ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Constanța – Secția a II-a Civilă sub nr. x/118/2023 reclamanta A S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Mangalia prin Primar, a solicitat să se constate intervenirea prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul pârâtului de a pretinde plata prețului în valoare de 840.792 usd, fără TVA, convenit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 342/14.02.2003 de către BNP B, precum și să fie radiat privilegiul prevăzut de art. 1.737 C. civ. 1864, înscris în Cartea Funciara nr. (...)/N a Municipiului Mangalia - Jupiter, în favoarea vânzătoarei Primăria Municipiului Mangalia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1.737 pct. 1, art. 1.800 alin. (1) pct. 4, art. 1.800 alin. (2), art. 1.365 C. civ., art. 35, art. 194 și următoarele C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 958 din 19 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța – Secția a II-a Civilă a fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea intervenirii prescripției extinctive a dreptului pârâtului de a pretinde plata prețului în valoare de 840.792 USD, fără TVA, convenit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 342/14.02.2003.
A fost admisă acțiunea, constatându-se intervenită prescripția extinctivă a dreptului pârâtului de a pretinde plata prețului în valoare de 840.792 USD, fără TVA, convenit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 342/14.02.2003 de către BNP B.
S-a dispus radierea privilegiului-rest de preț, prevăzut de art. 1.737 C. civ., înscris în Cartea Funciară nr. (...)/N a Municipiului Mangalia – Jupiter, în favoarea vânzătoarei Primăria municipiului Mangalia, în temeiul aceluiași contract.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 42.165 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul Mangalia prin Primar.
Prin încheierea din 5 iunie 2024 Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis cererea apelantului de suspendare a soluționării cauzei.
În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea soluționării apelurilor până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/118/2024 al Tribunalului Constanța.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A S.A., în temeiul art. 414 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate, cu consecința respingerii cererii de suspendare și a continuării judecării apelului.
Recurenta a susținut nelegalitatea încheierii recurate, greșit reținându-se că soluționarea cauzei aflate în etapa procesuală a apelului depinde de dosarul nr. x/118/2024.
În esență, s-a apreciat că există legătură între cele două dosare dar nu în sensul reținut de instanța de apel, ci în sens contrar, dosarul nr. x/118/2024 depinzând de soluția ce va fi pronunțată în cauză.
Astfel, în cazul constatării prescripției dreptului pârâtului de a pretinde plata prețului, implicit, pârâtul nu va mai avea dreptul de a solicita în dosarul nr. x/118/2024 să se constate intervenit pactul comisoriu, cu consecința rezoluțiunii de drept a vânzării pentru neplata prețului la termenele prevăzute în contract.
A arătat recurenta că dreptul de a solicita constatarea rezoluțiunii, fie ea și de drept, depinde de dreptul de a pretinde executarea obligației pentru a cărei neexecutare se invocă intervenirea rezoluțiunii contractului, și nu invers. Or, potrivit părții, dacă obligația de plată nu mai există, intervenind prescripția, atunci nici rezoluțiunea nu mai poate fi constatată de către instanță.
Prin urmare, rezoluțiunea ar fi trebuit să fie invocată tot în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege pentru a pretinde plata prețului, fiind o acțiune personală prin care sunt ocrotite drepturi de creanță.
Recurenta a concluzionat, astfel, că se impune ca mai întâi să se stabilească dacă a intervenit prescripția obligației de plată și, numai ulterior, să se analizeze posibilitatea de a se invoca rezoluțiunea contractului ca efect al neexecutării acestei obligații de plată.
La data de 2 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Municipiul Mangalia prin Primar, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La data de 19 septembrie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă A S.A.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.
Recurenta critică măsura suspendării judecării apelului din perspectiva greșitei aprecieri a relației de dependență și a priorității soluționării cauzelor în care figurează ca părți semnatarii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 342/14.02.2003.
Așadar, chestiunea de drept supusă analizei în recurs vizează aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., criticile părții circumscriindu-se motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Acest caz de suspendare facultativă presupune existența unui alt litigiu pendinte pe rolul unei instanțe și de a cărui soluționare depinde existența ori inexistența unui drept, lato sensu, care face obiectul judecății în care se ridică problema suspendării. Cu alte cuvinte, cererea a cărei suspendare se dispune trebuie să se afle într-un raport de interdependență cu o altă cerere, al cărei drept dedus judecății va influența în mod hotărâtor soluționarea celei dintâi cauze.
Rațiunea pentru care s-a edictat acest caz de suspendare este de a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, ceea ce ar genera incertitudine asupra raporturilor juridice existente între părți, în sensul că acestea ar rămâne nelămurite chiar după desfășurarea mai multor procese.
Sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul art. 431 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aprecierea asupra oportunității aplicării măsurii suspendării aparține judecătorului cauzei.
Se constată că, în cauză, suspendarea judecării apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., la data de 5 iunie 2024, a fost determinată, la cererea pârâtei, de existența dosarului nr. x/118/2024, având ca obiect constatare rezoluțiune.
Evaluând oportunitatea întreruperii cursului judecății, instanța de apel a avut în vedere identitatea de părți, dar și legătura dintre cele două procese, care impune o soluție unitară, dat fiind că, în cadrul dosarului nr. x/118/2024, vânzătoarea a solicitat, în scopul apărării dreptului său de proprietate, să se constate rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare ca urmare a neplății prețului, conform pactului comisoriu de ultim grad existent în contract, invocând și întreruperea prescripției, în timp ce, în prezenta cauză, cumpărătoarea a solicitat să se constate prescripția dreptului material la acțiune al vânzătoarei de a pretinde prețul.
Înalta Curte reține, astfel, prioritar, că în al doilea dosar s-a invocat întreruperea prescripției, prin efectul clauzei rezolutorii existente în contract, chestiune de care depinde, implicit, soluționarea prezentei cauze.
Totodată, rezoluțiunea este o cauză de desființare a contractului valabil încheiat, producând efecte retroactive, în centrul cărora se află ideea restituirii prestațiilor. Este, așadar, necesar a se analiza cu prioritate dacă pactul comisoriu și-a produs sau nu efectele și, mai precis, dacă a intervenit rezoluțiunea contractului, de rezultatul acestor verificări depinzând și dreptul vânzătoarei de a mai pretinde plata prețului, pe care cumpărătoarea îl reclamă ca fiind prescris, cu scopul de a împiedica o eventuală pretenție sau acțiune a vânzătoarei în acest sens.
Or, în raport cu aceste aspecte esențiale asupra cărora instanța a fost chemată să se pronunțe în dosarul nr. x/118/2024, Înalta Curte găsește judicioasă aprecierea instanței de apel potrivit cu care judecarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/118/2024.
Prin urmare, instanța de recurs constată legătura de dependență dintre cele două procese pendinte, impunându-se ca, pentru rațiunile deja înfățișate, cererea ce face obiectul dosarului nr. x/118/2024 să fie soluționată cu prioritate, și nu invers, cum greșit pretinde recurenta.
Ca o consecință, în cauză fiind îndeplinite condițiile privind suspendarea facultativă, se concluzionează că măsura dispusă de instanța de apel la termenul din 5 iunie 2024 respectă dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A S.A. împotriva încheierii din 5 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A S.A. împotriva încheierii din 5 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.