ÎCCJ, Decizia nr. 6/2024

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 378/1/2024 este constituit conform dispozițiilor art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă și ale art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror-șef al Secției judiciare.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum și cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunțate de instanțele judecătorești, raportul întocmit de judecătorii-raportori și punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Constatând că nu există chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, expunând orientările jurisprudențiale identificate de autorul sesizării, arată că procurorul general apreciază ca fiind în litera și spiritul legii cea de-a doua orientare jurisprudențială, conform căreia, în ipoteza recursului în interesul legii, cererile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin care sindicatele și asociațiile reprezentative, în numele și pentru salariații din aparatul propriu al primăriilor și consiliilor locale, primari și viceprimari, solicită despăgubiri rezultate din aplicarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și se timbrează cu 10% din valoarea pretențiilor fiecărui reclamant, dar nu mai mult de 300 lei, conform dispozițiilor art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 35 alin. (1) din acest act normativ nefiind aplicabile.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii de unificare a practicii, în sensul celor arătate.

Constatând că nu există întrebări pentru reprezentantul procurorului general, președintele completului declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Hotărârea nr. 5 din 31 ianuarie 2024, comunicată prin Adresa nr. 43 din 15 februarie 2024, Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării pe calea recursului în interesul legii asupra următoarei probleme de drept: Timbrajul acțiunilor având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a prevederilor art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, prin care indemnizațiile demnitarilor (primar și viceprimar) au fost înghețate succesiv la același nivel cu cel corespunzător anului 2019, prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată în vigoare în anul 2019, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, introduse de sindicat în reprezentarea unor salariați, primari sau viceprimari ai unor comune sau orașe.

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 februarie 2024, formându-se Dosarul nr. 378/1/2024, cu termen de soluționare la 22 aprilie 2024. II. Obiectul recursului în interesul legii

Din cuprinsul recursului în interesul legii, declarat, potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedură civilă, de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, rezultă că, în practica instanțelor, problema de drept enunțată a fost soluționată diferit.

În concret, problema de drept care a generat practică neunitară vizează timbrajul acțiunilor având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a prevederilor art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020), art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020), art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021), art. I alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022), prin care indemnizațiile demnitarilor (primar și viceprimar) au fost înghețate succesiv la același nivel cu cel corespunzător anului 2019, prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată în vigoare în anul 2019, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), promovate de sindicat în numele unor salariați, primari și viceprimari. III. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare Art. 1. - " (1) Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. (2) Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru." Art. 16. - " În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează: a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 lei; b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei." Art. 29. - " (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: (...) l) orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru. (...) (4) Acțiunile și cererile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă." Art. 35. - " (1) În cazul cererilor sau al acțiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună sau dacă drepturile ori obligațiile lor au aceeași cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar. (...)"

Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 367/2022) Art. 28. - " (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune, respectiv renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă." Art. 182. - " Toate cererile și actele de procedură formulate în baza prezentei legi sunt scutite de taxă judiciară de timbru."

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii) Art. 266. - " Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod." Art. 270. - " Cauzele prevăzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar."

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004) Art. 1. - Subiectele de sesizare a instanței " (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (...) (7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi. (...)" Art. 9. - Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului " (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Codul de procedură civilă Art. 30. - Cereri în justiție " (1) Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente." Art. 59. - Condiții de existență " Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură." IV. Examenul practicii judiciare

Autorul sesizării apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, întrucât, în practica instanțelor judecătorești, problema de drept supusă dezlegării a fost soluționată neunitar, existând trei opinii juridice.

În prima orientare jurisprudențială se reține faptul că litigiile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, deoarece sunt invocate prejudicii de natură salarială. În atare situație se consideră că se poate reține cauza de scutire de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru dintre cele menționate la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, actele normative cu caracter special ce prevăd scutiri de taxă judiciară de timbru fiind Legea nr. 367/2022 și Codul muncii, cu aplicarea art. 29 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 (cererea privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special).

S-au anexat în sprijinul acestei interpretări juridice: - Încheierea civilă din 11 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.527/2/2023/a1; - Încheierea de ședință din 7 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 173/35/2023.

În cea de-a doua orientare jurisprudențială se apreciază că litigiile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și se timbrează cu suma de 300 lei, conform dispozițiilor art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, taxa fiind datorată de fiecare reclamant în parte. Se reține că nu se impune stabilirea taxei judiciare de timbru unice de 300 lei, în solidar, întrucât dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 vizează situații juridice care își au izvorul în obligații solidare, active sau pasive. În aceste litigii nu s-a făcut dovada existenței unui raport obligațional cu pluralitate de subiecte de această natură. Prin urmare, nu se poate vorbi despre un drept sau o obligație comună și nici despre drepturi ori obligații cu aceeași cauză sau cu o strânsă legătură, în sensul legii.

În acest sens s-au anexat: - Încheierea civilă nr. 422 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 397/33/2023/a1; - Încheierea civilă din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 411/45/2023/a1; - Încheierea civilă nr. 22/CC din 9 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 108/43/2023/a1.

În cea de-a treia orientare jurisprudențială se reține că taxa judiciară de timbru se stabilește prin raportare la prevederile art. 16 lit. b) și art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, fiind vorba despre o taxă unică, datorată în solidar, de 10% din valoarea globală a cererii, dar nu mai mult de 300 lei. Se consideră că acțiunea este unică și colectivă, reunește un interes colectiv unic, obiectul procesului este un drept comun al reclamanților, drepturile lor având aceeași cauză, iar între ele există o strânsă legătură, existând unicitate și în privința pârâților, precum și a cauzei generatoare de pretenții.

În susținerea acestei orientări s-au depus: - fișa Dosarului nr. 308/39/2023 al Curții de Apel Suceava - Secția contencios administrativ și fiscal; - Încheierea nr. 26/CC din 9 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 108/43/2023/a1.

De asemenea, s-au anexat adresele comunicate de către Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul București, care arată pozițiile exprimate de judecătorii din cadrul acestor instanțe în susținerea orientării jurisprudențiale menționate. V. Opinia titularului sesizării - Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia

Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia, în situația formulării unei cereri de chemare în judecată de către mai mulți reclamanți, reprezentați prin sindicat sau asociație, fiecare reclamant datorează taxa judiciară de timbru, fiind incidente prevederile art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, privind stabilirea taxei judiciare de timbru în materia contenciosului administrativ. VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este în acord cu litera și spiritul legii cea de-a doua orientare jurisprudențială, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Cererea de acordare a despăgubirilor, formulată în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (7) și art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, este o cerere evaluabilă în bani, supusă taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În cauzele analizate, prejudiciul invocat nu este unic. Acesta s-a produs diferit în patrimoniile persoanelor vătămate, iar nu în patrimoniile organismelor sociale interesate care au formulat cererile de chemare în judecată. În acest caz, obligația de despăgubire nu este nici unică, nici indivizibilă. Prejudiciul potențial produs în patrimoniile reclamanților reflectă obligații distincte de despăgubire.

Ca atare, este justificată timbrarea separată a fiecărei cereri în pretenții, mai ales în condițiile în care fiecare reclamant trebuie să invoce vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim evaluabil patrimonial propriu, ce nu aparține organismului social interesat care a formulat cererea în numele și pentru membrii săi. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat, în repetate rânduri, asupra constituționalității dispozițiilor art. 16 și art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în sensul respingerii excepțiilor invocate.

Astfel, prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, instanța de contencios constituțional a reținut următoarele: " 33. Referitor la critica fundamentată pe afectarea dispozițiilor art. 21 alin. (2)-(4) și art. 56 din Constituție, prin decizia mai sus menționată, Curtea a constatat că prevederile art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc cu privire la cererile introduse în fața instanței de contencios administrativ și nu dispun cu privire la jurisdicțiile speciale administrative, care, potrivit Constituției, sunt facultative și gratuite. Așa fiind, dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (4) din Constituție nu au legătură cu prevederile art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. De asemenea, împrejurarea că prin aceste norme se stabilește cuantumul taxei de timbru nu este de natură a afecta accesul liber la justiție, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit în nenumărate rânduri că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora."

Prin Decizia nr. 470 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 29 octombrie 2018, instanța de contencios constituțional a reținut următoarele: " 15. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în raport de cele ale art. 16 și art. 124 alin. (2) din Constituție, Curtea reiterează că principiul constituțional al egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 16. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea reține că prevederile legale criticate stabilesc regula potrivit căreia taxa judiciară de timbru se datorează în solidar în cazul cererilor sau al acțiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună sau dacă drepturile ori obligațiile lor au aceeași cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură. Așadar, pentru plata în solidar a taxei judiciare de timbru este necesară întrunirea cumulativă a două condiții, și anume: 1) să fie vorba de cereri sau acțiuni introduse împreună, în comun de mai multe persoane, și 2) obiectul procesului să fie un drept ori o obligație comună sau drepturile ori obligațiile lor să aibă aceeași cauză sau între ele să existe o strânsă legătură. În aceste condiții Curtea reține că, în acord cu principiul egalității în drepturi, legiuitorul a optat pentru soluția legislativă criticată utilizând drept criteriu obiectiv și rațional strânsa legătură existentă, sub aspect subiectiv, între părțile procesului care formulează în comun cereri sau acțiuni în fața instanței judecătorești, și, sub aspect obiectiv, între drepturile și obligațiile care formează obiectul procesului. 17. Pe cale de consecință, Curtea constată că prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu încalcă dispozițiile art. 16 și art. 124 alin. (2) din Constituție și nici art. 7 privind egalitatea în fața legii din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale." VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 16 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 9 februarie 2017, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1, art. 278 alin. (2) și art. 231 din Codul muncii, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), s-a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ teritorială, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

În paragrafele 29-62 din considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, faptul că raporturile juridice dintre primari, viceprimari, pe de o parte, și unitățile administrativ-teritoriale, pe de altă parte, sunt raporturi de muncă sui generis. În cazul acestora nu se încheie contracte individuale de muncă, însă ele sunt supuse Codului muncii; aceste raporturi nu intră sub incidența Legii nr. 188/1999, deoarece aleșii locali nu au calitatea de funcționari publici, ci de persoane alese în funcții de demnitate publică. IX. Opinia judecătorilor-raportori

Judecătorii-raportori, constatând că sunt îndeplinite condițiile regularității învestirii, au apreciat că acțiunile în contencios administrativ introduse de sindicate și asociații (în calitate de organisme sociale interesate), în reprezentarea salariaților/funcționarilor publici din aparatul de specialitate al primarului (membri ai sindicatelor), primarilor și viceprimarilor din orașe și comune (membri ai asociațiilor), având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, sunt evaluabile în bani și se timbrează de către fiecare reclamant în parte cu taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: X.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii

Conform dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă: "Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii."

Din cuprinsul textului de lege citat rezultă patru condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de către instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării.

Sesizarea trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept, iar aceasta trebuie să fie una reală și să fie generată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege.

Norma de drept analizată trebuie să fie lacunară, neclară sau necorelată cu alte dispoziții legale și, din acest motiv, să existe posibilitatea de a fi interpretată diferit în jurisprudență. Înțelesul unei astfel de norme urmează să fie stabilit prin procedura recursului în interesul legii.

Din acest punct de vedere, din actul de sesizare rezultă faptul că problema de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești vizează timbrarea acțiunilor în contencios administrativ, întemeiate în drept pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin punerea în aplicare a unor ordonanțe de urgență ale Guvernului apreciate ca fiind neconstituționale.

Obiectul sesizării îl reprezintă o veritabilă problemă de drept generată de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată au dat-o în privința timbrajului acestor acțiuni, astfel că această condiție de admisibilitate a recursului în interesul legii este îndeplinită.

Problema de drept ce face obiectul sesizării a fost dezlegată neunitar de către instanțele judecătorești. Din cuprinsul încheierilor de ședință anexate actului de sesizare rezultă că instanțele au interpretat diferit textele de lege ce formează obiectul sesizării, cu consecința pronunțării unor soluții diferite asupra aceleiași probleme de drept.

În concret s-au conturat trei orientări jurisprudențiale diferite, nominalizate în capitolul IV al prezentei decizii, care justifică necesitatea pronunțării unei decizii menite să asigure unitatea de jurisprudență.

Condiția dovedirii soluționării diferite a problemei de drept este îndeplinită, întrucât actul de sesizare este însoțit de încheieri de ședință relevante pentru problema de drept dedusă interpretării. X.2. Asupra fondului recursului în interesul legii

Dezlegarea problemei de drept ce face obiectul sesizării presupune mai multe paliere de analiză juridică.

Prima chestiune ce trebuie clarificată este aceea a naturii litigiilor ce au stat la baza formulării sesizării de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia.

În cauzele analizate, sindicatele și asociațiile (în calitate de organisme sociale interesate) au învestit instanțele de contencios administrativ cu acțiuni prin care, în numele și pentru salariații/funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului (membri ai sindicatelor), primarilor și viceprimarilor (membri ai asociațiilor), în baza prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat obligarea Guvernului României și a Ministerului Finanțelor la plata despăgubirilor pentru prejudiciul patrimonial cauzat fiecăreia dintre persoanele în numele căreia au acționat. Reclamanții au arătat faptul că prejudiciul invocat a fost determinat de aplicarea succesivă a dispozițiilor art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, prin care, în perioada 2020-2023, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, reglementate în anexa nr. IX din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), au fost menținute la nivelul aferent lunii decembrie 2019.

Art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă transpunerea, în plan legislativ, a principiului consacrat în art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

În temeiul dispozițiilor constituționale și legale mai sus arătate, titularii cererilor de chemare în judecată adresate instanțelor de contencios administrativ au solicitat repararea prejudiciilor cauzate prin ordonanțele apreciate ca fiind neconstituționale. Despăgubirile cerute de aceștia reprezentau diferențele dintre indemnizațiile/salariile efectiv plătite reclamanților în baza unor raporturi de serviciu (în situația funcționarilor publici), raporturi de muncă tipice (în cazul salariaților) sau raporturi de muncă sui generis (în situația primarilor și viceprimarilor) și cele pretins a fi cuvenite în situația în care nu s-ar fi procedat la aplicarea actelor normative care au plafonat succesiv nivelul indemnizațiilor lunare la nivelul anului 2019.

Opțiunea reclamanților nu a fost aceea de a antrena răspunderea patrimonială a unității administrativ-teritoriale/structurii funcționale cu care aveau raporturile juridice anterior prezentate, ci de a angaja răspunderea civilă delictuală a celor două autorități ale administrației publice centrale, respectiv Guvernul României și Ministerul Finanțelor.

În concluzie, față de obiectul și cauza acestor acțiuni, stabilită de reclamanți în aplicarea principiului disponibilității, consacrat de art. 9 și art. 22 alin. (6) din Codul de procedură civilă, se poate aprecia că instanțele de judecată nu au fost învestite cu soluționarea unor conflicte de muncă (în sensul definiției legale date prin art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022), de natură să atragă incidența unei scutiri legale de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 270 din Codul muncii și art. 182 din Legea nr. 367/2022, după cum s-a arătat în prima orientare de jurisprudență.

Ipotezele recursului în interesul legii de față sunt diferite de cele care au stat la baza pronunțării Deciziei nr. 16 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 9 februarie 2017, situație în raport cu care nu ne aflăm în prezența unor conflicte de muncă. De altfel, nici decizia anterior arătată nu absolutizează în privința calificării tuturor litigiilor rezultate din derularea raporturilor de muncă sui generis ale primarilor și viceprimarilor, ci admite posibilitatea ca, în temeiul unor norme speciale, aceste raporturi juridice să aibă o altă natură juridică și să aparțină unei alte ramuri de drept, cu consecința supunerii litigiilor apărute între părți competenței de soluționare a altor instanțe (de exemplu, de contencios administrativ), aceasta din urmă fiind și situația raporturilor juridice deduse judecății în cauzele vizate de prezentul recurs în interesul legii.

În consecință, sub aspectul timbrajului acestor cereri, devin incidente dispozițiile art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care prevăd obligativitatea timbrării cererilor cu caracter patrimonial formulate în materia contenciosului administrativ, prin care se solicită repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.

A doua chestiune ce trebuie dezbătută în cadrul recursului în interesul legii de față este aceea a modalității în care se realizează timbrarea acestor acțiuni judiciare.

În cea de-a doua orientare jurisprudențială se apreciază că taxa judiciară de timbru reglementată de dispoziția normativă mai sus arătată este datorată de fiecare reclamant în parte, pretins prejudiciat prin ordonanțele de urgență ale Guvernului considerate ca fiind neconstituționale. În argumentarea acestei opinii juridice se susține că în cererile de chemare în judecată cu care instanțele de contencios administrativ au fost învestite nu se află în discuție un drept comun ori drepturi și obligații având aceeași cauză sau aflate într-o strânsă legătură, cu implicații asupra chestiunii solidarității obligației de plată a taxei judiciare de timbru. Altfel spus, litisconsorțiul activ din cadrul acestor cereri este doar aparent, eventual facultativ, fiind vorba despre cereri care au fost alăturate pentru a facilita și simplifica sarcinile de administrare a procesului, inclusiv sub aspectul taxelor judiciare de timbru aflate în sarcina părților reclamante.

În cea de-a treia orientare jurisprudențială se consideră că taxa judiciară de timbru impusă de dispozițiile art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, datorată pentru cererile de chemare în judecată, este unică, respectiv de 10% din valoarea totală a pretențiilor, dar nu mai mult de 300 lei, iar această taxă este datorată în solidar de către reclamanții din acțiunea unică și colectivă. În motivarea acestei soluții se arată că se valorifică litisconsorțiul activ determinat de un drept comun și de o cauză unică, după cum permit prevederile art. 35 din actul normativ anterior precizat.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii constată că interpretarea realizată în această din urmă orientare jurisprudențială nu poate fi primită, în cauzele care fac obiectul recursului în interesul legii, taxa judiciară de timbru stabilită conform prevederilor art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nefiind datorată în solidar de către reclamanți, deoarece art. 35 din aceeași reglementare normativă nu este aplicabil.

Coparticiparea procesuală, reglementată de dispozițiile art. 59 din Codul de procedură civilă, presupune faptul că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 instituie solidaritatea în privința obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în situația acțiunii conjugate a mai multor persoane, având ca temei fie un raport juridic de drept subiectiv plural (în care există aspecte de solidaritate și indivizibilitate activă), fie o comunitate de obiect sau de cauză ori o strânsă legătură între drepturile și obligațiile părților care figurează plural pe aceeași poziție procesuală.

Ca atare, pentru a se stabili strânsa legătură între pretențiile formulate de către reclamanți ar trebui să se demonstreze în cauză existența litisconsorțiului procesual activ.

În litigiile analizate, obligația solidară de achitare a unei taxe judiciare de timbru unice implică verificarea strânsei legături între drepturile aferente creanței de despăgubire deduse judecății, în condițiile în care este vorba despre un raport juridic diferit între fiecare funcționar public/demnitar/salariat și autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Însă, în situația în care între obligațiile a căror valorificare se urmărește nu există nici indivizibilitate și nici solidaritate, raporturile juridice sunt legate distinct între pârât și fiecare dintre reclamanți, așa că, sub aspect procesual, există o pluralitate de acțiuni cu obiecte juridice proprii.

În spețele aflate în analiză, pretinsa faptă ilicită generatoare de prejudiciu și legătura de cauzalitate sunt unice. Cu toate acestea, prejudiciul s-a produs în mod diferit în patrimoniul fiecărui reclamant. În alți termeni, se poate afirma că, în situația în care sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ trebuie să analizeze, în cazul fiecărui reclamant în parte, chestiunile ce vizează existența și întinderea prejudiciului.

Ca atare, o astfel de acțiune judiciară are ca obiect o multitudine de obligații de despăgubire, iar cuantumul creanțelor care constituie obiect al obligațiilor și, respectiv, sumele plătite sunt diferite în raport cu situația fiecărei persoane care pretinde cauzarea prejudiciului patrimonial prin aplicarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului, a căror neconstituționalitate este invocată.

Un argument suplimentar în sprijinul acestei interpretări juridice îl reprezintă chiar algoritmul legal prevăzut prin art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În concret, pentru calcularea taxei judiciare de timbru este necesar să se identifice pretenția bănească avută de fiecare reclamant, deoarece norma în discuție instituie un sistem de stabilire a taxei de timbru mixt, respectiv de taxare procentuală și de taxă în sumă fixă. În prima etapă, taxa judiciară de timbru se calculează prin aplicarea unui procent de 10% asupra valorii despăgubirii pretinse, iar în cea de-a doua etapă, în cazul în care, prin aplicarea taxei procentuale, se depășește suma de 300 lei, cuantumul taxei să fie stabilit în sumă fixă, indiferent de valoarea pretențiilor. Așadar, pentru valori ale pretențiilor superioare sumei de 3.000 lei, cuantumul taxei de timbru va fi de 300 lei. Este posibil, însă, ca, în raport cu pretenția concretă a fiecărui reclamant în parte, să existe și situații în care taxa de timbru să fie stabilită prin aplicarea cotei fixe de 10%.

Prin urmare, în contextul în care dispoziția normativă în discuție obligă la stabilirea taxei judiciare de timbru prin raportare la valoarea pretențiilor, fiecare reclamant are obligația legală de a preciza cuantumul pretențiilor sale.

Pe cale de consecință, nu se poate stabili o taxă judiciară de timbru unică de 300 lei, în considerarea valorii însumate a tuturor pretențiilor formulate de reclamanți. Nu prezintă relevanță împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către organizații sindicale sau asociații - organisme sociale interesate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, întrucât pretențiile fiecărui reclamant sunt proprii, iar prejudiciul patrimonial a cărei reparare se solicită de către membrii de sindicat sau de către membrii asociației s-a produs în patrimoniul persoanelor fizice, iar nu în patrimoniul organizației sindicale sau al asociației care a formulat acțiunea.

Desigur, cererile de chemare în judecată au fost astfel configurate pentru a facilita accesul la justiție prin valorificarea legitimării procesuale active extraordinare a persoanelor juridice, cărora legea le conferă dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ pentru apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi. Organizațiile sindicale sau asociațiile nu sunt parte în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, deoarece prejudiciul nu s-a produs în patrimoniul lor, ci în patrimoniul fiecărei persoane fizice membră a acestora.

Pentru toate aceste considerente,