AFFAIRE AYRAL c. TURQUIE

SECȚIUNEA AYRAL c. TURCIA Cererea nr. 15814/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 14 iunie 2007 DEFINITIVF 14/09/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ayral c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, R. Türmen, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Berro-Lefevre, judecători, și domnul S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 mai 2007, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată procedurală La originea cazului (n 15814/04) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Mehmet Cüneyt Ayral ( La 11 septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului.

În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și fond. La 9 octombrie 1996, s-a încheiat un acord comercial cu dl Ö., conform căruia părțile au convenit, printre altele, cu privire la cesiunea, sub rezerva condițiilor, a unei mărci și a unei clădiri. Părțile au desemnat Camera de Comerț a Õstanbulului drept arbitru pentru litigii și instanțele judecătorești competente ale Õstanbulului în caz de nerespectare a deciziilor de arbitraj. La 9 decembrie 1996, reclamantul sesizează biroul de arbitraj al Camerei de Comerț din Õstanbul pentru motivul că domnul Ö. nu și-a respectat angajamentele și a solicitat aplicarea acordului și reparația.

La 2 septembrie 1997, biroul de arbitraj a declarat că reclamantul avea dreptul de a solicita cesiunea clădirii în cauză. La 11 mai 1998, Curtea de Casație a infirmat decizia în litigiu și a declarat că clauza de competență a Camerei de Comerț nu era valabilă în speță 11. La 13 august 1999, reclamantul a înaintat o cerere de despăgubire parțială. 12. La 3 aprilie 2001, printr-o decizie de incompetență, instanța a trimis cazul în fața instanței proprietăților intelectuale ale attanbulului 13. La 11 iulie 2002, Tribunalul a trimis cauza Tribunalului pe motiv că, având în vedere decizia Curții de Casație și normele de procedură în acest domeniu, instanța nu avea competența de a transmite cauza în absența cererii explicite a reclamantului.

14. Prin urmare, reclamantul s-a conformat acestei cerințe, iar Tribunalul pentru Proprietăți Intelectuale a efectuat examinarea cauzei prin ședința din 10 aprilie 2003 începând cu această dată, a desfășurat în total unsprezece audieri, ale căror puncte esențiale se pot rezuma după cum urmează. 15. În ședința din 9 aprilie 2003 În iulie 2003, părților li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile cu privire la diferitele mărturii și a fost ordonată o expertiză în ceea ce privește marca. 16. La ședința din 22 iunie 2004, părțile au fost invitate să își prezinte observațiile cu privire la expertiză. 17. În urma împiedicării primului expert, un al doilea a fost numit în ședința din 13 iunie 2006. 18. Următoarea ședință a fost prevăzută pentru 6 februarie 2007. Curtea nu dispune de continuarea cauzei.

ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 19. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii în litigiu, considerând că nu corespunde celerității necesare, instanțele judiciare care au trebuit să cunoască acest caz începând cu 13 august 1999. art. 6 alineatul (1) din Convenție se citește după cum urmează: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Guvernul se opune acestei teze și susține complexitatea acestei afaceri comerciale care a necesitat mai multe expertize.

21. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 august 1999 și nu se încheiase încă în februarie 2007. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII.

24. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender, citată anterior 25). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.

Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf privind aplicarea articolului 41 din Convenție 26. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. (EUR) care rezultă din clauza penală a contractului, 8 280 de noi cărți turcești (YTL) (aproximativ 4 500 EUR) pentru pierderi de venituri locative ale clădirii în litigiu și 3 745 YTL pentru pierderi de venituri.

El nu depune nicio cerere de despăgubire morală. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Costuri și cheltuieli de judecată 30. Reclamantul nu introduce nicio cerere privind onorariile. El solicită rambursarea cheltuielilor de expertiză și de judecată suportate în fața instanțelor interne, expuse la date diferite și care se ridică la 1 445 000 000 fostele cărți turcești. 31. Guvernul solicită respingerea acestei pretenții. 32. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și cheltuielile solicitate.

În consecință, aceasta respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale (a se vedea Vilho Eskelinen și altele c. Finlanda [GC], n 63235/00, § 105, 19 aprilie 2007). Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Respinge cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 14 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduler

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE AYRAL c. TURQUIE ( Requête n o 15814/04) ARRÊT STRASBOURG 14 juin 2007 DÉFINITIF 14/09/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Ayral c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, président, C. Bîrsan, R. Türmen, M mes E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, M. David Thór Björgvinsson, M me I. Berro-Lefèvre, juges, et de M. S. Quesada, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 24 mai 2007, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

4. Le requérant est né en 1954 et réside à Nice (France).

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

19. Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de procédure du litige, estimant qu'elle ne correspond pas à la célérité requise, les instances judiciaires ayant eu à connaître de cette affaire depuis le 13 août 1999. L'article 6 § 1 de la Convention se lit comme suit : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

26. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage