ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.01.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2013

HOTĂRÂRE
11.01.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 429 din 27 aprilie

2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5. din Ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia Directorului

General al A.N.P. din 25 ianuarie 2007, invocată de reclamantul N.S. în

contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Justiției, A.N.P.

și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal a reținut, în esență, că dispozițiile criticate sunt în concordanță cu

prevederile cuprinse în actele normative cu forță juridică superioară în

temeiul și în executarea cărora au fost emise, atât Ordinul nr. 399/C/2007, cât

și decizia din 25 ianuarie 2007, respectiv Legea nr. 293/2002 și O.G. nr.

64/2006.

Astfel, dispozițiile

a căror nelegalitate s-a invocat prevăd modul în care se calculează orele

lucrate suplimentar în cazul lucrului în ture, precum și cum se remunerează

acestea.

Instanța de fond a

constatat că atât ordinul, conținând normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 64/2006, cât și decizia contestată oferă soluții concrete pentru punerea în

executare a prevederilor legale privind salarizarea funcționarilor publici din A.N.P.,

fără a se putea concluziona că instituie o procedură diferită de calcul al

orelor sau zilelor lucrate suplimentar.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamantul N.S., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul

Ministerului Justiției nr. 339/2007 și a art. 4 din decizia Directorului

General al A.N.P. din 25 ianuarie 2007 sunt nelegale, venind în contradicție și

adăugând la lege, în speța de față fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea

nr. 293/2006.

În art. 11 Ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia

din 25 ianuarie 2007 se ajunge la o situație aberantă, întrucât

recurentul-reclamant are un număr de ore lucrate suplimentar dar acestea sunt

transformate în zile lucrate suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un

multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar

fracțiile de zile rezultate suplimentar se neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea

stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare

în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar

trebuie să vină în aplicarea legii.

Intimații

Penitenciarul Craiova, A.N.P. și Ministerul Justiției au formulat întâmpinare

și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat.

Pentru a putea ajunge

la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr.

399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din decizia din 25 ianuarie

2007 emisă de Direcția Generală a A.N.P. a fost invocată pentru că ar contraveni

dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are, în actuala

reglementare, nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru

este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al

personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu

mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu

necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)

În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru

se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna

următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 privind aprobarea

normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și

alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care, la pct.

11.5, prevede că: „În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata

normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a)

Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate

suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate

suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc

cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se

plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate

ca lucrate suplimentar se neglijează”.

A fost emisă, însă,

și decizia Directorului General al A.N.P. din 25 ianuarie 2007 privind plata

orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special

și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care, la art. 4

alin. (3) și (4), au următorul conținut: Alin. (3) „În cazul lucrului în ture,

numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform

pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj –

total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar”. Alin. (4)

„Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de

75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele

normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport

cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele

normative în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi

reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din Ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru

situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare,

întrucât dacă s-ar aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar

reclama o modalitate diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru

munca prestate peste durata normală a timpului de lucru, atunci normele

metodologice tot trebuie să respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual art. 45 alin. (3)) se prevede

că „În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului

normale de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin Ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în

aplicare a art. 453 din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la

lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

ANP nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate

- art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,

rezultă că nu există o asemenea prevedere.

Prin această

reglementare se ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata

normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate

dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este

acela de a plăti orele suplimentare.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, va fi admis recursul, va fi

modificată sentința atacată în sensul că se va admite excepția de nelegalitate

și se va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 emis de către Directorul General al A.N.P.

Admite recursul

declarat de N.S. împotriva sentinței nr. 429 din 27 aprilie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că, admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11

pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și

(4) din decizia Directorului General al A.N.P. din 25 ianuarie 2007 invocată de

reclamantul N.S. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul

Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și A.N.P.

Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11

pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a dispozițiilor art.

4 alin. (3) și (4) din decizia din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General

al A.N.P.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

ianuarie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-08
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 631 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a
ÎCCJ 2013-05-17
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5286/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 953 din 17 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a
ÎCCJ 2012-12-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5346/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 434 din 27 aprilie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a d
ÎCCJ 2012-12-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5287/2012
erea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, analizată cu prioritate, prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că dacă legiuitorul a creat un mijl
ÎCCJ 2012-12-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5284/2012
ingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, analizată cu prioritate, prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că dacă legiuitorul a creat un m
Sursă