ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5346/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 434 din 27 aprilie

2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5. din ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia Directorului

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 307/2007 invocată de

reclamantul O.D., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul C., Ministerul

Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor

Publice.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a reținut, în esență, că dispozițiile criticate sunt în concordanță cu

prevederile cuprinse în actele normative cu forță juridică superioară în

temeiul și în executarea cărora au fost emise, atât ordinul nr. 399/C/2007, cât

și decizia nr. 307/2007, respectiv Legea nr. 293/2002 și O.G. nr. 64/2006.

Astfel, dispozițiile

a căror nelegalitate s-a invocat prevăd modul în care se calculează orele

lucrate suplimentar în cazul lucrului în ture, precum și cum se remunerează

acestea.

Instanța de fond a

constatat că atât ordinul, conținând normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 64/2006, cât și decizia contestată oferă soluții concrete pentru punerea în

executare a prevederilor legale privind salarizarea funcționarilor publici din

Administrația Națională a Penitenciarelor, fără a se putea concluziona că

instituie o procedură diferită de calcul al orelor sau zilelor lucrate

suplimentar.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamantul O.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din ordinul

Ministerului Justiției nr. 339/2007 și a art. 4 din decizia Directorului

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 307/2007 sunt

nelegale, venind în contradicție și adăugând la lege, în speța de față fiind

vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006.

În art. 11 ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia

nr. 307/2007 se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant

are un număr de ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile

lucrate suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se

împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate

suplimentar se neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea

stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare

în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar

trebuie să vină în aplicarea legii.

Intimații

Penitenciarul C., Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul

Justiției au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Pentru a putea ajunge

la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinului Ministerului Justiției

nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307 din

25 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală a Administrației Naționale a

Penitenciarelor a fost invocată pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr.

293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are, în actuala

reglementare, nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru

este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al

personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu

mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu

necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)

În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru

se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna

următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis ordinul Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 privind aprobarea

normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și

alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care, la pct.

11.5, prevede că: „În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata

normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel:

a) Total ore lucrate

conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

b) Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar;

c) Primele două ore

din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de

bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.”

A fost emisă, însă,

și decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor

nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind plata orelor suplimentare efectuate de

către funcționarii publici cu statut special și personalul civil din sistemul

administrației penitenciarelor care, la art. 4 alin. (3) și (4), au următorul

conținut: Alin.3 „În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste

durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează

astfel: Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore

lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile

lucrate suplimentar”. Alin.4 „Primele două ore din fiecare zi lucrată

suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența

până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile

de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele

normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport

cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele

normative în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi

reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru

situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare,

întrucât dacă s-ar aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar

reclama o modalitate diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru

munca prestate peste durata normală a timpului de lucru, atunci normele

metodologice tot trebuie să respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 [actual 45 alin. (3)] se prevede că

„În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului

normale de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în

aplicare a art. 453 din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la

lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

Administrației Naționale a Penitenciarelor nu se putea stabili o modalitate

diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative

contestate, art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr.

293/2004, rezultă că nu există o asemenea prevedere.

Prin această

reglementare se ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata

normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate

dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este

acela de a plăti orele suplimentare.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, va fi admis recursul, va fi

modificată sentința atacată în sensul că se va admite excepția de nelegalitate

și se va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinului Ministerului

Justiției nr. 399/2007 emis de către Directorul General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de O.D. împotriva sentinței nr. 434/2012 din 27 aprilie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul O.D.

Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11

pct. 5 din ordinul Ministrului Justiției nr. 399/C/2007 și a dispozițiilor art.

4 alin. (3) și (4) din decizia Directorului General al Administrației Naționale

a Penitenciarelor nr. 307/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

decembrie

2012.