ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 februarie 2011, petenții D.C. și
D.N. au adresat o petiție Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal care a fost înregistrată sub nr. 27/39/2011.
Petiția adresată
instanței constă într-o înșiruire de critici aduse unor soluții date în mai
multe dosare, printre care și un dosar penal.
Prin Încheierea de
ședință din data 10 februarie 2011, petenților li s-a pus în vedere, prin
adresă, să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată conform art. 112
pct. 3 și art. 114 alin. (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel
Suceava constatând că petenții nu și-au îndeplinit obligația stabilită în
cursul judecății, prin încheierea din data de 10 martie 2011 a dispus
suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155
1
C. proc. civ.
La data de 28
februarie 2012, petenții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin Încheierea din
data 26 martie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de repunere pe
rol a cauzei formulată de petenți reținând că aceștia nu și-au îndeplinit
obligația stabilită în cursul judecății sub sancțiunea suspendării conform art.
155
1
C. proc. civ.
Împotriva Încheierii
din data de 26 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a declarat
recurs D.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurentul arată că instanța de fond în mod greșit a dispus suspendarea
judecării cauzei, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 155
1
C. proc. civ.
Recursul este
nefondat.
Examinând sentința
atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de legale
aplicabile în cauză, se rețin următoarele.
Cazul particular de
suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile art. 155
1
C. proc. civ., constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei
părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori
stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.
În toate cazurile de
suspendare a judecății în temeiul art. 155
2
alin. (1) C. proc. civ.,
instanța va arăta în cuprinsul încheierii și obligațiile nerespectate de partea
reclamantă pentru a se putea determina, cu prilejul analizării cererii de
repunere a cauzei pe rol, dacă acestea au fost sau nu aduse la îndeplinire.
În speța de față,
este imputabilă reclamantului neprecizarea obiectului cererii de chemare în
judecată conform art. 112 pct. 3 și art. 114 alin. (3) C. proc. civ., întrucât
atât rezoluția judecătorului de serviciu cât și adresa efectuată de Curtea de
Apel Suceava atestă faptul că acestuia i-a fost acordat un termen scurt în
vederea complinirii lipsurilor constatate.
Judecarea cauzei se
reia la cererea reclamantului, doar în ipoteza în care acesta face dovada că a
îndeplinit obligațiile prevăzute în încheierea de suspendare.
Prin urmare, întrucât
recurentul-reclamant nu a depus diligentele necesare imediat ce a luat
cunoștință de dispozițiile instanței, se reține că sunt îndeplinite condițiile
suspendării judecății în baza art. 155
1
C. proc. civ., care se
referă la „vina părții reclamante".
Așa fiind, se
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.C. împotriva Încheierii din 26 martie 2012 a Curții de Apel
Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM