ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2544/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov- Secția a II-a civilă, în data de 7 iulie 2022, sub nr. x/62/2022, reclamantul Municipiul Brașov, prin primar, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice- Administrația Finanțelor Publice Brașov, solicitând obligarea pârâtului să îi plătească suma de 6.103.765 de lei, ce reprezintă decontările cheltuielilor efectuate cu transportul elevilor, pentru perioada ianuarie-decembrie 2021, cheltuieli ce au fost generate de acordarea gratuității elevilor pentru transportul public local, achitate operatorului regional RATBV SA de către reclamant, din bugetul local, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces. Prin încheierea civilă nr. 1039/CA/28.11.2022, Tribunalul Brașov- Secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și, pe cale de consecință, a declinat, în favoarea Secției I civile a Tribunalului Brașov, competența de soluționare a cauzei. Ca urmare a soluției astfel pronunțate, litigiul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă, în data de 29 noiembrie 2022, sub nr. x/62/2022*.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov Prin încheierea de ședință din data de 03 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția I civilă în dosarul nr. x/62/2022*, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, cu motivarea că legitimitatea procesuală pasivă, ca cerință de exercitare a acțiunii civile, se analizează strict din punctul de vedere al conținutului raportului juridic obligațional dedus judecății, în analiza astfel efectuată neinteresând dacă, în patrimoniul persoanei acționate în judecată, există sau nu obligația afirmată prin cererea introductivă de instanță, întrucât acest aspect se constituie într-o chestiune de fond. Prin sentința civilă nr. 97/S din 04 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de reclamantul Municipiul Brașov, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia civilă nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Brașov- Secția civilă a respins apelul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva încheierii de ședință din data de 03 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Brașov-Secția I civilă în dosarul nr. x/62/2022*. A respins apelul declarat de reclamantul UAT Municipiul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 97/S/04.04.2023 pronunțate de Tribunalul Brașov – Secția I civilă în dosarul nr. x/62/2022*.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov- Secția civilă, a declarat recurs principal reclamantul UAT Municipiul Brașov și recurs incident pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. 4.1. Prin recursul principal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant UAT Municipiul Brașov a prezentat în primele patru pagini ale cererii de recurs situația de fapt a litigiului și a indicat texte legale care justifică temeinicia cererii de chemare în judecată. În finalul cererii de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, reținând că „acțiunea a fost promovată în conformitate cu prevederile din Legea educației nr. 1/2011 în forma aplicabilă speței și că dispozițiile art. 104 alin. (2) au fost completate prin Legea nr. 226/2020 în sensul că a fost adăugată lit.e) referitoare la cheltuielile pentru transportul elevilor din învățămânul preuniversitar acreditat/autorizat, ulterior abrogat prin OUG nr. 50/2021, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 16/31.01.2023, nu poate justifica temeinicia acestei acțiuni, în lipsa alocării sumelor solicitate”. A făcut referire la o speță similiară, sentința civilă nr. 340/2022, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/10/2018, soluționat favorabil unității administrative teritoriale, sentința fiind definitivă prin decizia nr. 634/2022 a Curții de Apel Timișoara. 4.2. Prin recursul incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamant, considerând că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat dispozițiile art. 36 C. proc. civ.. A mai arătat că reclamanta nu a indicat în ce constă culpa procesuală a pârâtului, iar prin adresa de răspuns emisă de pârât, depusă în probațiune, se precizează că pârâtul nu a emis niciun fel de acte care să fi produs reclamantei o vătămare într-un drept sau interes legitim și nici nu are competența legală de a soluționa aspectele semnalate, atribuțiile sale fiind în concordanță cu legea. Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea excepției formulate și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apărările formulate în cauză În data de 7 mai 2024, pârâtul Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a depus întâmpinare și recurs incident, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate și reproducerea prin cererea de recurs a apelului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În data de 23 mai 2024, recurenta-reclamantă UAT Municipiul Brașov, prin primar, a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului incident și a excepției nulității recursului. În 21 iunie 2024, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare și note de ședință cu privire la răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă UAT Municipiul Brașov. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de pârât , a cărei analiză este prioritară, față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Înalta Curte reține că argumentele recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate propriu-zise și nu pot face obiect concret de analiză pentru instanța de recurs, întrucât, în realitate, recurentul a reluat ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea instanței de apel. Astfel, se observă, de plano, că întreaga motivare din memoriul de recurs reprezintă simple reiterări ale criticilor expuse în cadrul motivelor de apel, care au fost, deja, analizate și dezlegate de instanța devolutivă de control judiciar. Deși memoriul de recurs se întinde pe un număr de 5 pagini, recurentul a expus solicitările formulate prin acțiunea inițială, precum și cadrul normativ în temeiul căruia cere pretențiile, singura referire la considerentele instanței de apel fiind prezentată în ultimul paragraf al cererii de recurs, unde a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, redând între ghilimele acele considerente ale instanței de apel care au determinat soluția de respingere, ca neîntemeiată, a sumelor solicitate, fără a expune propriile critici de nelegalitate care să vizeze considerentele instanței de apel. În acest context, Înalta Curte reține că memoriul de recurs nu cuprinde o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. În egală măsură, cu o motivație identică, ce nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul pretinde că sunt îndeplinite condițiile legale pentru decontarea cheltuielilor, sens în care expune argumente teoretice și generale, fără legătură cu normele de drept analizate și aplicate de către instanța de apel. În concret, Curtea de Apel Brașov a reținut că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în materie, reținând că prin Legile Bugetului de Stat pe anii 2021 și 2022 nu au fost alocate fonduri destinate decontării cheltuielilor efectuate pentru transportul public local al elevilor, motiv pentru care, față de faptul că nu au fost alocate aceste sume pentru anul 2021, este obligatorie respectarea destinației pentru care au fost alocate sumele indicate, neputând fi modificate respectivele alocări, în sensul de a obliga pârâtul la decontarea cheltuielilor efectuate cu transportul elevilor. Or, întreaga argumentație din memoriul de recurs reprezintă o reluare a susținerilor cuprinse în cererea de apel, cu ignorarea dezlegărilor instanței de apel ce vizau nealocarea de fonduri de la bugetul de stat cu destinația pretinsă de reclamant. Astfel, motivele din apel nu pot fi reluate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, recurentul critică soluția primei instanțe. Totodată, se reține că recurentul, deși a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea reluând ad litteram argumentele din cuprinsul cererii de apel, fără referire concretă la considerentele reținute de instanța de prim control judiciar în pronunțarea soluției de păstrare a hotărârii primei instanțe prin care s-a respins acțiunea formulată. Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este una formală, susținerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte teoretice ale dispozițiilor legale pretins încălcate, fără a avea legătură cu raționamentul instanței de apel. În ceea ce privește referirea recurentului la sentința nr. 340/2022 pronunțată de Tribunalul Arad într-o speță similară, nu este în măsură să contureze o altă dezlegare în cauză, din moment ce jurisprudența nu constituie izvor de drept, în conformitate cu prevederile art. 1 Cod civil, instanțele fiind ținute doar de acele decizii ale Înaltei Curți pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare (reprezentate de recursul în interesul legii și sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), respectiv de hotărârile instanței de contencios constituțional, acte jurisdicționale care fac, totodată, obiectul publicării în Monitorul Oficial. În consecință, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: „Recursul incident și recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 și art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile”. Dispozițiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că: „(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. (2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.” Astfel, în temeiul art. 491 alin.(2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluția dată cu privire la recursul principal, recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, rămâne fără efect și, în consecință, urmează a fi respins. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de reclamanta UAT Municipiul Brașov, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția civilă, și va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva aceleiași decizii.