AFFAIRE SILAY c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

05.04.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-3;Non-lieu à examiner les art. 10 et 11;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SILAY c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 [1] CAUZA SILAY c. TURCIA (solicitarea nr. 8691/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 aprilie 2007 DEFINITIVF 05/07/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Sllay c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune [2] , care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič președinte Hedigan Caflisch Türmen Birsan mes Tsatsa- Nikolovska, Gyulumyan, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 13 octombrie 2005 și 15 martie 2007, înmânați hotărârea adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 86911/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Mehmet S Reclamantul susținea, în special, că restricțiile impuse drepturilor sale politice constituie o încălcare a articolelor 10 și 11 din convenție și a articolului 3 din Protocolul n Cererea a fost atribuită celei de a treia secțiuni a Curții (art. 52 § (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din regulament. La 30 iunie 2005, camera a decis să declare cererea admisibilă și să invite părțile să îi prezinte oral, în cursul unei audieri, observații cu privire la justificarea cauzei. La 13 octombrie 2005 a avut loc o audiere publică la Palatul Drepturilor Omului, la Strasbourg, la 13 octombrie 2005 [art. 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. În declarațiile lor, Curtea a ascultat declarațiile dlui Sllay și ale dlui Özmen. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DIN SSPÉCE Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Ankara. Ca urmare a dizolvării Refah Partsi (Partea Prosperității, denumită în continuare Refah) la 16 ianuarie 1998 de către Curtea Constituțională, reclamantul, deputat al formării politice dizolvate în Marea Cameră Națională a Turciei ( Adunarea Națională a Partidului Fazilet (Partea Vertu, denumită în continuare "Fazilet," fondată la 17 decembrie 1997. Reclamantul și-a desfășurat mandatul electoral la termen, și anume până la alegerile parlamentare din 18 aprilie 1999. 10. Între timp, la 26 octombrie 1998, judecătorul care se află în apropierea Curții de Securitate a statului Ankara a ordonat confiscarea cărții scrise de către reclamant, intitulată Parlamentodan Haber (Noile parlamente) și a fost publicat în 1998; nu s-a intentat nicio urmărire penală împotriva reclamantului. 11. La 7 mai 1999, procurorul general a fost lângă Curtea de Casație ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții Constituționale de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-80/08, Rec., 1998, p. În sprijinul cererii sale, procurorul general a invocat, printre actele și actele anumitor lideri și membri ai Faziletului, cartea scrisă de solicitant și a invocat, de asemenea, următoarele acte și cuvinte: Președintele, precum și alți lideri și membri ai Faziletului au susținut, în toate intervențiile lor publice, portul eșarfei islamice în universități și în incintele administrației publice, în timp ce Curtea Constituțională a declarat deja că o astfel de practică contravine principiului laicității prevăzut în Constituție. Fazilet l-a înscris pe Merve Kavakçć pe lista electorală și i-a permis să fie ales în timp ce aceasta își atașa în mod clar atașamentul față de eșarfa islamică. La ceremonia de depunere a jurământului din 3 mai 1999, deputații din Fazilet au aclamat-o pe Merve Kavakçi, care a venit în fața Adunării naționale purtând eșarfa islamică, iar unii dintre ei participaseră la conferința de presă dată de aceasta în urma incidentelor provocate de comportamentul său. Vicepreședintele partidului, Abdullah Gül, a declarat în timpul intervenției sale la televiziune din 2 mai 1999 că purtarea eșarfei în incinta Adunării Naționale nu a constituit o încălcare a Constituției și a recomandat aplicarea principiilor religioase în domeniul public 13. La 4 iunie 1999, procurorul general a prezentat dovezi suplimentare împotriva acestui partid, invocând următoarele acte și cuvinte ale liderilor săi și ale membrilor Congresului Nazl În timpul intervențiilor sale și susținut că aceasta va lua sfârșit odată cu aderarea la puterea Fazilet și intrarea lui Merve Kavakç a Adunării Naționale. Președintele Fazilet, Recai Kutan, în discursul său din 10 octombrie 1998, a denunțat rectorii care refuzau accesul la universitate studenților care purtau eșarfa islamică. Abdullativ Șener a declarat, într-un discurs ținut la 8 martie 1999, că obligația pentru elevii școlarizați în imamul hatip (instituții de învățământ secundar cu vocație religioasă) să își scoată eșarfa islamică a fost o aberație; problema eșarfei nu putea fi rezolvată decât în fața Adunării Naționale și Merve Kavakç Vicepreședintele Fazilet, Abdullah Gül, în discursurile sale în fața Adunării Naționale, a criticat interzicerea portului eșarfelor în universități și în imamul hatip și a acuzat guvernul de provocare și discriminare. Congresmanul Musa Uzunkaya susținea purtarea eșarfei și critica circulara administrativă privind ținuta vestimentară în școli. În intervenția sa în fața Adunării Naționale din 11 iunie 1998, deputatul Bülent Arnç a contestat deciziile Curții Constituționale privind interzicerea portului eșarfelor islamice. Mai 1999, el a indicat că Merve Kavakç. În intervenția sa la Adunarea Națională din 17 iunie 1996, deputatul Mustafa Kamalak a calificat interzicerea portului eșarfei islamice drept persecuție. Congresmanul Bekir Sobaci a declarat, într-un discurs ținut la 13 aprilie 1999, că, cu orice ocazie, își exprima sprijinul pentru studentele expulzate din universități din cauza faptului că purta eșarfa. Congresmanul Ramazan Yenidede, la o conferință de presă din 15 iunie 1998, a determinat poporul să urască și să se opună ostilității pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o religie. La 27 mai 1999, s-a intentat o acțiune penală împotriva sa în conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul Penal. Iunie 1998, declarase că poporul era împărțit între obligațiile religioase și reglementările statului, opuse, în opinia sa, unele altora. El declarase (...) acum poporul trebuie să se răzvrătească împotriva statului său pentru a - și apăra religia 14. În observațiile lor prezentate în fața Curții Constituționale, reprezentanții Fazilet s-au opus admiterii cărții reclamantului ca dovadă în sarcina sa și au arătat că această lucrare reunia discursurile ținute de reclamant în Parlament și au adăugat că acesta fusese scris și publicat fără știrea Faziletului. La 22 iunie 2001, Curtea Constituțională a pronunțat dizolvarea Fazilet pe motiv că acesta devenise un centru de activități contrare principiului laicității. La 22 iunie 2001, Curtea Constituțională și-a întemeiat decizia pe articolele 68 și 69 din Constituție și 101 (b) și 103 alin. (1) din Legea nr. 2820 privind reglementarea partidelor politice și a respins acuzațiile de continuitate între Fazilet și Refah. 16. Pentru Curtea Constituțională, următoarele dovezi au demonstrat că Fazilet a devenit un centru de activități care contravine principiului laicității. Reclamantul a indicat în prefața cărții sale următoarele: Din istoria lumii reiese că cei care au luptat împotriva conștiinței și convingerilor religioase ale popoarelor au eșuat întotdeauna, în Iran [ei] au fost obligați să își părăsească țara sau li s-au luat umerii [militari] ; în Algeria, nici unul dintre cei care s-au ridicat împotriva poporului pentru a servi interesele franceze și nici unul dintre uzurpatori nu este încă în viață; ea a considerat că, prin conținutul cărții sale, reclamantul a îndemnat poporul să facă acțiuni împotriva autorităților publice. Într-un discurs din 10 octombrie 1998 de la Kayseri, deputata Nazl În intervențiile sale televizate din 2 și 3 mai 1999, a declarat că Merve Kavakç a fost desemnată de Fazilet să aducă problema eșarfei islamice în fața Adunării Naționale. Președintele și alți lideri ai Faziletului au încurajat, în toate intervențiile lor publice, purtarea eșarfei islamice în școlile publice și în spațiile administrației publice și au participat la proteste împotriva interdicției portului eșarfei. În discursul său ținut în 1996 la Congresul Uniunii Islamului din America de Nord și la 26 decembrie 1997 cu ocazia unei conferințe organizate de Asociația Palestiniană Islamică din Chicago, deputata Merve Kavakç a pledat pentru instituirea unui regim teocratic. La 3 mai 1999, cu ocazia ceremoniei de depunere a jurământului, deputata Merve Kavakçć, care purta o eșarfă islamică, fusese împiedicată să jure și constrânsă să părăsească sala Adunării Naționale. Potrivit Curții Constituționale, acest eveniment a fost planificat și încurajat de liderii și membrii acestui partid. La o conferință de presă organizată în urma incidentului din 3 Mai 1999, deputata Merve Kavakç a declarat că acest eveniment este comparabil cu lupta afro-americanilor pentru drepturile omului. Vicepreședintele Fazilet, Abdullativ Șener, și mulți deputați au participat la această conferință. La 15 iunie 1998, fostul președinte Ramazan Yenidede a prezentat interdicția de a purta eșarfa islamică în instituțiile publice și școlare ca o asuprire și un exacțiune. Curtea Constituțională a arătat că o acțiune penală a fost intentată de procurorul general împotriva acestuia pentru că a incitat poporul la ostilitate și ură pe baza unei distincții bazate pe religie 17. Curtea Constituțională a arătat că Fazilet și-a întemeiat programul politic pe problema eșarfei islamice și a asigurat alegerea lui Merve Kavakç Curtea Constituțională a arătat, de asemenea, că președintele, liderii și membrii Faziletului calificau, în toate intervențiile lor publice, interzicerea portului eșarfei islamice în școlile și localurile administrației publice de încălcare a drepturilor și libertăților, precum și de persecuție. Aceasta a considerat că ei incitau poporul astfel la ură și ostilitate împotriva autorităților publice și au perturbat ordinea publică și a arătat că faptul de a aduce eșarfa în fața Adunării Naționale prin intermediul lui Merve Kavakçi, sub forma unei acțiuni protestatare, a încălcat principiul laicității. Comisia a considerat că participarea președintelui și a tuturor deputaților din Fazilet la această manifestare a demonstrat că acest partid a devenit un centru de activități care contravine principiului laicității Aceasta a arătat că, având în vedere potențialul electoral al acestui partid și posibilitatea de a pune în aplicare modelul propus de acesta, această situație reprezenta un pericol pentru ordinea democratică laică și a considerat că dizolvarea Faziletului răspunde unei nevoi sociale impecabile 19. Cu titlu de sancțiune secundară, Curtea Constituțională interzice cinci membri ai Faziletului, printre care și reclamantul, să fie membri fondatori, membri, membri, directori sau auditori ai unui alt partid politic pe o perioadă de cinci ani, în conformitate cu art. 69 alineatul (8) din Constituție. II. DREPTUL INTERN PERTINENT D i s p o zi ț ii în vigoare la data faptelor 20. Astfel cum erau în vigoare la momentul faptelor, dispozițiile relevante ale Constituției se citeau astfel la art. 68 alineatul (4). Statutul, regulamentul și activitățile partidelor politice nu pot fi contrare independenței statului, integrității sale teritoriale și celei a națiunii sale, drepturilor omului, principiilor egalității și preeminării dreptului, suveranității naționale sau principiilor Republicii Democrate și Laice. Nu se pot înființa partide politice pentru a susține și a instaura dominația unei clase sociale sau a unui grup sau a unei forme de dictatură. (...) art. 69 alineatul (6) Un partid politic nu poate fi dizolvat pentru activități care contravin dispozițiilor art. 68 alin. (4) decât dacă Curtea Constituțională constată că acest partid politic constituie un centru al acestor activități (...) Art. 69 alin. (8) [...] Membrii și liderii ale căror declarații și activități conduc la dizolvarea unui partid politic nu pot fi membri fondatori, directori sau auditori ai unui alt partid politic pe o perioadă de cinci ani de la data la care hotărârea motivată de dizolvare este publicată în Jurnalul Oficial (...) Dispoziții în vigoare după reforma din 3 octombrie 2001 21. După modificare, dispozițiile relevante ale Constituției sunt formulate după cum urmează: art. 68 alineatul (4) Statutul, regulamentul și activitățile partidelor politice nu pot fi contrare independenței statului, integrității sale teritoriale și celei a națiunii sale, drepturilor omului, principiilor egalității și preeminării dreptului, suveranității naționale sau principiilor Republicii Democrate și Laice. Nu se pot înființa partide politice pentru a susține și a instaura dominația unei clase sociale sau a unui grup sau a unei forme de dictatură. (...) art. 69 alineatul (6) Un partid politic nu poate fi dizolvat pentru activități care contravin dispozițiilor articolului 68 alineatul (4) decât în cazul în care Curtea Constituțională constată că acest partid politic constituie un centru al unor astfel de activități (...) un partid politic este considerat a fi centrul de gravitate al unor astfel de acte dacă membrii partidului desfășoară în mod intensiv activități care prezintă caracterul în cauză și dacă această situație este aprobată în mod explicit sau implicit fie de marele congres al partidului, fie de președintele acestuia, de organele sale centrale de decizie sau de conducere, fie de adunarea generală sau de consiliul de conducere al Grupului Partidului din Marea Cameră Națională a Turciei sau în cazul în care actele în cauză sunt realizate direct și cu hotărâre de către organele partidului însuși. art. 69 alineatul (7) Curtea Constituțională poate decide, în funcție de gravitatea actelor în cauză, în loc de dizolvarea definitivă prevăzută la alineatele de mai sus, să priveze total sau parțial partidul politic în cauză de ajutoare publice. [...] Membrii și liderii ale căror declarații și activități conduc la dizolvarea unui partid politic nu pot fi membri fondatori, directori sau auditori ai unui alt partid politic pe o perioadă de cinci ani de la data la care hotărârea motivată de dizolvare este publicată în Jurnalul Oficial (...) ÎN DREPT Cu privire la violarea articolelor 10 și 11 din Convenție și 3 din PROTOCOLUL nr. 22. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare, în măsura în care a fost privat de drepturile sale politice din cauza unor discuții ținute în Parlament. Invocând art. 11 din convenție, reclamantul susține că restricțiile impuse drepturilor sale politice ca urmare a dizolvării Faziletului au încălcat dreptul său la libertatea de întrunire și de asociere. Pe baza acelorași fapte, reclamantul se plânge de încălcarea articolului 3 din Protocolul nr. 23. Curtea consideră oportun să examineze toate obiecțiunile din perspectiva articolului 3 din Protocolul nr. 1, formulat după cum urmează Înaltele P ă r i contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere la vot secret, în c o n d iii care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Argumentele p ă r ilor 24. Guvernul raportează reformele legislative realizate pentru armonizarea cu Convenția și jurisprudența Curții. Se referă la modificarea articolului 69 din Constituție, care prevede că Curtea Constituțională, în loc să dizolve un partid politic, poate decide să îl priveze parțial sau total de ajutoarele publice care îi sunt acordate, în funcție de gravitatea actului. aplicarea unor pedepse mai puțin împovărătoare decât dizolvarea unui partid politic reprezintă o reformă importantă pentru țară în ceea ce privește libertatea partidelor politice 25. Reclamantul își reiterează afirmațiile și susține că discursurile colectate în cartea sa sunt acoperite de imunitatea parlamentară și subliniază caracterul fundamental al drepturilor politice de care a fost privat. Evaluarea Curții Principii Generale 26. Curtea amintește că art. 3 din Protocolul nr. 1 garantează drepturi subiective, inclusiv dreptul de vot și dreptul de a candida la alegeri (Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia, Hotărârea din 2 martie 1987, seria A n 113, pp. 22 23, § 46 51, Hirst c. Regatul Unit 2) [GC], n 74025/01, § 5657 CEDH 2005 ; mai recent, Ždanoka c. Letonia [GC], nr. 58278/00, § 102, 16 martie 2006, și Lykourezos c. Grecia , n 33554/03, § 50 CEDO 2006 .... Cruciale pentru stabilirea și menținerea fundamentelor unei democrații veritabile reglementate de preeminența dreptului, aceste drepturi nu sunt absolute. Este loc pentru limitări implicite Curtea reafirmă că marja în acest domeniu este largă ( Matthews c. Regatul Unit [GC], n 24833/94, § 63 CEDH 1999 I și Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 201, CEDH 2000 IV 27. Cu toate acestea, este de competența Curții să se pronunțe în ultimă instanță cu privire la respectarea cerințelor articolului 3 din Protocolul nr. ; el trebuie să se asigure că condițiile în care drepturile de vot sunt subordonate sau să candideze la alegeri nu reduc drepturile de care are nevoie pentru a le atinge în sine și pentru a le priva de eficiență, că aceste condiții urmăresc un scop legitim și că mijloacele utilizate nu se dovedesc disproporționate (Mathieu-Mohin) art. 3 din Protocolul nr. 1 consacră un principiu caracteristic al unui regim politic cu adevărat democratic și, prin urmare, are o importanță capitală în sistemul Convenției [Mathieu-Mohin și Clerfayt, citată anterior, punctul 47 și Selim Sadak și altele] , citată anterior, punctul 32). Aplicarea în cazul de față 28. Curtea Constituțională, pe baza articolului 69 alineatul (6) din Constituție, a considerat că Fazilet a devenit un centru de activități care contravine principiului laicității. În această privință, motivele invocate de Curtea Constituțională pentru dizolvarea Fazilet se referă la actele și la ceea ce se referă la președintele său și la unii lideri și membri ai partidului, inclusiv reclamantul. Ca sancțiune secundară, Curtea Constituțională a decis să anuleze doi deputați din mandatul lor parlamentar și a lovit cinci membri, inclusiv pe solicitant, de restricții politice temporare. 29. Curtea ia notă de faptul că restricția în litigiu avea ca obiectiv menținerea caracterului laic al regimului politic turc. Având în vedere importanța acestui principiu pentru regimul democratic din Turcia, aceasta consideră că măsura în cauză viza obiectivele legitime de apărare a ordinii și de protecție a drepturilor și libertăților altora. 30. Rămâne de stabilit dacă restricția în litigiu era proporțională cu obiectivele urmărite. În acest scop, trebuie să se analizeze dacă există motive imperative pentru ordinea democratică de a priva temporar reclamantul de drepturile sale politice. 31. În acest scop, Curtea consideră necesar să ia în considerare dispozițiile constituționale referitoare la dizolvarea unui partid politic în măsura în care restricția drepturilor politice ale reclamantului este consecința dizolvarii Fazilet (a se vedea mutatis mutandis Selim Sadak și alții, citată anterior, punctul 37). În versiunea sa în vigoare la momentul faptelor, art. 69 alineatul (6) a avut un domeniu de aplicare foarte larg. Toate actele și vorbele membrilor ar putea fi imputabile partidului pentru a-l considera un centru de activități care contravine Constituției și pentru a decide dizolva. Nu s-a prevăzut nicio distincție între diferitele grade de implicare în activitățile în cauză. În această privință, trebuie remarcat faptul că unii membri ai partidului, în special președintele și vicepreședintele, care se aflau într-o situație comparabilă cu cea a reclamantului, nu au fost sancționați. 32. Natura și natura dificilă a intervenției sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când vine vorba de măsurarea proporționalității sale. În această privință, Curtea a constatat deja că limitările drepturilor politice sunt o sancțiune gravă (Selim Sadak și altele, citată anterior, punctul 38). 33. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea concluzionează că sancțiunea aplicată reclamantului de Curtea Constituțională nu poate fi considerată proporțională cu obiectivele legitime urmărite. Prin urmare, măsura în cauză a adus atingere substanței însăși a dreptului reclamantului de a fi ales. 34. Prin urmare, art. 3 din Protocolul nr. 1 a fost încălcat. 35. Curtea observă cu interes amendamentul constituțional la art. 69 alineatul (6), potrivit căruia un partid politic nu poate fi considerat un centru de activități care contravine Constituției decât în cazul în care liderii și membrii săi desfășoară în mod intensiv astfel de activități și dacă această situație este aprobată explicit sau implicit de organele partidului. În plus, amendamentul la art. 69 alineatul (7) din Constituție oferă Curții Constituționale posibilitatea de a impune o sancțiune mai puțin împovărătoare decât dizolvarea definitivă a partidului, și anume privarea partidului de ajutoare publice (punctul 20 de mai sus). Prin urmare, restricțiile privind drepturile politice ale unei persoane vor avea loc mai puțin frecvent, iar drepturile politice vor fi consolidate. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. El a evaluat acest prejudiciu la 50 000 000 000 de lire turcești (TRL) [aproximativ 30 200 de euro (EUR) ] și a invocat, de asemenea, o lipsă de câștig din cauza restricțiilor impuse drepturilor sale politice și a explicat că nu a putut candida la două alegeri parlamentare și, astfel, a fost privat de indemnizațiile parlamentare. El adaugă că nu a putut continua să-și desfășoare activitatea profesională în măsura în care implicarea sa în procesul de dizolvare a Faziletului a afectat sănătatea sa și a suferit două intervenții chirurgicale majore; din cauza prejudiciului moral, reclamantul solicită 5 000 000 de dolari americani (USD). 38. Guvernul nu se pronunță. 39. În ceea ce privește în primul rând lipsa de câștig, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul alegerilor legislative viitoare și respinge cererea reclamantului în această privință. În ceea ce privește prejudiciul care rezultă din imposibilitatea persoanei în cauză de a-și continua activitatea, aceasta nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și presupusul prejudiciu. În ceea ce privește confiscarea cărții, Curtea nu dispune de elemente, altele decât decizia prin care se dispune confiscarea, pentru a evalua cu exactitate prejudiciul care rezultă din această măsură. Pe de altă parte, recurentul nu s-a opus ordonanței de recurs cu privire la confiscarea cărții sale și nu a făcut obiectul unei condamnări penale. Curtea consideră că reclamantul a suferit un anumit prejudiciu moral că constatarea încălcării este suficientă pentru a compensa. Comisioane și cheltuieli de judecată 40. Reclamantul solicită 10 000 000 000 TRL [aproximativ 6 040 EUR] pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. Nu produce nicio justificare. 41. Guvernul nu se pronunță. 42. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, aceasta rambursează cheltuielile de care s-a stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt rezonabile (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], n 31195/96, § 79, CEDO 1999 II. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 43. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, afirmă că a existat o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 5 aprilie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președinte [1] În componența sa anterioară datei de 1 aprilie 2006. [2] În componența sa anterioară datei de 1 aprilie 2006.