Decizia nr. 2209/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 12844/2021 a Judecătoriei Timișoara

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara, sub nr. x/325/2021, la data de 19.03.2021, petentul A, în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să încuviințeze învoiala părților privitor la hotărârea care să țină loc de titlu de proprietate dobândit de reclamantul A, căsătorit cu C, asupra imobilului înscris în CF nr. (...), (CF vechi nr. (...)), nr. top (...), situat în Timișoara, str. (...).

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 12844 din 15 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/325/2021, a fost respinsă cererea formulată de petentul A în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 989 din 21 iunie 2022, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a respins apelul formulat de apelantul A împotriva sentinței civile nr. 12844/15.10.2021 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/325/2021, în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., în faliment, prin lichidator S.C.P. D S.P.R.L., ca nefondat.

Încheierea pronunțată în recurs Prin încheierea din 02 februarie 2023, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă, în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a fost constatată suspendată de drept judecarea recursului declarat de către recurentul A împotriva deciziei civile nr. 989/21.06.2022, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/325/2021, în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., în faliment, prin lichidator S.C.P. D S.P.R.L.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 02 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/325/2021, a formulat recurs reclamantul A, ce a fost înregistrat pe rolul Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de recurs formulată, fără a procedă la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că acesta a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/30/2019*, având ca obiect falimentul intimatei S.C. B S.R.L. La momentul formulării respectivei cereri, a considerat că această măsură se impune, însă nu pentru o perioadă atât de lungă. Susține că repunerea cauzei pe rol este necesară în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate, în baza Promisiunii de vânzare autentificate sub nr. 16/18.01.2021, având în vedere că imobilul necesită lucrări de urgență la acoperiș, ceea ce presupune efectuarea de cheltuieli, care nu ar putea fi realizate de acesta în momentul în care există incertitudine în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului.

Apărările formulate în cauză În data de 26 februarie 2024, cu respectarea termenului legal, intimata S.C. B S.R.L., prin lichidator judiciar S.C.P. D S.P.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, față de neîncadrarea criticilor în motivele de cașare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant A, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, verificând cererea de recurs, se constată că recurentul-reclamant nu a invocat incidența niciunui motiv de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu a indicat care sunt argumentele pentru care consideră nelegală hotărârea de suspendare dispusă de curtea de apel. Astfel, prin încheierea atacată, Curtea de Apel Timișoara a constatat suspendată de drept judecarea recursului declarat de către recurentul A împotriva deciziei civile nr. 989/21.06.2022, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/325/2021, în conformitate cu dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Or, prin motivele de recurs recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce este greșit reținută incidența instituției suspendării de drept în cauză, respectiv de ce consideră că art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu ar fi aplicabil speței. În cauză, însă, recurentul, fără a arăta motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de curtea de apel cererii pe care el însuși a formulat-o, repune în discuție aspectele invocate în cererea de suspendare a judecării recursului, reiterând aspectele pentru care a considerat, la acel moment, că se impune o atare măsură, solicitând instanței de recurs să revină asupra acesteia, dat fiind că situația de fapt în legătură cu imobilul ce face obiectul acțiunii s-ar fi schimbat. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia se impune repunerea cauzei pe rol având în vedere durata prea lungă a procedurii de insolvență, aceasta nu poate conduce la casarea încheierii recurate, astfel cum se pretinde, întrucât instanța de recurs nu este învestită să se pronunțe cu privire la oportunitatea încetării măsurii suspendării în raport cu circumstanțe de fapt apărute după luarea unei atare măsuri, ci este învestită cu verificarea legalității măsurii dispuse de instanță, în sensul de a aprecia dacă se impunea suspendarea de drept a judecății recursului, ceea ce în cauză nici nu s-a contestat. Așadar, prin motivele de recurs nu se arată ce anume din raționamentul curții de apel este nelegal, recurentul nefăcând altceva decât să reia, așa cum s-a arătat, situația de fapt din dosar, poziția pe care a susținut-o la momentul la care el însuși a solicitat suspendarea de drept a judecății până la soluționarea dosarului nr. x/30/2019* al Tribunalului Timiș, având ca obiect cererea de intrare în faliment a intimatei S.C. B S.R.L., și motivele pentru care consideră că măsura suspendării i-ar aduce prejudicii, prin aceea că persistă o stare de incertitudine în legătură cu proprietatea asupra imobilului în litigiu, fără a se raporta la considerentele curții de apel. Or, toate aceste chestiuni se circumscriu unor motive de netemeinicie, iar nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, fără a se releva normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel nefiind suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate. Așadar, în condițiile în care recurentul nu a formulat argumente prin care să susțină lipsa incidenței sau greșita interpretare a normei citate de curtea de apel (art. 75 din Legea nr. 85/2014), dimpotrivă, acesta încercând doar să justifice din punct de vedere practic lipsa oportunității menținerii măsurii suspendării, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Ca atare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de reclamantul A împotriva încheierii din 02 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă în dosarul nr. x/325/2021.