KRISTJANSSON AND BOASSON v. ICELAND

Reclamanții, dl Johann Sigurkur Kristjansson și dl Boas Kristinn Boasson, sunt atât resortisanți islandezi și s-au născut în 1960 și, respectiv, 1961. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl Fridbjörn Gardarsson, un avocat care practică în Egilsstadir, Islanda. s, poate fi rezumat după cum urmează. La 30 octombrie 2003, Curtea de District a Islandei de Est le-a condamnat pentru vânătoare ilegale și le-a condamnat să plătească o amendă de 50.000 ISK (aproximativ 600 EUR) fiecare și a ordonat suspendarea licențelor lor de vânătoare timp de un an și confiscarea, timp de un an, a puștilor lor, precum și a pradei lor care constă în 15 gunoi de munte.

La 18 decembrie 2003, Curtea Supremă le-a refuzat să permită recursul, hotărârea care a fost notificată avocatului lor la 9 februarie 2004. Potrivit reclamanților, în temeiul legii islandeze (capitolul 18 din Codul de Procedură Penală (Legea nr. 19/1991)), în cazul în care un apelant nu a fost condamnat la închisoare în primă instanță sau în cazul în care amenzile impuse sau valoarea mărfurilor confiscate de acesta din urmă nu a depășit 420.000 ISK (în momentul depunerii cererii, corespunzător la aproximativ 5,250 EUR), un apelant care dorește să contestate hotărârea din primă instanță trebuie să obțină o autorizație de recurs de la Curtea Supremă.

The applicants, Mr Johann Sigurdur Kristjansson and Mr Boas Kristinn Boasson, are both Icelandic nationals and were born in 1960 and 1961, respectively. They were represented before the Court by Mr Fridbjörn Gardarsson, a lawyer practising in Egilsstadir, Iceland. s, may be summarised as follows. On 30 October 2003 the Eastern Iceland District Court convicted them of unlawful hunting and sentenced them to pay a fine of ISK 50,000 (approximately EUR 600) each and ordered the suspension of their hunting licences for one year and the confiscation, for one year, of their rifles, as well as their prey consisting of 15 mountain grouse.

On 18 December 2003 the Supreme Court refused them leave to appeal, which decision was notified to their lawyer on 9 February 2004. According to the applicants, under Icelandic law (Chapter 18 of the Code of Criminal Procedure (Act No. 19/1991)), if an appellant has not been sentenced to imprisonment at first instance or if the fine imposed or the value of the goods confiscated by the latter did not exceed ISK 420,000 (at the time of the filing of the application, corresponding approximately to EUR 5,250), an appellant wishing to challenge the first instance ruling has to obtain leave to appeal from the Supreme Court.