ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2024

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat acțiune în contencios administrativ și fiscal împotriva Deciziei nr. 354/04.10.2016 emise de DGRFP Brașov privind soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureș pentru suma de 1.485.260 de RON reprezentând impozite, taxe și accesorii calculate suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2015, prin care a solicitat instanței următoarele: - anularea Deciziei nr. 354/04.10.2016 a D.G.F.P. Brașov și, în consecință, admiterea contestației prealabile și anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/28.10.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.10.2015, - obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza actelor administrative anulate precum și la plata dobânzilor fiscale calculate de la data încasării și până la data restituirii efective, - obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 334 din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Targu-Mureș. S-a anulat, în parte, decizia nr. 354/4.10.2016 emisă de DGRFP Brașov privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureș pentru suma de 1.485.260 RON, reprezentând impozite, taxe, și accesorii calculate suplimentar pentru perioada 1.01.2012-31.05.2015. Au fost anulate, în parte, Decizia nr. 354/4.10.2016 emisă de DGRFP Brașov și, în parte, decizia de impunere nr. x/28.10.2015 emisă de AJFP Mureș, în sensul că a fost înlăturată obligația de plată a sumelor stabilite în sarcina reclamantei, cu titlu de obligații fiscale principale și accesorii cuprinse la punctele 1, 2, 3 și 5, din considerentele deciziei de soluționare a contestației administrative și reluate, ca atare, în dispozitivul acestei decizii. S-a dispus obligarea pârâtei AJFP Mureș să restituie reclamantei sumele de bani achitate de către aceasta, în mod voluntar sau prin executarea silită prin poprire a conturilor acesteia, aferente părții din Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureș și din Decizia nr 354/4.10.2016 emisă de DGRFP Brașov, care a fost anulată de către instanța de judecată. A fost respinsă, în rest, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, ca neîntemeiată. În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., au fost obligați pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgu-Mureș, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate cu procesul, proporțional cu admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv 175 RON taxă judiciară de timbru, 698,10 RON, cheltuieli de transport, 3765 RON, onorariu pentru efectuarea raportului de expertiză, și 7140 RON onorariu de avocat.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond s-a pronunțat, în mod eronat, în contradictoriu cu AJFP Mureș, deși aceasta nu a fost citată în dosar în calitate de pârâtă. Mai mult, astfel cum rezultă din apărările formulate, AJFP Mureș a întocmit actele procedurale în calitate de mandatar al DGRFP Brașov, în baza mandatului special depus la dosar. Totodată, în cauză a fost citat doar emitentul deciziei emise în soluționarea contestației, în condițiile în care instanța a înțeles să se pronunțe inclusiv asupra deciziei de impunere emise în baza raportului de inspecție fiscală, deși emitentul acestui act nu a fost parte în dosar. Recurenta a indicat dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat că, atât timp cât emitentul actului, respectiv AJFP Mureș, nu a fost introdus în cauză și nu a fost citat, instanța nu se putea pronunța asupra fondului legalității modului de stabilire a obligațiilor fiscale prin decizia de impunere. A mai arătat recurenta că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că, la momentul achitării obligațiilor fiscale, reclamanta era arondată fiscal Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFP București, iar nu AJFP Mureș. În consecință, a susținut recurenta că nu putea fi obligată la restituirea unor sume care nu au intrat niciodată în conturile sale; totodată, a reiterat faptul că nu a avut calitatea de pârâtă în cauză, motiv pentru care nu putea fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că instanța de fond și-a însușit concluziile expertului, iar raportat la argumentația acesteia, în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatei și recursul incident 4.1 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Intimata a susținut că decizia de impunere este un act subsecvent deciziei de soluționare a contestației, iar anularea parțială a acesteia implică și anularea actelor administrative subsecvente. Odată cu întâmpinarea, intimata a depus recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că, prin hotărârea atacată, s-a dispus, în soluționarea capătului 3 al cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei AJFP Mureș să restituie reclamantei sumele de bani achitate de aceasta. Însă, respingerea parțială a capătului 3 de cerere și care se regăsește în dispozitivul hotărârii nu are susținere în considerentele hotărârii, instanța nearătând motivele care au determinat-o să nu accepte obligarea intimatei și la plata dobânzilor fiscale și să dispună doar restituirea sumelor încasate de pârâtă. 4.2 Recurenta-pârâtă AJFP Mureș a depus întâmpinare la recursul incident prin care a invocat nulitatea acestuia, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din 16 mai 2024, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului incident invocată de recurenta-pârâtă, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 354/04.10.2016 emise de DGRFP Brașov privind soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureș pentru suma de 1.485.260 de RON reprezentând impozite, taxe și accesorii calculate suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2015. A solicitat instanței de fond să dispună anularea Deciziei nr. 354/04.10.2016 a D.G.F.P. Brașov și, în consecință, admiterea contestației prealabile și anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/28.10.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.10.2015, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza actelor administrative anulate precum și la plata dobânzilor fiscale calculate de la data încasării și până la data restituirii efective. Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă prin recursul principal este fondat, având în vedere faptul că în cauză nu a fost citată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, ca emitentă a deciziei de impunere nr. x/28.10.2015, recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare. Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci: "5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Înalta Curte observă că decizia de impunere nr. x/28.10.2015 a fost emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș. Totodată, reclamanta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că a formulat acțiune în contencios administrativ și fiscal împotriva Deciziei nr. 354/04.10.2016 emise de DGRFP Brașov privind soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureș pentru suma de 1.485.260 de RON reprezentând impozite, taxe și accesorii calculate suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2015. În aceste condiții, instanța de fond era ținută să dispună citarea în cauză și a Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș, în calitate de emitentă a deciziei de impunere menționate, pe care reclamanta a înțeles să o conteste. Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială față de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum și dreptul la un proces echitabil. Astfel, în litigiile din materia contenciosului administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, aceasta din urmă va fi citată conform art. 13 din Legea nr. 554/2004. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialității, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuția contradictorie a acelor părți care se situează pe poziții diametral opuse, poziții conferite de calitatea pe care o au de subiecți ai raportului juridic dedus judecății. Respectarea sa presupune în mod obligatoriu ca acești subiecți să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt și de drept supuse judecății. Acest principiu își găsește consacrarea și în prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul cărora instanța, raportat și la prevederile art. 22 și art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este îndrituită să pună în discuția părților citarea în proces a părților din administrativ atacat, respectând astfel și prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, care consacră garantarea dreptului la apărare, și nu în ultimul rând, prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce vizează dreptul părților la un proces echitabil. Potrivit art. 153 din C. proc. civ.: "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității." Instanța nu poate statua în mod legal asupra conduitei unei autorități administrative, materializate în actul administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ, fără ca aceasta să fie parte în proces. Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără citarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de față, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ. Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât, și a Administrației Județene a Finanțelor Publice Mureș. În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă prin recursul principal, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. Totodată, instanța de fond urmează să aibă în vedere și criticile formulate de recurenta-reclamantă în cadrul recursului incident, privind capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzilor fiscale. De asemenea, față de soluția dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanța de fond care va soluționa cauza în rejudecare. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 334 din 3 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,