ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 930/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost înregistrată o cerere de revizuire formulată de A. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 12/11.01.2024, pronunțată de aceeași instanță, fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 07.08.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător C. și domnul judecător D., a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare privind membrii completului C2Va și ca lipsită de obiect cererea de asistență judiciară sub forma scutirii taxei judiciare de timbru; a respins ca lipsită de interes cererea de asistență judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013 și cererea de recuzare a Curții de Apel Galați și a judecătorilor Curții de Apel Galați; a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41-53 C. proc. civ., prin raportare la art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53 și art. 148 din Constituția României.

Prin încheierea din 07.08.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de asistență judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu formulată de A.; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 414 C. proc. civ., O.U.G. nr. 51/2008, O.U.G. nr. 80/2013 și art. 396 alin. (2) C. proc. civ. a admis excepția lipsei calității de reprezentant, invocată din oficiu, în ceea ce privește cererea de reexaminare ajutor public judiciar, formulată în numele societății B. S.R.L. și a anulat-o ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant; a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de A..

Prin decizia nr. 208/2024 din 07.08.2024, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant al societății B. S.R.L. și a respins cererea de revizuire ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de A..

Împotriva încheierii din 07.08.2024, cu privire la dispozițiile date asupra cererilor de recuzare, A. și B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, au invocat nelegalitatea încheierii în privința dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare împotriva Curții de Apel Galați și a judecătorilor acestei instanțe, susținând că nu a fost formulată o astfel de solicitare. În plus, au invocat nulitatea soluției, în raport cu nerespectarea normelor de procedură privind competența materială a instanței, coroborat cu nelegala alcătuire a completului și neîndeplinirea cerințelor prealabile de timbraj.

Referitor la dispoziția de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare, au susținut că, deși era prevăzută cu drept de reexaminare, instanța nu a respectat obligația și cerința ca respectiva soluție să fie supusă controlului instanței superioare, pășind la soluționarea pe fond a cauzei.

În ceea ce privește cererea de sesizarea Curții Constituționale și cea de asistență judiciară, recurenții au invocat nulitatea hotărârii și excepția prematurității soluționării acestora, precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil, apreciind că este ilogică pronunțarea instanței asupra acestora anterior soluționării definitive a cererii de ajutor public judiciar.

Privitor la dispoziția de respingere a cererii de recuzare a completului C2Va, au evidențiat că inițial au formulat o cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de plata taxei judiciare de timbru care a fost respinsă, însă fără ca soluția să devină definitivă, iar instanța a pășit la soluționarea recuzării, cu încălcarea flagrantă a dreptului de acces a căii de atac a recursului.

În continuare, au evidențiat că în cauză a fost formulată o declarație de abținere în aceeași zi, când a fost respinsă cererea de recuzare, la ora 10, ulterior soluționării dosarului de fond nr. x/2024, ce a avut ca obiect reexaminare asistență judiciară; această declarație de abținere a fost soluționată fără ca recurenții să fie încunoștințați de noua componență a completului.

Au mai susținut că la termenul din 07.08.2024, instanța a pronunțat două încheieri distincte în același dosar, lipsind orice dovadă, în sensul că soluțiile privind recuzarea sau abținerea s-au pronunțat anterior și nu ulterior pronunțării primei încheieri și soluției privind sesizarea Curții Constituționale și respingerea cererii de reexaminare asistență judiciară, situație ce atrage nulitatea absolută.

Totodată, au invocat jurisprudența instanței supreme și puterea de lucru judecat, cu referire la deciziile nr. 270/28.01.2015 și nr. 3115/20.10.2017.

Recurenții au mai invocat și nulitatea hotărârii vizând dispoziția de inadmisibilitate a cererii de recuzare, în argumentarea căreia au arătat că motivarea este speculativă, părtinitoare, răzbunătoare și chiar abuzivă; de altfel, instanța nu a fost legal alcătuită, iar judecătorii care au soluționat cauza, ca și toți judecătorii Curții de Apel Galați erau incompatibili, datorită existenței mai multor litigii aflate pe rolul acesteia, instanța figurând ca parte litigantă de pârâtă.

Potrivit recurenților, judecătorii nu erau competenți să judece cauzele lor, având în vedere decizia nr. 290/26.04.2018 a Curții Constituționale referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., precum și faptul că judecătorul și instanța nu pot fi disociați.

În continuare, au susținut că instanța a interpretat greșit art. 41-53 C. proc. civ., deoarece judecătorii care au soluționat cererea de recuzare se aflau în aceeași situație de incompatibilitate ca și judecătorii recuzați, în raport cu multiplele litigii.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 20.08.2024, recurenții au depus un al doilea memoriu de recurs, în cadrul căruia au arătat că instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma desemnării unui avocat și nu a respectat obligația ca această soluție să fie supusă controlului instanței superioare, pășind la soluționarea pe fond a cauzei. În acest context, au invocat prematuritatea și încălcarea dreptului la un proces echitabil în privința hotărârii date asupra cererilor de sesizare a Curții Constituționale și de ajutor public judiciar, precum și asupra excepțiilor, subliniind că este ilogic ca instanța să se pronunțe asupra excepțiilor și solicitării de sesizare a instanței de contencios constituțional anterior soluționării definitive a cererii de ajutor public judiciar.

Au mai susținut că respingându-se cererea de recuzare, instanța a formulat o declarație de abținere în aceeași zi, la aceeași oră, ulterior soluționării de fond având ca obiect cererea de reexaminarea a asistenței judiciare, iar abținerea a fost soluționată fără ca recurenții să mai fie încunoștințați de noua componență a completului în prealabil.

De asemenea, au arătat că în mod inexplicabil au fost respinse cererile de sesizare a Curții Constituționale, întrucât acestea aveau legătură directă cu cauza. În plus, instanța a dat o hotărâre ce cuprinde o motivare contradictorie, invocând aplicabilitatea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., dar fără a respecta obligația de a pune în discuția părților recalificarea propusă, ceea ce atrage nulitatea de ordine publică din perspectiva încălcării principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

În final, au subliniat că la termenul din 07.08.2024, instanța a pronunțat două încheieri distincte în același dosar, lipsind orice dovadă, în sensul că soluțiile privind recuzarea și abținerea s-au pronunțat anterior și nu ulterior pronunțării primei încheieri și soluției privind sesizarea Curții Constituționale și respingerea reexaminării încheierii de acordare a asistenței judiciare.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 27.02.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii din 07.08.2024, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de abținere; totodată, a admis în principiu recursul declarat împotriva aceleiași încheieri, în ceea ce privește modul de soluționare a cererilor de recuzare și a stabilit termen pentru soluționare în ședință publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva modului de soluționare a cererii de abținere, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, în afară de căile de atac expres reglementate, nu pot fi utilizate alte mijloace procedurale pentru a se obține reformarea ori retractarea unei hotărâri judecătorești.

În cauză, recurenții au înțeles să declare recurs împotriva modului în care a fost soluționată declarația de abținere, prin încheierea din 07.08.2024 pronunțată în baza art. 53 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 53 alin. (2) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".

Rezultă, așadar, că hotărârea dată asupra cererii de abținere este definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, constatând că încheierea atacată în ceea ce privește dispoziția dată asupra declarației de abținere nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil.

Analizând încheierea atacată în ceea ce privește modul de soluționare a cererilor de recuzare în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 07.08.2024, prin care Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, printre altele, a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare formulată împotriva membrilor completului C2Va și ca inadmisibilă cererea de recuzare îndreptată împotriva Curții de Apel Galați și a judecătorilor acesteia.

Articolul 47 C. proc. civ. instituie condițiile în care poate fi formulată o cerere de recuzare, precum și limitele în care aceasta este admisibilă; potrivit alin. (3) "Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46, precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate", iar alin. (4) prevede că "Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat".

Finalitatea acestor dispoziții constă în prevenirea unui eventual abuz al părții în exercitarea dreptului de recuzare, care ar putea conduce la tergiversarea nejustificată a procesului. Astfel, în ipoteza în care cererea de recuzare nu îndeplinește cerințele legale, aceasta apare ca inadmisibilă, iar soluționarea cererii revine instanței în fața căreia a fost formulată, cu participarea judecătorului recuzat.

Înalta Curte constată că instanța de apel a efectuat o analiză corectă atunci când a respins ca inadmisibilă cererea formulată împotriva Curții de Apel Galați și a tuturor judecătorilor acesteia; o astfel de cerere generală, lipsită de raportare la motivele expres și limitativ prevăzute de normele procedurale, excedează cadrului legal, motiv pentru care soluția instanței de apel apare ca fiind temeinică și legală.

În plus, este de observat și poziția oscilantă a recurenților, care, pe de o parte, neagă formularea cererii de recuzare și contestă legalitatea dispoziției pronunțate de curtea de apel, iar, pe de altă parte, invocă pretinse neregularități privind competența materială a instanței, alcătuirea completului și neîndeplinirea cerințelor de timbraj, fără însă a dezvolta critici concrete și argumente în susținerea acestor afirmații.

În acest context, nici susținerea conform căreia instanța ar fi interpretat greșit dispozițiile art. 41-53 C. proc. civ., pe motiv că judecătorii care au soluționat cererea de recuzare s-ar fi aflat în aceeași situație de incompatibilitate ca și judecătorii recuzați, nu poate fi primită; recurenții confundă situațiile de incompatibilitate reglementate de art. 41-46 C. proc. civ. cu cerințele instituite prin art. 47 C. proc. civ.

Totodată, afirmația potrivit căreia motivarea hotărârii ar fi "speculativă, părtinitoare, răzbunătoare și chiar abuzivă" nu se circumscrie ipotezelor de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci reprezintă doar o nemulțumire subiectivă a recurenților față de soluția pronunțată, care nu poate constitui motiv de nelegalitate.

Privitor la dispoziția de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de recuzare a completului C2Va, Înalta Curte notează că aceasta a fost dată în raport cu soluția pronunțată asupra declarației de abținere.

Potrivit art. 48 alin. (3) C. proc. civ. "În caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect". Această normă are caracter imperativ, instanța neavând posibilitatea de a pronunța o altă soluție în ipoteza reglementată de lege.

Invocând nelegalitatea acestei dispoziții de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de recuzare, recurenții tind să pună în discuție aspecte ce țin de modul de soluționare a cererii de ajutor public judiciar pentru scutirea de plata taxei judiciare de timbru; or, asemenea aspecte excedează obiectului prezentului recurs, care privește exclusiv soluțiile pronunțate asupra cererilor de recuzare. Aceeași situație se regăsește și în privința criticilor formulate cu privire la modul de soluționare a celorlalte cereri incidentale deduse judecății în fața curții de apel.

Așadar, întrucât respectivele critici nu au legătură cu obiectul recursului, ele sunt lipsite de pertinență, și, pe cale de consecință, nu pot face obiectul analizei instanței supreme.

În considerarea celor prezentate anterior, încheierea atacată este legală, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții B. S.R.L. și A. împotriva încheierii din 07.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce privește dispoziția dată asupra cererii de abținere.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții B. S.R.L. și A. împotriva încheierii din 7 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce privește dispoziția dată asupra cererilor de recuzare.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește dispoziția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Definitivă în ceea ce privește dispoziția de respingere a recursului ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.