ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/44/2024/a2, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de asistență judiciară sub forma sub forma desemnării unui apărător din oficiu, formulată de petentul A, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 396 alin. (2) și art. 414 C. proc. civ., O.U.G. nr. 51/2008, O.U.G. nr. 80/2013, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de instanță, din oficiu, în ceea ce privește cererea de reexaminare ajutor public, formulată în numele societății B S.R.L. și, în consecință, a fost anulată ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, cererea de reexaminare ajutor public depusă în numele societății B S.R.L., și ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de A.

Împotriva acestei încheieri, B S.R.L. și A au declarat recurs în ceea ce privește soluția curții de apel dată asupra cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, cu mențiunea că motivele vor fi depuse ulterior comunicării hotărârii atacate.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Înalta Curte verificând, cu prioritate, regularitatea cererii de recurs, reține următoarele:

Prezentul recurs vizează dispoziția Curții de Apel Galați – Secția a II-a Civilă, din încheierea din 7 august 2024, de respingere a cererii petenților de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 396 alin. (2) și art. 414 C. proc. civ., O.U.G. nr. 51/2008, O.U.G. nr. 80/2013.

Accesul la justiție presupune atât respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau a unei căi de atac, cât și respectarea dispozițiilor imperative vizând forma cererilor formulate în fața instanței, prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. stabilind în acest sens obligația părții interesate de a îndeplini actele de procedură, în condițiile stabilite de lege.

Așa cum rezultă din considerentele deciziei Curții Constituționale a României nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017, calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, promovată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea a statuat că acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului Codul de procedură civilă sau penală.

Cu toate că, prin intermediul exercitării acestei căi de atac sui generis, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, totuși, prin decizia nr. 546/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 14 octombrie 2020, Curtea Constituțională a statuat că autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi revine sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate și că recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției.

Ca atare, deși recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu impune integrarea motivelor invocate de titularul căii de atac în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., promovarea lui trebuie realizată în acord cu prevederile art. 194 lit. d), raportat la art. 196 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în recurs potrivit normei de trimitere de la art. 494 din același Cod, care stabilesc în sarcina părții, sub sancțiunea nulității, obligația de a indica în cuprinsul cererii sale motivele care fundamentează demersul judiciar al acestuia.

Verificând cererea de recurs în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că exercitarea căii de atac s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale evocate, în măsura în care la dosar nu au fost depuse motivele recursului promovat, iar comunicarea încheierii atacate către recurenți s-a realizat la 14 august 2024.

Cum în cauză, recursul nu este motivat, Înalta Curte constată că în cauză devine aplicabilă sancțiunea nulității, sens în care, în temeiul art. 496 alin. (1) prin raportare la art. 194 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de recurenții A și B S.R.L. împotriva încheierii din 7 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/44/2024/a2.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.