ÎCCJ, Decizia nr. 199/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 199/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea nr.
1134 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie
sub control judiciar formulată de inculpatul T.D.I., cu obligarea acestuia la
plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul T.D.I. a
formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciare în temeiul
dispozițiilor art. 160
2
C. proc. pen. S-a motivat că urmărirea penală
se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, mai ales că este
bolnav, are numai un plămân, ceea ce îl pune în dificultate de a suporta
condițiile din penitenciar. S-a mai menționat că, în această cauză, sunt 2
frați T. arestați, ceea ce constituie o evidentă exagerare, și că acuzațiile
aduse inculpatului T.D.I. sunt neclare. În final, au prezentat și argumente ce
țin de datele personale favorabile ale inculpatului, cu privire la situația sa
medicală.
Prima
instanță, în baza lucrărilor din dosar, a constatat că
arestarea inculpatului
T.D.I. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția penală (definitivă prin respingerea recursului
inculpatului T.D.I. conform încheierii nr. 143 din 31 mai 2011 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători); prin încheierea nr. 888 din
18 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (definitivă
prin respingerea recursului inculpatului T.D.I. conform încheierii nr. 154 din 21
iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători),
a fost prelungită starea de arest a inculpatului T.D.I. pentru încă 30 de zile.
Conform
actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, inculpatul T.D.I. este cercetat
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1
din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art.
6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6
și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)
C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut că, în
intervalul mai 2010 - martie 2011, în calitate de asociat la SC C.C.S. SRL
Constanța, inculpatul T.D.I. a săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în
realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale specifice
infracțiunii de complicitate la luare de mită, infracțiune, la rândul său,
săvârșită de mai mulți lucrători vamali din cadrul P.V.C. Sud Agigea, precum și
mai multe acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la dare de
mită.
În
concret, inculpatul T.D.I., la cererea unor lucrători vamali din cadrul
structurii antemenționate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ș.a., a pretins și
primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulți intermediari
vamali (A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost
ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum și cu conducerea grupului
infracțional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicați să
permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce
conțineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte
cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri
subevaluate ori, pur și simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite
atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând accesul
lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel,
la data de 25 mai 2010, inculpatul T.D.I. i-a propus inculpatului O.C.C. o sumă
de bani neprecizată pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-și realizeze
operațiunile vamale de la B.V. Constanța Sud Agigea, de o manieră preferențială
și mult mai rapidă decât în mod normal (25 mai 2010, orele 14
28:42
).
La
data de 24 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M.
să plătească o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce
trebuie”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud
Agigea, în scopul ca aceștia să permită intrarea în țară a două containere cu
mărfuri importate (24 august 2010, orele 15
30:l6
).
La
data de 27 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.M.,
reprezentant al SC M. SRL, să plătească o sumă de bani, definită codat ca „3
saci de orez”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceștia
să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparținând unor clienți ai
societății pe care o reprezintă. Inculpatul T.D.I. a recunoscut că a primit
deja „2 saci de orez? de la inculpatul C.M. și că acesta urma să mai dea „un
sac de orez” (27 august 2010, orele 12
28:27
și 12
34:09
).
La
data de 31 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M.
o sumă de bani neprecizată, definită generic ca „ceea ce trebuie”, în scopul de
a fi dată ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru
ca aceștia să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze un container
conținând mărfuri diverse (pulovere, încălțăminte etc.) (31 august 2010, orele
16
4:07
, 16
49:44
, 18
30:54
).
La
data de 02 septembrie 2010, orele 17
22:23
inculpatul M.A. lucrător
vamal, i-a solicitat inculpatului T.D.I. ca unul din importatorii sau
intermediarii vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de „inginerul
chelios”, să plătească cu titlu de mită suma de 3. 000 dolari S.U.A., pentru a
se permite intrarea în țară a unei cantități de 30 de baxuri cu pixuri.
Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul T.D.I. cu intermediarul vamal
A.N.A.R.B.M. (02 septembrie 2010, orele 17
25:57
). În final,
inculpatul T.D.I. i-a pretins intermediarului vamal A.N.A.R.B.M. suma de 2. 500
dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal M.A., în scopul ca
acesta să permită introducerea în țară a respectivei cantități de pixuri (03
septembrie 2010, ora 09
22:37
).
La
aceeași dată, 02 septembrie 2010, după ce a fost informat de inculpatul P.L.,
angajatul său, că inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o
cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea
containerului în interiorul căruia au fost disimulate, inculpatul T.D.I. a
precizat că valoarea mitei ce trebuie oferită vameșilor de la B.V. Constanța
Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a containerului este de „o mie și
ceva” de dolari S.U.A. sau Euro (02 septembrie 2010, ora 11
30:54
).
La
data de 03 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M.
suma de 2. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V.
Constanța Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei
operațiuni vamale pentru un client al acestuia (03 septembrie 2010, ora 09
22:37
).
La
data de 30 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A.,
lucrător vamal la V.C. Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită
lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în țară a unui container cu ață;
inculpatul M.A. i-a precizat suma de 5.500 dolari S.U.A.
La
data de 04 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului D.M. suma
de 2. 500 dolari S.U.A. pentru ca lucrătorii vamali să permită introducerea în
țară a unui container ce conținea, printre altele, ochelari și genți
contrafăcute, purtând ilegal marca B. (04 octombrie 2010, orele 17
05:39
și următoarele).
La
data de 05 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins inițial suma de 1. 500 dolari
S.U.A., iar ulterior 2.500 dolari S.U.A. de la numitul A., pentru a se permite
de către lucrătorii vamali introducerea în țară a unui container cu mărfuri
ilicite (05 octombrie 2010, orele 16
21:51
și următoarea).
La
data de 06 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului E.H.A. o
sumă de bani definită codificat ca „9 cu 11”, ca mită pentru lucrătorii vamali
pentru introducerea în țară a unui transport cu baterii de duș (06 octombrie 2010,
orele 14
45:17
).
La
data de 08 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului P.L.
să-i aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii
vamali, ca mită, pentru procesarea unor containere (08 octombrie 2010, orele 10
53:36
și 13
49:43
).
Tot,
la data de 08 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului M.A., prin
intermediul inculpatului P.L., angajat al SC C.C.S. SRL, o sumă de bani
neprecizată, numită codificat „medicamente”, cerându-i concomitent să permită
intrarea in țară a două containere aparținând firmei G., în condițiile în care
unul din containere conținea 25 % mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea
container conținea 98 % produse ilicite (08 octombrie 2010, orele 14
21:27
și
10. 2010, orele 15
11:36
).
La
data de 12 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins suma de 6. 000 dolari S.U.A.
de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să
permită accesul în țară a cantității de 100 baxuri de țigări, mărcile V. și M.,
disimulate în mai multe containere conținând prosoape (12 octombrie 2010, orele
16
56:26
și următoarele 5 convorbiri).
La
data de 13 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins aceeași sumă de bani ca
în cazul precedent (6. 000 dolari S.U.A.) de la inculpatul E.H.A., intermediar
vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în țară a unei cantități
(9 cu 16) de genți conținând însemne de marcă contrafăcute (13 octombrie 2010,
orele 11
20:46
).
La
data de 29 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul B.S.
cu privire la mita ce trebuia percepută de grupul criminal organizat din care
amândoi fac parte și ce trebuia împărțită cu lucrătorii vamali, explicându-i
că, în cazul unui container ce se găsește deja în V.C. Sud Agigea și conține 10
% din capacitatea totală marfă purtând însemne de marcă contrafăcute, respectiv
A. și N., valoarea mitei este de 1. 000 dolari S.U.A. (29 octombrie 2010, orele
13
22:31
).
La
data de 02 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului C.L.
(reprezentant al SC U.E. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin
expresia „în condiții normale”) pentru introducerea în țară a unor containere
conținând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: A., F., M., S.Y.,
W., G., E. (01 noiembrie 2010, orele 10
I8:54
, 10
23:56
, 10
37:06
,
10
40:14
, 15
12:31
; 02 noiembrie 2010, orele 10
32:26
și
10
33:13
).
La
data de 03 noiembrie 2010 i-a promis inculpatului E.H.A. că va discuta cu
inculpatul O.C.C. pentru a se permite intrarea în țară a unui container cu
cacao, lucru pe care l-a și făcut ulterior, în condițiile în care banii pe care
E.H.A. trebuia să-i dea urmau să fie împărțiți egal între el și vameșii de la B.V.
Constanța Sud Agigea (03 noiembrie 2010, orele 16
23:30,
17
03:22
,
17
04:57
).
La
data de 10 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R.
suma de 500 dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a 15
colete cu carcase de telefoane mobile (10 noiembrie 2010, orele 19
06:34
).
La
data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R.
suma de 1.000 dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a
unui container cu mărfuri, conținând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane și
alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu exista autorizarea
Patriarhiei Române (12 noiembrie 2010, orele 13
42:37
).
La
data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit cu O.C., adjunct al Ș.V.
Constanța Sud Agigea, detaliile tehnice pentru introducerea în țară a unor
containere cu mărfuri, intermediate de inculpatul M.R., containere în care erau
disimulate cantități importante de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele
mărcilor H.M., C.K. și B., precum și o cantitate neprecizată de țigări marca V.
În total, mărfurile contrafăcute reprezentau 566 de baxuri. Aceleași detalii au
fost stabilite imediat ulterior cu inculpatul B.S., inculpatul M.R. și
inculpatul C.M. (12 noiembrie 2010, orele 17
59:00
, 18
04:31
,
18
22:10
, 18
24:12
, 18
37:58
și 13 noiembrie 2010,
orele 15
12:33
și 15
54:28
).
În
final, inculpatul T.D.I. i-a precizat inculpatului B.S. valoarea mitei ce
trebuia percepută pentru intrarea în țară a mărfurilor respective, adică 3.000 dolari
S.U.A. (13 noiembrie 2010, orele 20
50:31
și 15. 11. 2010, orele 09
25;07
).
La
data de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit împreună cu inculpatul
O.C., adjunct al Ș.V. Constanța Sud Agigea, inculpatul B.S. și inculpatul M.R.,
valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în țară a unor mărfuri
contrafăcute, după cum urmează: 3.500 dolari S.U.A. pentru lucrătorii vamali și
500 dolari S.U.A. pentru inculpatul T.D.I., pentru 108 baxuri conținând chiloți
bărbătești purtând însemnele de marcă contrafăcută D.G., 7.000 dolari S.U.A.
pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 2.000 dolari S.U.A.
pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuți, 1.500 dolari S.U.A. pentru produse
contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 3.000 dolari S.U.A. pentru 30 de
baxuri de chiloți (alții decât cei care purtau însemnele mărcii D.G., 4.500 dolari
S.U.A. pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca A.D. (15 noiembrie 2010,
orele 08
39;13
, 08
46:05
, 10
19:21
, 10
24:12
,
10
28:22
, 10
30:39
, 11
03:11
, 11
14:01
,
11
21:04,
11
59:11,
12
51:49,
13
16:24,
13
54:15
,
14
33:23
, 14
35:45
, 14
38:06
, 15
06:58
,
15
10:11
, 15
32:56
, 16
0I:45
, 16
03:09
,
16
06:58
, 16
22:21
, 16
28:18
, 16
47:43
,
16
48:40
).
În
cursul serii de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului M.R.
1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud
Agigea, pentru introducerea în țară a unor containere conținând mărfuri
contrafăcute, purtând marca K. De asemenea, inculpatul T.D.I. a purtat
negocieri în vederea introducerii în țară a 15 baxuri cu jucării contrafăcute
purtând mărcile H.M. și P.D. (15 noiembrie 2010, orele 18
06:14
, 18
19;33
,
18
32:31
, 18
34;05
, 18
36;28
,18
41:53
,
18
44:22
, 18
45:22
și 16 noiembrie 2010, orele 15
08:13
).
La
data de 16 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma
de 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C.
Sud Agigea, pentru introducerea in țară a unei cantități neprecizate de perdea
și ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate:
materiale textile și, respectiv, ochelari de soare (16 noiembrie 2010, orele 17
57:06
;
18
03:57
;
18
05:14
, 181
9:04
și 17
noiembrie 2010, orele 17
11:18
, 17
35;39
, 17
38:40
).
La
data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R.
ca, în numele firmei D.G., să dea mită suma de 1. 000 dolari S.U.A., destinați
lucrătorului vamal M.A., în scopul ca acesta să își încalce atribuțiile de
serviciu și să permită intrarea în țară a 10 baxuri cu ochelari de vedere (17
noiembrie 2010, orele 17
11:18
, 17
35:39
și 17
38:40
).
La
aceeași dată, 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul M.A.,
lucrător vamal în cadrul Vămii Constanța Sud Agigea plata unei sume
neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie
plătită pentru a nu fi oprite în vamă importurile firmei D. (17 noiembrie 2010,
ora 09
03:55
), cu toate că facturile de import erau necorespunzătoare
și prezentate doar în copie.
Tot
la data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul O.C.
plata de către intermediarul vamal M.R. a unei sume neprecizate, cu titlu de
mită, definită codificat prin expresia „doi pari” pentru a permite intrarea în
țară a unui container conținând linoleum (17 noiembrie 2010, ora 09
45:33
).
La
data de 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu un lucrător vamal
neidentificat plata sumei de 1. 500 dolari S.U.A. pentru a se permite intrarea
în țară a unui container cu fasole (18 noiembrie 2010, orele 12
21:21
).
La
aceeași dată, 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat intermediarului
vamal M.R. suma de 3. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii
vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru a se permite intrarea în țară a 60 de
colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărți de joc și
produse marca H.M. contrafăcute (18 noiembrie 2010, orele 18
04:11
;
18
04:42
, 18
08:14
, 20
08:37
și 19 noiembrie 2010,
ora 08
54:27
).
La
data de 19 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu lucrătorul vamal M.A.
plata sumei de 4. 000 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali
de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a 78 și, respectiv, 25
de baxuri cu mărfuri (19 noiembrie 2010, orele 12
26:33
și 14
30:57
).
La
data de 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R.
suma de 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii de la V.C. Sud
Agigea pentru a permite intrarea în țară a unui container cu diverse produse
contrafăcute (06 decembrie 2010, orele 18
05:31
).
La
aceeași dată, 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.L.,
în numele lucrătorilor vamali de la V.C. Sud Agigea, o sumă de bani, definită
codat ca „două tone pe bucată” pentru a permite intrarea în țară a unui
transport de televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că
respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificația C.E. (06 decembrie 2010,
orele 18
10:44
și 18
13:16
).
Tot,
la data de 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A.
introducerea în țară a unor cantități neprecizate de brichete și aparate de
epilat pentru femei, contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată
cu titlu de mită lucrătorilor vamali din V.C. Sud Agigea (06 decembrie 2010,
orele 20
02:38
; 07 decembrie 2010, orele 15
23:24
și 17
27:38
și 09 decembrie 2010, ora 10
57:40
).
La
data de 20 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A.
plata de către A.N.A.R.B.M. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită
pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost
făcute acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea
îndatoririlor de serviciu specifice ale acestora (20 decembrie 2010, orele 11
47:45
).
La
data de 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma
de 1. 100 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud
Agigea, pentru ca aceștia să permită accesul în țară al unui container
conținând îmbrăcăminte (22 decembrie 2010, orele 11
26:38
).
Referitor
la același container cu cel precizat anterior, la aceeași dată, 22 decembrie 2010,
inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1. 000 dolari S.U.A.
(două palme) în plus față de cerințele anterioare, cu titlu de mită, pentru
vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară de
mărfuri contrafăcute conținute de containerul respectiv (mărfuri purtând însemnele
F. și D.) (22 decembrie 2010, orele 11
51:52
, 11
52:19
,
11
54:40
).
La
data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma
de 5.000 dolari S.U.A., sumă negociată în final la 4.000 dolari S.U.A., cu
titlu de mită pentru vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să
permită intrarea în țară a unui container, conținând 10 baxuri cu artificii și
61 de baxuri cu mărfuri contrafăcute (23 decembrie 2010, orele 11
38:26
,
11
39:10
, 11
42:25
, 11
45:05
).
Tot,
la data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. o
sumă de bani, definită prin expresia „12 cu 7 și 16 cu 5”, cu titlu de mită,
pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită
intrarea în țară a unui transport de chibrituri (23 decembrie 2010, orele 14
45:32
,
16
28:11
, 16
37:43
).
La
data de 28 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A.,
luând în același timp legătura cu lucrătorii vamali M.A. și I.M., din cadrul
Vămii Constanța Sud Agigea, introducerea în țară a unor cantități de ciuperci,
pentru care nu exista certificat de captură (28 decembrie 2010, orele 14
42:54
,
15
07:48
, 15
12;45
, 17
16:58
,17
17:03
,
17
32:56,
17
34:03
).
La data de 29
decembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul E.H.A. ca, în
cazul importului unui container conținând 4 tone măsline, iar restul ardei,
întrucât mita cerută de lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea este prea mare
(„șaptesprezece jumătate”) e preferabil să introducă aceste mărfuri în țară în
regim de tranzit și să definitiveze importul la București, unde mita cerută de
vameși este doar de 1.000 dolari S.U.A. (29 decembrie 2010, orele 17
25:13
,
17
25:17
).
La
data de 30 decembrie 2010, după mai multe discuții cu inculpatul O.C.C.,
adjunct al șefului Vămii Constanța Sud Agigea, inculpatul T.D.I. i-a cerut
inculpatului E.H.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de
000 dolari S.U.A., pentru introducerea în țară a 115 colete cu lame de
bărbierit, 30 de colete de ecoplast, cărți de joc, cutii cu bomboane, cârlige
de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru
copii, lipici pentru prins șobolani și sardine (29 decembrie 2010, orele 22
16:48
,
22
18:42
, 22
48;09
, 22
5245
; 30 decembrie
2010, orele 10
13:14
, 11
09:09
,
11
16:49
, 11
19:44
, 11
56:50
, 12
59:41
,
12
59:44
, 13
12:07
,
13
12:10
, 13
38:46
).
La
data de 06 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. a fost informat de lucrătorul vamal
M.A. din cadrul Vămii Constanța Sud Agigea că inculpatul C.M. introduce în țară
un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de
colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze
importatorul pentru a-i solicita mită pentru că respectivele mărfuri ar putea
fi introduse ilicit în țară (06 ianuarie 2011, orele 12
45:45
).
La
data de 18 ianuarie 2011, orele 18:18:47, inculpatul T.D.I. i-a cerut
inculpatului E.H.A. suma de 2. 000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru
lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea
în țară a unui container conținând CD-uri contrafăcute (conținând muzică fără
plata drepturilor de autor aferente) (18 ianuarie 2011, orele 18
18:47
,
18
26:35
, 18
27:08
, 18
27:46
, 18
35:39
;
20 ianuarie 2011, orele 15
33:36
).
La
data de 16 februarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului S.I. suma de
700 dolari S.U.A., colectați de la un client neidentificat, pentru
încălcarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6
operațiuni de tranzit vamal la B.V. Slobozia, pe care îl conduce (16 februarie 2011,
orele 14
12:14
, 14
13:57
, 15
21:36
; 28. 02. 2011,
ora 09
21:52
).
Potrivit
dispozițiilor art. art. 23 alin. (10) din Constituția României și de art. 136 alin.
(2), art. 160
1
și următoarele C. proc. pen., prima instanță a
constatat că formularea unei cereri de liberare provizorie este condiționată,
așa cum rezultă din chiar denumirea instituției, de luarea prealabilă a măsurii
arestării, și nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea
măsurii arestării, deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituții
de drept procesual penal, revocarea arestării sau înlocuirea arestării (art. 139
C. proc. pen.),existând dreptul judecătorului de a acorda sau nu liberarea
provizorie.
Cu
privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de
inculpatul T.D.I., prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile
pentru admiterea în principiu [(art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.)],
care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de
cuantumul pedepsei prevăzute de lege, după cum rezultă și din decizia pronunțată
de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, asupra recursului
în interesul legii, nr. 7 din 9 februarie 2009 (M. Of. nr. 694/15.10.2009), deoarece
potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea reținută în sarcina petentului inculpat T.D.I. nu
depășește 15 ani închisoare, sub pragul prevăzut de normele procedurale pentru
admisibilitatea unei astfel de cereri.
S-a
argumentat că infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat
sunt infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub
limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului
este admisibilă.
În
ceea ce privește condiția negativă prevăzută de art. 160
2
alin. (2) C.
proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui
comportament după liberarea provizorie, s-a reținut că aceasta nu este
îndeplinită.
S-a argumentat de
către prima instanță că din coroborarea prevederilor art. 160
2
alin.
(1) și art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., reiese caracterul
facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în
ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare
a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 160
2
alin. (2) C.
proc. pen.
Astfel, probatoriul
administrat de către procuror până la acest moment procesual este de natură a
conduce la presupunerea rezonabilă (art. 68
1
C. proc. pen.) că
inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită
exigența prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este
în curs de desfășurare, cauza în care petentul este cercetat este destul de
complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive
nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile, în ceea ce
privește poziția procesuală a inculpatului.
Prima instanță,
procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 160
1
- art. 160
10
C. proc. pen. și nu la analiza temeiurilor
arestării preventive, a constatat că instanța de judecată, atât în cursul
urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea
provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.
160
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen., neexistând obligația admiterii
în fond a cererii.
S-a arătat că la
verificarea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se
pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii,
respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării
preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar
înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după
caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se,
prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că
pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța
trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în
vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea
inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control
judiciar, nu este totuși oportună.
Prin interpretarea
sistematică a dispozițiilor procedurale din materia măsurilor preventive, în
corelație și cu exigențele C.E.D.O. și ale jurisprudenței Curții de la
Strasbourg, rezultă că astfel de temeiuri privesc, fie aspecte legate de buna
desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât
cele avute în vedere de art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., din care
să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă,
fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul
este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări
aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse
printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea
inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de
insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Având în vedere
considerațiile expuse, prima instanță a apreciat cererea petentului inculpat ca
fiind neîntemeiată, deoarece, la acest moment procesual, buna desfășurare a
procesului penal poate fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă
sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data
arestării preventive a inculpatului și până în prezent, urmând a fi efectuate
și alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată, cauza fiind
complexă, fiind ridicate documente de la societăți comerciale care au
beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi verificate.
De asemenea, având în
vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor
materiale reținute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, asociat
la societatea de comisionar vamal SC C.C.S. SRL Constanța, instanța a apreciat
că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericolul concret,
aducându-se atingere valorilor sociale și regulilor de drept instituite într-un
stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcționarii
vamali se pot folosi de funcțiile lor pentru obținerea de beneficii materiale
prejudiciind buna reputație a instituțiilor publice. O reacție blânda față de acest
gen de inculpați ar putea crea un sentiment de insecuritate publică de drept și
ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă
recrudescența faptelor de corupție, totodată, generându-se neîncredere în
capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta,
punându-se în pericol ordinea publică și de drept aflată într-o relație cauzală
cu actul de înfăptuire a justiției.
Față de
circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului,
prima instanță a avut în vedere și urmarea socialmente periculoasă a
infracțiunii, lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea
infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public, apreciind
că garanțiile de ordin personal (buna conduită avută anterior, lipsa
antecedentelor penale, are în întreținere 1 copil și are o familie organizată),
cât și cele prevăzute de art. 160
2
alin. (3) C. proc. pen., nu
înlătură pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în
libertate.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o, astfel
după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului
inculpat (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru
folosirea de argumente străine instituției juridice a liberării provizorii sub
control judiciar, prin adăugare la lege, aprecierea asupra temeiniciei cererii
prin raportare, în mod eronat, la temeiurile arestării, inexistența elementelor
în sensul neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 160
2
alin. (2) C.
proc. pen., neobservarea circumstanțelor personale și îndeosebi a aspectelor de
ordin medical.
Analizând recursul
prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins,
pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum
rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de
la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste
scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau
pe cauțiune.
În același sens sunt
și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana
arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi
eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei
garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la
reglementările interne în materie se constată că art. 160
2
alin. (1)
și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi
acordată.
Rezultă, așadar, că
liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă,
neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței
[(art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea
unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care
aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea
de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau
că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor
părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau
prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din
reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării
luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele
dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest
moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a
inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că
prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată
și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată
că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul
instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un
grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor
importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României),
persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu
diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de
afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice
beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup
ce avea ca
scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în
privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe
raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea
instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv
pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului
infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale
funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri
procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară
de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau
însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în
alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a
documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de
taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de
la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără
perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală
constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite,
inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în
România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul
vamal.
Infracțiunile,
mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea
și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda,
falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri
oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate
la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială
înregistrată.
Potrivit cercetărilor
efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau
structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție
externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S.,
D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V.,
D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați
ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R.,
D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A.,
A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de
asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea
rezonabilă că în calitatea sa de asociat al societății de comisionariat vamal
SC C.C.S. SRL, inculpatul T.D.I. a acționat în cadrul palierului de execuție al
grupului infracțional organizat, ajutând în calitate de complice, comiterea ca
autor, în formă continuată, de către lucrătorii vamali, a infracțiunii de luare
de mită, același inculpat acționând în aceeași calitate și prin raportare la
infracțiunea de dare de mită comisă de către alte persoane. Se reține că în
prezent actele dosarului furnizează indicii ce creează presupunerea că
inculpatul,
la
cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenționate, printre
care O.C.C., M.A., R.V. ș. a., a pretins și primit, în numele acestora, diverse
sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L.,
D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum
și cu conducerea grupului infracțional din care făcea parte, în scopul ca
lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe teritoriul României a unor
containere importate, ce conțineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau
mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import,
mărfuri subevaluate sau în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite
atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând
accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal
plauzibil.
Probele administrate
creează
presupunerea
rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispozițiile
art.
7 pct.
1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art.
6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziției art. 41 alin. (2)
C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7
pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziției art. 41 alin. (2) C.
pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte
de o gravitate
deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional,
scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și
social.
Faptele pentru care
inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive
respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul
său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția
oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această
instituție.
Acordarea liberării
sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar
instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei
măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 160
2
alin.
(1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea
cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu
privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului,
calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia,
circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau
inculpatului.
Totodată,
dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o
obligație de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul
procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat
de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative
celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc.
pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se
constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează
presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care
acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor
preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără
privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a
procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind
finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și
amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea
adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra
acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale
ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze
principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a
procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente
în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este
întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de
interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite
circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de
libertate.
Așa fiind, se reține
că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și
aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în
speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros
argumentată.
Motivele de recurs
invocate sunt nefondate.
Soluția primei
instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive,
reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta
cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de
libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care
există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea
acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a
urmăririi penale.
Sub acest aspect se
reține că sunt nefondate criticile apărării, în sensul că instanța s-a raportat
în mod greșit la aspecte circumscrise temeiurilor avute în vedere la luarea
măsurii arestării preventive și că ar fi utilizat argumente străine de natura
pricinii, prin adăugare la lege, deoarece numai o examinare concretă a
situației particulare a inculpatului (care implica și analiza circumstanțelor
reale și personale) putea oferi date apte a forma convingerea instanței cu
privire la oportunitatea sau, dimpotrivă, la inoportunitatea acordării
liberării provizorii, la soluționarea cauzei instanța având în vedere și
interpretând în mod just, prin coroborare, prevederile art. 160
1
alin.
(1) și (2) C. proc. pen.
Se constată, de
asemenea, că nu se susțin argumentele apărării în sensul inexistenței de date
privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării,
în condițiile art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea
acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura și gravitatea
faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost
comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale
inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și
ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea
realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident,
presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Motivul de recurs
referitor la neanalizarea în mod eronat a situației particulare a inculpatului
(în special în ceea ce privește starea precară a sănătății sale) se constată că
nici acesta nu poate fi primit, deoarece, după cum s-a arătat și în cele ce
preced, în situația (cum este cea din cauza de față) în care scopul măsurii
preventive nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, urmează
a se da eficiență și a fi avută în vedere, cu prioritate, necesitatea
realizării scopului procesului penal, ce prevalează interesului persoanei de a
fi cercetată în libertate.
Rezultă, așadar, că
argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt
apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros
motivată.
Pentru considerentele
ce preced dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul
inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales,
va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.I. împotriva încheierii nr. 1134
din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 6146/1/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 august 2011.