Decizia nr. 5594/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 110/2022 a Curții de Apel Târgu

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 110 din 29 decembrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș– Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta RA AEROPORTUL „TRANSILVANIA" Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, anulând actele atacate, respectiv: Decizia nr. 1365/11.02.2022 dată în soluționarea contestației administrative, Decizia de impunere nr. F-MS_113/23.06.2021, Raportul de inspecție fiscală nr. F-MS_107/23.06.2021, Decizia nr. 1477/14.07.2021 referitoare la dobânzi, penalități de întârziere și penalități de nedeclarare, Decizia nr. 1621/09.08.2021 cu privire la dobânzi, penalități de întârziere și penalități de nedeclarare, Decizia nr. 34188/34368/25.11.2021 dată în soluționarea contestației administrative, Decizia nr. 1653/13.08.2021 de anulare a obligațiilor de plată accesorii și Decizia nr. 11984/12.08.2021 privind compensarea obligațiilor fiscale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 110 din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș– Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs principal recurenta-pârâtă Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mureș, în nume propriu și în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov și recurs incident recurenta-reclamantă R.A. Aeroportul Transilvania Mureș. Recurenta-pârâtă Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mureș, în nume propriu și în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov, susține în esență că în mod eronat a apreciat prima instanța că unul dintre motivele pentru care organul de inspecție fiscală a decis că regia nu are drept deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă serviciilor de reparații pentru bunurile aparținând domeniului public este reprezentat de faptul că „cheltuielile au fost efectuate în baza unor fonduri publice", în realitate, unul dintre motive fiind acela că taxa pe valoarea adăugată dedusă a fost achitată din fonduri publice primite de la autoritatea locală. Or, în situația dată, așa cum au precizat organele de inspecție fiscală, prin deducerea TVA în cauză, Regia Autonoma Aeroportul Transilvania se află în situația de a beneficia de o " dubla finanțare": o finanțare prin intermediul bugetului local încasată într-un cont bancar, prin sumele primite de la Consiliul Județean Mureș pentru plata facturilor de servicii (inclusiv TVA) si o "finanțare" de la bugetul de stat, prin exercitarea dreptului de deducere prin decontul de TVA cod 300. Mai mult, instanța a reținut că, din perspectiva normelor nesocotite, organul fiscal a invocat neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 145 alin. (2) din Codul fiscal (2003), în sensul că achizițiile nu au fost destinate realizării de operațiuni taxabile. Raportat la aceste rețineri ale instanței, pârâta recurentă arată că, așa cum rezultă fără echivoc atât din actele de control atacate, cât și din decizia emisă în soluționarea contestației, analiza problematicii deductibilității TVA în sumă de 365.075 lei, aferentă serviciilor de reparații pentru bunurile aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale s-a făcut și prin raportare la prevederile art. 146 alin. (1) lit. a si art. 147 art. 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale concluzionând că starea de fapt fiscală identificată, raportată la prevederile legale menționate anterior, nu îndreptățesc Regia Autonoma Aeroportul Transilvania să deducă TVA in suma de 365.075 lei și, implicit, să solicite TVA la rambursare, taxă care, în fapt, nu a fost plătită de aceasta, suma fiind achitata cu bani de la bugetul de stat. Subliniază recurenta pârâtă că taxa a cărei rambursare a fost cerută de intimata reclamantă nu a fost achitată de aceasta, ci de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice; serviciile nu au fost în beneficiul societății (bunurile realizate în cadrul programului de investiții aparținând domeniului public al unităților administrativ teritoriale, conform art. 44 (1) și (3) din Legea nr. 51/2006); bunurile/serviciile achiziționate nu sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății. Cu privire la tratamentul fiscal aplicat de către organele de inspecție fiscală în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.135.479 lei, aferentă achizițiilor de bunuri și servicii reprezentând investiții și echipamente/dotări aferente activelor fixe care fac parte din patrimoniul public al județului Mureș, în valoare totală de 11.067.810 lei, relevă recurenta pârâtă că, așa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul actelor de control atacate și a deciziei de soluționare a contestației, analiza dreptului de deducere a TVA în sumă de 2.135.479 lei aferente achizițiilor de bunuri și servicii destinate unor lucrări de investiții la bunuri aparținând domeniului public al județului Mureș s-a făcut prin raportare la prevederile legale în materie, cuprinse atât în Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare până la 31.12.2015), cât și în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare începând cu 01.01.2016). De asemenea, în vederea determinării stării de fapt fiscale a contribuabilului și a analizării îndeplinirii condițiilor de deducere a TVA, arată că în cauză prezintă relevanță și prevederile art. 26 din O.U.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pentru anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar - fiscale, acestea având drept scop alinierea operațiunilor desfășurate de operatorii economici la reglementările legale prevăzute de Codul fiscal, cu privire la taxa pe valoarea adăugata. Astfel, la cap. IV, pct. 4.2, alin. (1) din O.M.F.P. nr. 4075/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2015, prevederi legale preluate si in ordinele menționate mai jos, se stipulează: " în aplicarea prevederilor art. 26 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe valoarea adăugată dedusă potrivit legii pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale și neutilizată până la data de 31 decembrie 2015 se virează de către operatorii economici la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în conturile corespunzătoare de venituri bugetare, până la data de 31 ianuarie 2016". Aceeași reglementare se regăsește si in cadrul O.M.F.P. nr. 2890/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2016, O.M.F.P. nr. 3244/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, O.M.F.P. nr. 3809/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2018, O.M.F.P. nr. 3751/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2019 si O.M.F.P. nr. 3155/2020 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2020. De asemenea, prin Circulara Ministerului Finanțelor nr. 341061/15.05.2009 ( anexa nr. 9 la RIF 107/23.06.2021), in vederea aplicării unitare a prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, s-a stabilit că: "Pentru a evita aplicarea eronata a acestor prevederi, subliniem ca investițiile proprii sunt cele care se constituie drept active corporale fixe aparținând persoanei impozabile. Nu se deduce taxa pe valoarea adăugata pentru obiective de investiții finanțate de la bugetul de stat, dar care nu aparțin persoanei impozabile, cum ar fi de exemplu: investițiile de mediu efectuate de regiile de apa, investiții efectuate de regii sau alți agenți economici care intra în proprietatea publica sau privata a statului la finalizare". Or, în contradictoriu cu opinia primei instanțe, având în vedere că inclusiv din jurisprudența constantă a CJUE, rezultă faptul că în vederea stabilirii unei legături directe și imediate între achiziții si operațiunile taxabile ale persoanei impozabile „trebuie să se examineze dacă cheltuielile efectuate pentru a achiziționa bunuri sau servicii în amonte fac parte din cheltuielile generale legate de ansamblul activității economice a persoanei impozabile", respectiv că „existența unei legături directe și imediate presupune că costul prestărilor în amonte este încorporat în prețul anumitor operațiuni în aval...", consider recurenta pârâtă că respectivele prevederi legale prezintă relevanță în speță, acestea având rolul, așa cum s-a arătat mai sus, de a demonstra că, din punct de vedere legal, R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureș nu înregistrează costuri/cheltuieli cu respectivele lucrări de investiții și, prin urmare, implicit, asemenea costuri nu au cum să se regăsească ca element constitutiv al prețului operațiunilor taxabile la ieșire. Cu privire la constatările organelor fiscale referitoare la TVA în sumă de 583.613 lei și TVA în sumă de 77.977 lei, aferentă activelor în valoare de 2.995.563 lei (din cadrul investițiilor publice la care s-a făcut referire la punctul anterior), respectiv mijloacelor fixe în valoare de 336.761 lei, utilizate pentru execuția unei misiuni publice de sigurață, precizează recurenta pârâtă că achizițiile în discuție sunt incluse în investițiile publice, arătându-se că, în fapt, acestea nu au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, neexistând o legătura directa si imediata intre aceste achiziții si operațiunile taxabile ale Regiei. Astfel, recurenta pârâtă susține că, întrucât achizițiile nu sunt aferente obiectivelor proprii de investiții, ci investiții in domeniul public al statului, finanțate de la bugetul statului, inclusiv TVA, Regia Autonoma nu are dreptul de deducere a TVA. Mai arată că pentru investițiile publice, finanțate din fonduri publice, realizate prin intermediul Regiei Autonome, contribuabilul verificat nu a obținut venituri taxabile, acesta neavand drept de deducere a TVA in conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) , lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alin. (297), alin. (4), lit. a din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. Recurenta-reclamantă R.A. Aeroportul Transilvania Mureș arată în recurs că în susținerea argumentului că are dreptul de a deduce TVA a invocat și încălcarea principiului previzibilității și securității juridice deoarece, față de o stare fiscală identică, în cursul anului 2010 DGRFP Bistrița Năsăud a stabilit că are dreptul de a deduce TVA și, pentru a se putea verifica identitatea dintre cele două situații de fapt, a depus în probațiune atât Decizia DGFP Bistrița-Năsăud nr. 15 din 25.02.2010, cât și o serie de decizii de soluționare a contestațiilor care au concluzionat în același sens, în toate aceste decizii reținându-se că este legală deducerea TVA în situația unor investiții identice cu cele ce fac obiectul prezentului litigiu - investiții efectuate pentru modernizarea sau dotarea unor obiective aparținând domeniului public al statului și administrate de către recurenta reclamantă. Astfel, deși organul fiscal are obligația de a-și respecta propriile decizii, exprimate anterior în cadrul unor acte administrative, acesta și-a modificat complet optica asupra interpretării acelorași texte de lege față de investiții de aceeași natură, fără să existe o motivare care să poată explica această schimbare de perspectivă, aspect care conduce la încălcarea gravă a principiilor previzibilității și securității raporturilor juridice. În susținerea recursului, recurenta reclamantă invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, arătând că, în considerentele referitoare la principiul securității juridice, instanța nu a analizat sub nici o formă înscrisurile depuse în probațiune, respectiv relevanța acestora sub aspectul stabilirii corecte a stării de fapt fiscal, asta în timp ce, din analiza documentelor s-ar fi putut deduce, în ciuda susținerilor organului fiscal, că situațiile fiscale au fost identice. De asemenea, ca urmare a faptului că prima instanță nu i-a mai analizat susținerile pe fond cu privire la principiul securității juridice și al previzibilității, recurenta reclamantă precizează că, în consecință, nu s-a ținut cont de prevederile legale pe care le-a invocat în cadrul acțiunii, astfel că sunt incidente și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimați Intimata reclamantă a depus întămpinare față de recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Arată, în esență, că recurenta pârâtă își începe argumentarea în cadrul cererii de recurs cu o distincție realizată între cheltuielile cu achiziția realizate din fonduri publice și TVA-ul plătit din fonduri publice: nu doar costul reparațiilor efectuate la bunurile aparținând domeniului public al județului Mureș a fost achitată din fonduri publice primite de la Consiliul Județean Mureș, ci și TVA aferentă, subliniind pârâta că, în realitate, motivul pentru care a decis respingerea dreptului de deducere al TVA a fost acela că TVA dedusă a fost achitată din fonduri publice, nu acela că cheltuielile în sine au fost efectuate în baza unor fonduri publice. Susține intimata reclamantă că această distincție este artificială întrucât TVA face parte din cheltuielile efectuate cu achiziția iar instanța de fond a luat în calcul acest aspect, dovada fiind inclusiv paragraful citat în recurs de către recurenta: ,,Această cerință suplimentară impusă de organul fiscal - achiziții purtătoare de TVA să nu fie achitate din fonduri provenind de la autoritatea tutelară - nu se înscrie în condițiile de exercitare ale dreptului de deducere”, din care rezultă că instanța a ținut cont de faptul că cheltuielile efectuate cu achiziția au inclus TVA și au fost achitate din fonduri publice și, în acest context, a concluzionat că această împrejurare nu poate avea vreun efect asupra dreptului de a deduce TVA. Mai relevă intimata că recurenta indică că refuzul dreptului de a deduce TVA nu s-a realizat doar în temeiul art. 145 (2) C. fisc. din 2003, așa cum ar fi reținut instanța de fond, ci și în temeiul art. 146 alin. (1) lit. a și art. 1471 alin. (1) C. fisc. Or, în ciuda acestei afirmații, în realitate instanța de fond a analizat toate aceste dispoziții legale invocate, precum și pe cele ale Directivei nr. 2006/112/CE, astfel încât argumentele recurentei nu pot fi reținute: Mecanismul deducerii taxei, după cum rezultă din condițiile stabilite de art. 127 art. 146 art. 147 Cod fiscal, art. 168 din Directiva nr. 2006/112/CB și jurisprudența în materie a CJUE, se concentrează asupra verificării împrejurării dacă persoana care solicită deducerea are calitatea de persoană impozabilă în sensul legii și dacă costurile realizate, pentru care se solicită recunoașterea dreptului de deducere, sunt destinate a fi utilizate pentru operațiuni taxabile. Intimata pârâtă Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mureș a depus întâmpinare față de recursul reclamantei, susținând că nu a fost încălcat principiului previzibilității si securității juridice întrucât, potrivit adresei nr. 2223/03.07.2023, emisă de structura de Inspecție fiscal din cadrul AJ.F.P. Mureș, la paginile 36-37 din R.I.F. nr. F-MS_107/23.06.2021, în cadrul punctului "Exercitarea dreptului de apreciere", organele de control au menționat motivele pentru care acestea au apreciat ca exista diferențe (întemeiate) între starea de fapt fiscala a contribuabilului si informațiile avute in vedere la emiterea Deciziei nr. 15/25.02.2010 de către organul fiscal de soluționare a contestației din cadrul D.G.R.F.P. Bistrița-Năsăud, reiterând susținerile invocate în acest sens în fața primei instanțe.

A asupra recursului Succintă prezentare a situației de fapt În urma inspecției fiscale parțiale efectuate de organele de control din cadrul AJFP Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală la Regia Autonomă Aeroportul „Transilvania” Târgu Mureș s-au întocmit Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. F-MS 113/23.06.2021 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-MS 107/23.06.2021, în cuprinsul cărora s-a reținut că în perioada ianuarie 2015-august 2020, Aeroportul a efectuat achiziții de bunuri si servicii în sumă totală de 12.588.956 lei, cu TVA de 2.500.554 lei, achizițiile respective fiind utilizate pentru reparații, investiții și echipamente/dotări aferente activelor fixe care fac parte din patrimoniul public al județului Mureș, primite în administrare de la Consiliul Județean Mureș. S-a reținut că achizițiile în cauză au fost achitate de Aeroport integral din fonduri publice, primite prin intermediul Consiliului Județean Mureș, fie sub forma compensațiilor/ajutoarelor de stat, fie în baza unor alocații bugetare; sumele primite au fost înregistrate în conturile 455.01.01 „Subvenții CJM pentru activitatea curentă" și 455.01.02 „Subvenții CJM pentru investiții". Suma totală de plată de 2.578.531 lei, cu privire la care s-a constatat că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere TVA este compusă din: taxa în valoare de 365.075 lei dedusă după serviciile de reparații pentru bunurile aparținând domeniului public, de 1.521.146 lei; taxa de 2.135.479 lei dedusă după achizițiile de bunuri și servicii reprezentând investiții și echipamente/dotări aferente activelor fixe care fac parte din patrimoniul public al județului Mureș, în valoare totală de 11.067.810 lei și taxa în sumă de 77.977 lei aferentă unor achiziții de bunuri de capital, finanțate din surse proprii, care nu sunt utilizate în activitatea economică. În cadrul taxei de 2.135.479 lei, organele fiscale au tratat distinct taxa de 583.613 lei care a fost dedusă în urma achiziționării unor bunuri pentru execuția unei misiuni publice de siguranță, respectiv sunt utilizate în cadrul serviciului de securitate aeroportuară și serviciu de salvare și stingere incendii. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele : Cu rivire la recursul recurentei-pârâte Administratia Judeteana a Finantelor Publice Mureș Înalta Curte constată, cu prioritate, că unul din motivele de esență pentru care organele fiscale au stabilit obligații suplimentare de plată în sarcina Regiei Autonome Aeroportul Transilvania Târgu Mureș în sumă totală de 2.594.054 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, a constat în aceea că achizițiile de bunuri si servicii în sumă totală de 12.588.956 lei, cu TVA de 2.500.554 lei, au fost achitate de Aeroport integral din fonduri publice, primite prin intermediul Consiliului Județean Mureș, fie sub forma compensațiilor/ajutoarelor de stat, fie în baza unor alocații bugetare, sumele primite fiind înregistrate în conturile 455.01.01 „Subvenții CJM pentru activitatea curentă" și 455.01.02 „Subvenții CJM pentru investiții". Sub acest aspect, Înalta Curte, în dezacord cu judecătorul fondului, constată că în cauză își găsesc pe deplin aplicarea considerentele Deciziei nr. 27/2016 a ÎCCJ- completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, potrivit căreia ,, o unitate administrativ-teritorială care încheie contracte de execuție de lucrări pentru realizarea unor obiective finanțate din bugetul de stat, utilizate ulterior pentru realizarea de operațiuni impozabile, acționează de manieră independentă, în calitate de persoană impozabilă în sensul art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, având drept de deducere a TVA aferentă lucrărilor în cauză, în măsura în care taxa nu a fost anterior decontată de la bugetul de stat/valoarea contractului de finanțare nu a inclus TVA.” Chiar dacă, în cauza de față, spre deosebire de cea în care instanța supremă a fost sesizată pentru dezlegarea chestiunii de drept antereferite, reclamantă nu este o unitate administrative-teritorială, ci o regie autonomă cu specific deosebit, de interes local, care a fost înființată în baza HG nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor județene, considerentele Deciziei nr. 27/2016 se aplică mutatis mutandis și în cauza de față întrucât eventuala achitare din fonduri publice a contravalorii bunurilor și serviciilor achiziționate de către reclamantă, inclusiv a contravalorii TVA aferente acestora, urmată de deducerea ulterioară a TVA, se transpune într-o încălcare a principiului neutralității TVA cu potențial de denaturare a concurenței, relevante fiind următoarele considerente: ,,88. Principiul neutralității fiscale are în materia TVA o dublă semnificație. Astfel, acesta constituie în primul rând o expresie a principiului general al egalității de tratament. În al doilea rând, acest principiu implică dreptul persoanei impozabile de a beneficia de exonerarea integrală a TVA aferentă bunurilor și serviciilor pe care le-a achiziționat pentru exercitarea activităților sale taxabile. 89. În sistemul comun al TVA, neutralitatea TVA se asigură prin mecanismul deducerii, care trebuie să permită eliminarea completă a TVA pe care persoana impozabilă a achitat-o anterior în vederea producerii bunurilor sau serviciilor sale impozabile. 90. CJUE a statuat că principiul neutralității fiscale se opune, pe de o parte, ca sistemul de deducere să aibă efectul că valoarea TVA pe care persoana interesată trebuie să o plătească administrației depășește valoarea taxei pe care a recuperat-o sau care îi este datorită de clienți. 91. Pe de altă parte, principiul se opune unei măsuri naționale care ar stabili în sarcina persoanei impozabile valoarea TVA pe care a plătit-o în cadrul activității sale economice, fără a-i da posibilitatea să o deducă. 92. În esență, dezideratul în materie este exprimat în paragraful 5 al preambulului Directivei TVA, în sensul că "un sistem privind TVA atinge cel mai înalt grad de simplitate și neutralitate atunci când taxa este percepută într-un mod cât mai general posibil și atunci când sfera sa de aplicare acoperă toate etapele producției și distribuției, precum și prestarea de servicii". 93. Se poate conchide, așadar, că principiul neutralității fiscale și în special dreptul de deducere constituie, în calitate de parte integrantă a mecanismului TVA, un principiu fundamental inerent sistemului comun al TVA, pus în aplicare de legislația unională, consacrat și reiterat constant în jurisprudența aferentă. 94. Neutralitatea trebuie coroborată cu transferabilitatea, alt principiu al TVA, în sensul că acest impozit indirect15) nu trebuie să fie un cost pentru întreprinzători, ci trebuie transmis consumatorului final. 95. În aceste coordonate se apreciază că, în principiu, o unitate administrativ-teritorială care are calitatea de persoană impozabilă are dreptul de a deduce din valoarea TVA, pe care trebuie să o plătească, valoarea taxei datorate sau achitate pentru bunurile/serviciile care i-au fost livrate/prestate, astfel încât, conform celor expuse anterior, taxa să nu reprezinte un cost pentru entitatea publică. 96. În cauza pendinte, conform celor prezentate de către instanța de trimitere, proiectul de investiție în turism a fost finanțat în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 120/2010, transferul de fonduri realizându-se de la bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului în condițiile art. 4 alin. (1) din acest act normativ, adică pe baza solicitărilor unității administrativ-teritoriale, "însoțite de contractul de achiziție publică încheiat între autoritatea administrației publice locale responsabilă de atribuirea contractului și executant, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și de dovada efectuării plăților din surse proprii". În contractele de finanțare subsecvente s-au detaliat modalitățile de transfer al fondurilor (art. 6 fiind prevăzute distinct fondurile alocate cu titlu de TVA. 97. Cu alte cuvinte, prin mecanismul decontărilor, comuna V. a beneficiat de fonduri nerambursabile prin transferuri de la bugetul ministerului către bugetul local, sumele virate pe baza documentelor justificative incluzând TVA pe care unitatea administrativ-teritorială a plătit-o partenerilor săi contractuali pentru lucrările executate la obiectivul de investiții. 98. Așa fiind, nu se poate susține că TVA reprezintă un cost pentru afacere, câtă vreme finanțarea nerambursabilă a acoperit și sumele plătite cu acest titlu, unitatea administrativ-teritorială fiind deja degrevată de sarcina TVA aferentă activităților economice desfășurate. 99. Particularitatea acestei cauze rezidă în împrejurarea că, potrivit contractelor de finanțare încheiate, s-a convenit plata de la bugetul de stat a TVA aferentă, prevăzându-se în acest sens atât valoarea totală a finanțării, cât și valoarea TVA. 100. Este, în context, sustenabilă teza organelor fiscale potrivit căreia s-a recurs la procedeul finanțării TVA de la bugetul de stat în considerarea calității de persoană neimpozabilă a comunei V. la momentul încheierii contractelor de finanțare. 101. Acest element reprezintă diferența specifică față de alte tipuri de finanțare nerambursabilă (inclusiv din fonduri europene), regula constituind-o pentru persoanele impozabile nefinanțarea TVA și recuperarea acesteia prin mecanismul deducerilor. Aceasta explică și de ce în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, la art. 26 se reglementează modul de utilizare a "TVA dedusă potrivit legii pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale". Or, față de aceste statuări, Înalta Curte constată că se impune o nouă judecată pe fondul cauzei în care să se verifice și să se stabilească sursa din care a fost achitată TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate de reclamantă cu luarea în considerare, dacă se impune, a statuărilor Deciziei HP nr. 27/2016, verificări de fapt care pot fi realizate doar în fața instanței de fond. Cu privire la recursul recurentei-reclamante R.A. Aeroportul Transilvania Mureș, instanța supremă constată că, față de susținerea de esență din recurs cum că prima instanță nu a analizat motivul de nelegalitate constând în încălcarea principiului previzibilității fiscale și securității juridice, aspect care se confirmă, prima instanță anulând actele contestate în considerarea altor motive de nulitate, fără a a mai analiza incidența principiului invocat de către reclamantă și în recurs, se impune retrimiterea cauzei la prima instanță pentru o judecată unitară asupra tuturor aspectelor deduse judecății, în raport și de soluția data cu privire la recursul pârâtei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în vederea asigurării cadrului procesual pentru o judecată unitară, în baza art. 497 raportat la art. 488 pct 6 C. proc. civ., respectiv art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate și va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE,