ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1895/2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 105 din data de 2 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă în dosarul nr. x/40/2023, s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani și ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, prin care să se constate faptul că la data formulării cererii de pensionare din 11 septembrie 2018, reclamantul îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia nr. 632 din 7 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, a fost respins ca nefondat.

Reclamantul A a recurat această decizie, solicitând casarea ei și, după rejudecare, admiterea acțiunii. În susținere, a arătat, în esență, că în cauză erau întrunite condițiile pentru recunoașterea dreptului său la pensie începând cu 11 septembrie 2018.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, legalitatea căii de atac exercitate de recurentul A, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în Codul de procedură civilă în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 632 din 7 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, în apel, într-o cauză în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ,,Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (…) în (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)”.

Totodată, conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive”.

Interpretarea normelor legale evocate relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile din materia asigurărilor sociale, acesta recunoscând numai calea de atac a apelului împotriva hotărârilor primei instanțe.

Așa fiind, decizia nr. 632 din 7 iunie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția I Civilă, obiect al prezentei căi de atac, este o hotărâre definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) teza finală C. proc. civ., exclusă de la exercițiul căii de atac a recursului.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din același Cod, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 632 din 7 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.