ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2024

Ședința publică din data de 11 ianurie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.05.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a contestat rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C21-730, emisă la data de 11.05.2021, arătând, în esență, că a fost emisă în mod nelegal și netemeinic.

Prin sentința nr. 681 din 10 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității și contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței nr. 681 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul A., considerând-o nelegală și netemeinică pentru motivele expuse în cerere, care au constat, în esență, în aspectele ce au conturat situația de fapt a litigiului, probele administrate și considerentele reținute în hotărârile de soluționare a cauzelor vizate de plângerea formulată la Inspecția Judiciară, argumentele invocate în cuprinsul sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară și considerentele ce au fundamentat rezoluțiile de soluționare a sesizărilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10.07.2023 intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției atacate, pentru motivele arătate.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a solicitat respingerea apărărilor părții intimate și a reiterat argumentele invocate în cererea de recurs.

La termenul de dezbateri din 11.01.2024 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neformularea unor critici ce ar putea fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul reclamantului este nul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: …d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurentul-reclamant nu a clamat incidența unui anumit motiv de casare dintre cele strict prevăzute de lege și nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nemotivat al căii de atac, acesta limitându-se să reitereze aspecte referitoare la situația de fapt dedusă judecății și să-și exprime nemulțumirile cu privire la probele administrate în cauzele ce au făcut obiectul sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară, precum și la modalitatea în care acestea au fost soluționate, inclusiv în ceea ce privește argumentele reținute de inspectorul judiciar în fundamentarea rezoluției contestate.

În cauză, se constată că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate. În schimb, și-a exprimat nemulțumirile cu privire la modul în care au fost administrate probele în cauza ce a determinat formularea plângerii și la modalitatea în care i-au fost soluționate cauza pe fond, precum și sesizarea înregistrată la Inspecția Judiciară de către inspectorul judiciar desemnat.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză.

Totodată, față de soluția ce se va pronunța cu privire la calea de atac exercitată în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurent în finalul cererii de recurs formulate, deoarece este partea care a pierdut procesul.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nul recursul declarat de reclamant și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 681 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.