ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4817/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Comuna Viișoara a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte Phare – Compartimentul Control și Soluționare Contestații, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 632749 din 22 iulie 2010, și pe cale de consecință, anularea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare din 20 mai 2010. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului verbal de constatare, prin care a fost declarată ca neeligibilă suma de 41591,30 euro, contravaloarea contractului de GRAND și s-a dispus reîntregirea contractului comunității europene cu suma de mai sus.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte a invocat excepția necompetenței materiale a curții de apel în soluționarea cauzei. Pronunțându-se cu precădere asupra acestei excepții, Curtea de Apel Târgu Mureș Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 169 din 8 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că litigiu are ca obiect contestarea unui act administrativ fiscal emis de o autoritate publică centrală, cuantumul sumei fiind sub 500.000 lei astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ. competența aparține tribunalului. La rândul său, Tribunalul Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 1191 din 26 martie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, constând că s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pronunțând această sentință Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că în speța de față suma de 41.591,30 euro pe care pârâtul urmărește să o recupereze, nu are caracter de impozit, taxă contribuție, datorie vamală ci de finanțare nerambursabilă din fonduri Phare, plătite de Uniunea Europeană pentru anumite programe de investiții.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere considerentele în continuare arătate: În speță, litigiul are ca obiect, contestarea unui act administrativ fiscal, emis de o autoritate publică centrală (Oficiul de Plăți și Contracte Phare – Compartimentul Control și Soluționare Contestații din cadrul Ministerului Finanțelor Publice) cuantumul sumelor contestate fiind de 41591,30 euro, aproximativ 200000 lei.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care privește taxe, impozite, etc. a căror valoare nu depășește 500.000 lei – conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționarea cauzei privind pe reclamanta Comuna Viișoara și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte Phare – Compartimentul Control și Soluționare Contestații în favoarea Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.