ÎCCJ, Decizia nr. 264/2024

Asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară a sesizat Secția ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtului A, prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar X, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g din același act normativ.

Prin hotărârea nr. x din 26 iunie 2024 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului procuror A, prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar X, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește situația de fapt, s-a reținut că în perioada 2020-2023, magistratul cercetat nu a efectuat urmărirea penală (proprie) cu celeritate, respectiv nu a soluționat cu celeritate, un număr de 108 dosare penale, pe care acesta le avea în lucru la data de 10 mai 2023, în sensul că acesta nu a efectuat niciun act de urmărire penală într-un număr de 60 dosare penale, deși le avea în lucru pentru perioade de timp variind între 1 an și 6 luni, respectiv 2 luni, într-un număr de alte 36 dosare penale nu a mai efectuat acte de urmărire penală pentru intervale mari de timp variind între 2 ani și 10 luni, respectiv 6 luni, iar în alte 12 dosare penale, au existat perioade de timp semnificative, variind între 2 ani și 1 lună, respectiv 8 luni, în care nu a efectuat acte de urmărire penală.

Instanța disciplinară a respins, însă, acțiunea disciplinară, deoarece a constatat că pentru fapta reținută de către Inspecția Judiciară în sarcina pârâtului procuror A, sub aspectul laturii subiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară și, pe cale de consecință, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtului din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Așadar, Secția a apreciat că, sub aspectul laturii subiective, fapta pârâtului procuror A se circumscrie unei culpe scuzabile care nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară, existând împrejurări obiective exoneratoare de răspundere și de înlăturare a caracterului imputabil al nesoluționării cu celeritate a dosarelor expuse în situația de fapt.

A mai stabilit, totodată, caracterul neimputabil al nerespectării dispozițiilor referitoare la efectuarea cu celeritate a lucrărilor, nerespectare care a fost determinată de cauze obiective.

Probele administrate în cauză, respectiv relațiile transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial X au relevat faptul că pârâtul procuror a avut un volum considerabil de activitate, atât dosare de soluționat, cât și dosare soluționate, peste media pe țară la nivelul parchetelor militare teritoriale. Așadar, din analiza comparativă a volumului de activitate al parchetului din care face parte magistratul cu celelalte parchete militare s-a concluzionat că sunt justificate întârzierile magistratului în efectuarea lucrărilor. La acestea se adaugă și faptul că procurorul în cauză a exercitat în perioada vizată de control funcția de prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar X, având atribuții specifice acesteia, pe lângă cele de efectuare a urmăririi penale în cauzele care i-au fost repartizate.

Împotriva hotărârii anterior menționate, a formulat recurs Inspecția Judiciară, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2024.

Prin cererea de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare exercitate în cauză cu consecința individualizării și aplicării unei sancțiuni disciplinare prevăzute de lege.

Consideră că hotărârea atacată este nelegală, în ceea ce privește nereținerea în sarcina magistratului a abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor  de drept procesual/material, în ceea ce privește soluția adoptată de către Secția pentru procurori în materie disciplinară de respingere a acțiunii disciplinare privind abaterea disciplinară menționată anterior, fiind invocată incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ..

În opinia recurentei, în mod greșit, instanța disciplinară a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 303/2022, fără a indica motivele de fapt și de drept pentru care această lege se aplică speței și cu încălcarea principiului  contradictorialității. Apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) (5) și (6) C. proc. civ. ce consacră principiul contradictorialității, instanța disciplinară avea obligația de a pune în discuția părților legea aplicabilă cauzei, pentru  a da acestora posibilitatea de a pune concluzii și apoi, să prezinte raționamentul juridic ce a stat la baza dispunerii respectivei soluții.

În ceea ce privește nereținerea de către Secție în sarcina magistratului procuror  a săvârșirii abaterii disciplinare, recurenta consideră că, în mod greșit, instanța disciplinară a reținut existența unor cauze obiective și subiective care înlătură caracterul imputabil al faptei.

Mai arată recurenta că împrejurarea că la momentul pronunțării hotărârii atacate magistratul mai avea în lucru doar 3 dosare din 108 reținute poate fi reținută cel mult ca circumstanță atenuantă, iar nu ca element care înlătură imputabilitatea.

În ceea ce privește volumul de activitate al unității de parchet, arată că analiza efectuată în cauză nu este completă, deoarece se impunea ca aceasta să fie făcută în mod comparativ cu celelalte unități de parchet, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aceasta trebuia să se realizeze și în raport cu magistrații ce și-au desfășurat activitatea în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar X, pentru a se putea stabili dacă în aceleași condiții de muncă, ceilalți magistrați au înregistrat întârzieri în realizarea lucrărilor.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor din recurs, subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța disciplinară nu a respectat principiul contradictorialității procesului, deoarece nu a avut un rol activ în sensul punerii în discuția părților legea aplicabilă cauzei.

Așadar, prin cererea de recurs, recurenta susține că Secția pentru procurori în materie disciplinară, fără a pune în discuția părților legea aplicabilă, a respins acțiunea disciplinară raportat la încadrarea prevăzută de dispozițiile art. 271 lit. g din Legea  nr. 303/2022. Mai susține recurenta că instanța disciplinară a aplicat în cauză prevederile art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 fără a indica motivele de fapt și de drept ale incidenței acestei legi.

Analizând hotărârea recurată, din perspectiva criticilor formulate cu privire la încălcarea principiului contradictorialității constând în omisiunea de a pune în discuția părților legea aplicabilă, se reține că din hotărârea atacată rezultă că acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva intimatului procuror s-a exercitat pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este adevărat că, așa cum a arătat și recurenta Inspecția Judiciară, aceasta a solicitat prin Rezoluția nr. 23-403/al din data de 28 august 2023, admiterea sesizării și exercitarea acțiunii disciplinare față de procurorul militar A raportat la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004, iar ulterior datei de 16 decembrie 2022, la cea prevăzută de art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022.

Or, pentru a se stabili legea aplicabilă cauzei, instanța disciplinară are în vedere data săvârșirii pretinsei fapte disciplinare.

Astfel, intimatului i se reproșează săvârșirea unei fapte omisive de natură disciplinară în perioada 2020-2023, perioadă în care au fost în vigoare atât Legea nr. 303/2004, cât și Legea nr. 303/2022.

Având în vedere conținutul identic al abaterilor reglementate de cele două  forme legislative, precum și întinderea faptei omisive sub imperiul temporal al ambelor legi, încadrarea juridică a abaterii disciplinare putea fi făcută doar prin referire la ambele forme legislative (art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004, iar ulterior datei de 16 decembrie 2022, art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022).

Faptul că nici instanța disciplinară, nici Inspecția Judiciară nu au procedat în această manieră este lipsit de consecințe vătămătoare din perspectivă procedurală, cât timp reglementarea abaterii disciplinare este identică în conținutul celor două acte normative succesive: art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor („h) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile”); art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor („g) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile”).

Ca urmare, cât timp recurenta Inspecția Judiciară a solicitat exercitarea acțiunii disciplinare raportat la ambele încadrări separate cronologic, nu se poate reține existența unei vătămări procesuale din perspectiva nepunerii în discuție în mod explicit de către instanța disciplinară a legii aplicabile.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de recurs constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că argumentele dezvoltate de recurentă în cererea de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanțial, mai precis, faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare reținute prin acțiunea disciplinară.

Se reține că prin acțiunea disciplinară s-a imputat magistratului cercetat nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, împrejurare care se subsumează reținerii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g din Legea 303/2022. Însă, prin hotărârea atacată, instanța disciplinară a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare.

Potrivit art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor constituie abatere disciplinară „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.”

Art. 224 alin. (1) din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.

Aceste obligații sau îndatoriri sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor ca standarde de conduită, judecătorii fiind obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu. Totodată, judecătorii sunt datori să depună toate diligentele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 și 13 Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor).

Textul art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor impune îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și a condiției caracterului repetat al acestei încălcări.

Având în vedere aceste dispoziții, instanța de recurs reține, în acord cu instanța disciplinară, faptul că afectarea celerității în soluționarea cauzelor de către magistratul procuror nu constituie însă singura cerință pentru a fi întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Înalta Curte reține că la analizarea faptelor pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară, instanța disciplinară a constatat incidența mai multor cauze care au înlăturat caracterul imputabil al faptelor reținute care ar putea constitui abatere disciplinară.

În primul rând, instanța de recurs reține concluziile rapoartelor privind controalele efectuate procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București pentru anii 2022 și 2023, din care nu rezultă deficiențe în sarcina intimatului cu referire la celeritatea soluționării cauzelor repartizate. S-a mai constatat că, deși procurorul militar a soluționat de la data la care a fost încadrat, în fiecare an, un număr mare de dosare penale, volumul foarte mare al dosarelor ce i-au fost repartizate, în contextul crizei de personal cu care s-a confruntat unitatea de parchet (respectiv, funcționarea cu mai puțin de 50% din numărul de procurori prevăzut în statul de funcții), a făcut ca acesta să nu poată, în mod obiectiv, să lucreze cu celeritate și ritmicitate în toate aceste cauze.

În al doilea rând, este relevant aspectul referitor la faptul că procurorul în cauză a exercitat în perioada vizată de control funcția de prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar X, având atribuții specifice acesteia, pe lângă cele de efectuare a urmăririi penale în cauzele care i-au fost repartizate.

Așadar, lipsa de ritmicitate constatată în unele dosare are la bază cauze de ordin obiectiv, ținând de volumul foarte mare de activitate al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar X și de deficitul de personal cu care se confruntă această unitate, neputându-se reține o lipsă de implicare a procurorului sau o planificare deficitară a activității acestuia, numărul dosarelor soluționate de acesta situându-se  peste media generală la nivelul sistemului parchetelor militare, astfel cum în mod corect s-a stabilit.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, sub aspectul laturii subiective, fapta intimatului procuror se circumscrie unei culpe scuzabile care nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară, iar toate aspectele reținute mai sus constituie împrejurări obiective exoneratoare de răspundere și de înlăturare a caracterului imputabil al nesoluționării cu celeritate a dosarelor.

Pentru aceste argumente, în circumstanțele relevate de probatoriul administrat, instanța disciplinară a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022, fiind nefondat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta Inspecția Judiciară.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea Secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva hotărârii nr. x din 26 iunie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ..