ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Decizia civilă

nr. 2541/R din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca tardiv recursul

reclamantului M.A. împotriva Sentinței civile nr. 383 din 8 februarie 2010 a

Tribunalului Sălaj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul, susținând că în mod greșit instanța de apel a calificat calea de

atac ca fiind recurs, deși acesta o denumise în mod expres apel. De asemenea,

în mod greșit s-a constatat tardivitatea, întrucât dovedise cu înscrisuri

depunerea în termen a apelului, iar instanța avea obligația repunerii pe rol a

cauzei. Pe fondul cauzei a arătat că intimata a depus o întâmpinare prin care

nu a răspuns punctual tuturor criticilor sale, iar actele doveditoare erau incomplete.

Analizând recursul

declarat de reclamant, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed:

Cererea dedusă

judecății, având ca obiect recalcularea pensiei reclamantului, are natura

juridică a unui conflict de muncă.

Dispozițiile art. 274

C. muncii prevăd că hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii

de drept. La data exercitării căii de atac împotriva hotărârii instanței de

fond de către reclamantul M.A. erau în vigoare dispozițiile art. 79 și 80 din

Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, care consacrau

caracterul definitiv al hotărârilor pronunțate în primă instanță și termenul în

care se poate exercita calea de atac a recursului împotriva acestor hotărâri.

Aceste dispoziții, în prezent abrogate, sunt preluate întocmai de prevederile

art. 214 și 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

În raport de aceste

dispoziții legale, în mod corect curtea de apel a calificat calea de atac

exercitată de reclamant drept recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Hotărârea atacată a

fost pronunțată în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., urmare a

recursului promovat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 383 din 08

februarie 2010 a Tribunalului Sălaj, fiind irevocabilă, deci nesusceptibilă de

a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii

judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste

considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, soluție ce nu mai

permite analizarea celorlalte critici formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.D.A. împotriva Deciziei nr. 2541

R din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.