrucât a acceptat ca un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor

legale.

Atâta

timp cât legea stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte

normative, inferioare în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să

modifice, ci doar trebuie să vină în aplicarea legii.

Intimații

Penitenciarul Craiova, și A.N.P. au formulat întâmpinare și au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

constată că recursul este fondat.

Pentru

a putea ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele

în continuare arătate.

Excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul M.J. nr. 399/2007 și a

dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007

emisă de Direcția Generală a A.N.P. a fost invocată pentru că ar contraveni

dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are, în actuala

reglementare, nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru

este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al

personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu

mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu

necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)

În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru

se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna

următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis Ordinul M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor metodologice

de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care, la pct. 11 alin .5,

prevede că: „În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a

timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore

lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate

suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate

suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc

cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se

plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate

ca lucrate suplimentar se neglijează.”

A fost emisă, însă,

și Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind

plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut

special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care,

la art. 4 alin. (3) și (4), au următorul conținut: Alin. (3) „În cazul lucrului

în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru,

conform pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate

suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar”. Alin. (4)

„Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de

75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele

normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport

cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele

normative în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi

reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din Ordinul

M.J. nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a

lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar

aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate

diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestate peste

durata normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în art.

43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual art. 45 alin. (3)) se prevede că

„În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului

normale de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin Ordinul M.J. nr.

399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 453

din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate

art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,

rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se

ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a

timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art.

45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a plăti

orele suplimentare.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și art.

20 din Legea nr. 554/2004, modificată, va fi admis recursul, va fi modificată

sentința atacată în sensul că se va admite excepția de nelegalitate și se va

constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul M.J. nr. 399/2007

emis de către Directorul General al A.N.P.

Admite recursul

declarat de reclamantul S.G. împotriva sentinței nr. 631 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că, admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct.

5 din Ordinul M.J. nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia

Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 invocată de reclamantul S.G. în

contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Justiției și A.N.P. Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct.

5 din O.M.J. nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din

Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-11
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 429 din 27 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a d
ÎCCJ 2013-05-17
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5286/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 953 din 17 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a
ÎCCJ 2012-12-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5346/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 434 din 27 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a d
ÎCCJ 2012-11-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4972/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, având de soluționat recursurile declarate împotr
ÎCCJ 2012-12-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5287/2012
erea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, analizată cu prioritate, prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că dacă legiuitorul a creat un mijl
Sursă