ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Decizia civilă nr. 2541/R din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca tardiv recursul reclamantului M.A. împotriva Sentinței civile nr. 383 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Sălaj. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că în mod greșit instanța de apel a calificat calea de atac ca fiind recurs, deși acesta o denumise în mod expres apel. De asemenea, în mod greșit s-a constatat tardivitatea, întrucât dovedise cu înscrisuri depunerea în termen a apelului, iar instanța avea obligația repunerii pe rol a cauzei.

Pe fondul cauzei a arătat că intimata a depus o întâmpinare prin care nu a răspuns punctual tuturor criticilor sale, iar actele doveditoare erau incomplete. Analizând recursul declarat de reclamant, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed: Cererea dedusă judecății, având ca obiect recalcularea pensiei reclamantului, are natura juridică a unui conflict de muncă. Dispozițiile art. 274 C. muncii prevăd că hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept. La data exercitării căii de atac împotriva hotărârii instanței de fond de către reclamantul M.A. erau în vigoare dispozițiile art. 79 și 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, care consacrau caracterul definitiv al hotărârilor pronunțate în primă instanță și termenul în care se poate exercita calea de atac a recursului împotriva acestor hotărâri.

Aceste dispoziții, în prezent abrogate, sunt preluate întocmai de prevederile art. 214 și 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect curtea de apel a calificat calea de atac exercitată de reclamant drept recurs. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., urmare a recursului promovat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 383 din 08 februarie 2010 a Tribunalului Sălaj, fiind irevocabilă, deci nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, soluție ce nu mai permite analizarea celorlalte critici formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.D.A. împotriva Deciziei nr. 2541 R din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.