ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 401 din data de 22 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale din data de 03.02.2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, a reținut, în esență, că în speța respectivă, petentul A. a formulat contestație împotriva încheierii penale din data de 03 februarie 2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, care era o hotărâre definitivă, fiind pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 și urm. C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că, în cauză, petentului nu îi este recunoscută calea de atac împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

S-a mai subliniat că, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Deopotrivă, fiindu-i respinsă calea de atac exercitată, petentul a fost obligat, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva încheierii nr. 401 din 22 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte - secție penală în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestație petentul A., acesta criticând, în esență, dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inițial cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori sub nr. x/2022, instanță care, prin încheierea din 17.11.2022 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți, raportat la obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat de contestator, respectiv contestație împotriva încheierii nr. 401 din 22.06.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 07.12.2022, fiind fixat termen de judecată la data de 15 februarie 2023, cu citarea contestatorului.

Premergător ședinței de judecată, văzând precizările contestatorului făcute în fața Curții de Apel Galați, cu privire la schimbarea numelui său, au fost efectuate verificări în baza DEPABD, de unde a rezultat că, în prezent, acesta figurează în evidențele oficiale cu numele A. (referat f.13 dosar).

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al actelor dispuse, respectiv pronunțate în cauză, se constată următoarele:

- prin ordonanța din 29.10.2020, a P.Î.C.C.J., secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există, nefiind săvârșită în materialitatea sa.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța sus-menționată, a formulat plângere petentul A.

- prin încheierea din data de 03.02.2022, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din 29.10.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, menținută prin ordonanța din data de 02.11.2021 a procurorului șef adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

- prin încheierea nr. 401 din data de 22 iunie 2022, Înalta Curte, secția penală, în temeiul art. 341 alin. (8) coroborat cu art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale din 03.02.2022 amintită anterior.

Astfel cum s-a menționat deja, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că formularea prezentei căi de atac de către A. împotriva încheierii nr. 401 din 22 iunie 2022 a Înaltei Curți (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată împotriva unei încheieri a Curții de Apel Galați pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 C. proc. pen., care a rămas definitivă la data de 03.02.2022) reliefează exercitarea repetată a căilor de atac împotriva unor hotărâri definitive, respectiv în condiții care nu sunt prevăzute de legea procesual penală. Or, o decizie prin care instanța de control judiciar (Înalta Curte) a respins o cale ordinară de atac (contestație), ca inadmisibilă, exercitată anterior împotriva unei încheieri prin care o primă instanță de control judiciar (Curtea de Apel Iași) a soluționat o plângere în conformitate cu dispozițiile art. 340 - 341 C. proc. pen., nu mai poate fi atacată, pentru a treia oară, cu calea ordinară de atac a contestației prevăzută de art. 425

1

C. proc. pen., sub niciun aspect, respectiv nici cu privire la dispozițiile privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 401 din data de 22 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Reținând culpa procesuală a contestatorului în declararea căii de atac de față, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 401 din data de 22 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - ED