ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4817/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4817/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Comuna
Viișoara a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți
și Contracte Phare – Compartimentul Control și Soluționare Contestații,
solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună
anularea deciziei nr. 632749 din 22 iulie 2010, și pe cale de consecință,
anularea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare din 20 mai 2010.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită a fost respinsă
contestația formulată împotriva procesului verbal de constatare, prin care a
fost declarată ca neeligibilă suma de 41591,30 euro, contravaloarea
contractului de GRAND și s-a dispus reîntregirea contractului comunității
europene cu suma de mai sus.
Prin întâmpinarea
formulată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte
a invocat excepția necompetenței materiale a curții de apel în soluționarea
cauzei.
Pronunțându-se cu
precădere asupra acestei excepții, Curtea de Apel Târgu Mureș Secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 169
din 8 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale a acestei
instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea
Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că litigiu are ca obiect contestarea unui
act administrativ fiscal emis de o autoritate publică centrală, cuantumul sumei
fiind sub 500.000 lei astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. competența aparține
tribunalului.
La rândul său,
Tribunalul Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.
1191 din 26 martie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Târgu Mureș - Secția de contencios administrativ și
fiscal.
Totodată, constând că
s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe a sesizat
Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pronunțând această
sentință Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal a
reținut că în speța de față suma de 41.591,30 euro pe care pârâtul urmărește să
o recupereze, nu are caracter de impozit, taxă contribuție, datorie vamală ci
de finanțare nerambursabilă din fonduri Phare, plătite de Uniunea Europeană
pentru anumite programe de investiții.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art.
22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și
fiscal.
Pentru a adopta
această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere
considerentele în continuare arătate:
În speță, litigiul
are ca obiect, contestarea unui act administrativ fiscal, emis de o autoritate
publică centrală (Oficiul de Plăți și Contracte Phare – Compartimentul Control
și Soluționare Contestații din cadrul Ministerului Finanțelor Publice)
cuantumul sumelor contestate fiind de 41591,30 euro, aproximativ 200000 lei.
În
interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în
jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter
unitar, că aceste dispoziții
instituie două criterii de determinare a competenței
materiale a instanței de fond, după cum urmează:
criteriul
poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității
centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric,
stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei
vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă
litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește
în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru
departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de
500.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a
actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba
de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care privește
taxe, impozite, etc. a căror valoare nu depășește 500.000 lei – conform art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de
contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și
revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționarea cauzei privind pe reclamanta Comuna Viișoara și pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte Phare –
Compartimentul Control și Soluționare Contestații în favoarea Tribunalului
Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2012.