ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 137/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 298/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 926/86/2022*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 19 decembrie 2024, în Dosarul nr. 926/86/2022*, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 28 alin. (3) și alin. (4) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, poate fi acordată majorarea salarială polițiștilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în lipsa normelor secundare sau înainte de emiterea acestora, având în vedere tratamentele diferențiate față de polițiștii din cadrul Ministerului Justiției care beneficiază de aceleași drepturi încă din 2018? II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): Anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională" Capitolul II Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională Secțiunea a 3-a Drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională Art. 28. - (...) (3) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1. (4) Specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, a solicitat obligarea acestuia la calcularea și plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă în conformitate cu dispozițiile articolului 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și la calcularea și acordarea celorlalte drepturi (sporuri, compensații și majorări), conform legislației privind salarizarea, cu actualizarea sumelor cu rata inflației.

Reclamantul a fost funcționar public, cu statut special - polițist -, care și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava până la data de 19.08.2020, când s-a pensionat.

În motivare, reclamantul a arătat că ordonatorul principal de credite Ministerul Afacerilor Interne a emis ordin de plată a sporului pentru specialist de clasă începând cu data de 30.12.2020, deși acordarea acestui spor este prevăzută în mod expres în Legea-cadru nr. 153/2017, iar, potrivit legii, acesta trebuia acordat începând cu data de 1.07.2017.

Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru termenul de judecată din 2 iunie 2022, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/184/30.12.2020 și a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Afacerilor Interne.

Pârâtul introdus în cauză, Ministerul Afacerilor Interne, prin întâmpinare, a invocat, în primul rând, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/184/2020 și, în al doilea rând, pe fondul excepției de nelegalitate, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 548 din 8 septembrie 2022, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, iar prin Decizia nr. 172 din 8 martie 2023, Curtea de Apel Suceava a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere consideră că problema de drept ce necesită a fi lămurită este interpretarea aplicării majorării salariale prevăzute la art. 28 alin. (3) și alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru personalul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în raport cu: a) emiterea tardivă a normelor secundare de către Ministerul Afacerilor Interne (OMAI nr. S/184 din 30.12.2020), în contextul Deciziei nr. 7 din 12 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care permite aplicarea directă a drepturilor prevăzute de lege în lipsa normelor metodologice; b) tratamentele diferențiate între categoriile profesionale similare, având în vedere faptul că polițiștii din penitenciare (subordonați Ministerului Justiției) au beneficiat de drepturi similare încă din 2018, pe baza normelor emise în acel an, iar polițiștii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au beneficiat de reglementări diferite și întârzieri semnificative în implementarea metodologiei specifice.

Instanța de sesizare a reținut că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, subliniind și că, asupra acestei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a depus la dosar punct de vedere, apreciind că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept ce necesită a fi lămurită.

În esență, a arătat că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede la art. 28 alin. (3) și (4) dreptul la majorarea salarială pentru personalul care deține titlul de specialist de clasă. În acest context, Ministerul Justiției a emis normele metodologice printr-un act administrativ din 3.07.2018, aplicabil personalului din penitenciare. În schimb, Ministerul Afacerilor Interne a emis normele echivalente abia în 30.12.2020 (OMAI nr. S/184), însă acest act nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și nu a fost adus la cunoștința polițiștilor, ceea ce a dus la o aplicare deficitară și neregulamentară a drepturilor prevăzute de lege.

Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Opinia completului de judecată al instanței de trimitere este în sensul că, în lipsa unor elemente care să permită cuantificarea sumelor de bani, acestea nu puteau fi calculate direct, în baza legii.

Mai mult, emiterea cu întârziere a normelor de aplicare a ordinului poate fi folosită ca argument într-o acțiune de atragere a răspunderii materiale a legiuitorului secundar, pentru pasivitate, dar nu și în prezenta cauză. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a mai fost necesară consultarea instanțelor cu privire la chestiunea de drept sesizată. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 21 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 26.850/3/2021*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă, în aplicarea art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, se impune acordarea majorărilor salariale reglementate de acest text legal, începând cu data de 1.01.2021". Totodată, a admis sesizarea formulată în cadrul aceluiași dosar și, în consecință, în interpretarea dispozițiilor art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: "Deținătorii titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional nu beneficiază de majorările salariale aferente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordinului emis de ordonatorul principal de credite, prin care s-au reglementat specialitățile, condițiile de acordare, criteriile și standardele de performanță, pentru acordarea acestor drepturi salariale". IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale cu privire la chestiunea de drept sesizată. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale.

Domeniul de reglementare al acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevede: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia "dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

De altfel, trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ținut cont, la adoptarea acestui nou act normativ, potrivit principiilor prezentate în preambulul acestuia, de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România", apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Referitor la primele trei condiții legale, se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, litigiul circumscriindu-se domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Chestiunea de drept identificată de instanța de trimitere este următoarea: Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 28 alin. (3) și alin. (4) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, poate fi acordată majorarea salarială polițiștilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în lipsa normelor secundare sau înainte de emiterea acestora, având în vedere tratamentele diferențiate față de polițiștii din cadrul Ministerului Justiției care beneficiază de aceleași drepturi încă din 2018?

De asemenea, există legătura chestiunii de drept semnalate cu soluționarea fondului cauzei, în condițiile în care reclamantul solicită prin cererea de chemare în judecată calcularea și plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă, precum și a celorlalte drepturi (sporuri, compensații și majorări), raportate la valoarea salariului de funcție/salariului de bază, ca urmare a acestei majorări, actualizate cu rata inflației, și plata dobânzii aferente acestora, începând cu 1.01.2019 până la 19.08.2020, proporțional cu perioada lucrată, iar art. 28 alin. (3) și (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la aceste majorări salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă.

Nu este îndeplinită însă condiția ca problema de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare ori Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra ei.

Astfel, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost înregistrat Dosarul nr. 2.101/1/2024, în care s-a pronunțat Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 21 februarie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 26.850/3/2021*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă, în aplicarea art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, se impune acordarea majorărilor salariale reglementate de acest text legal, începând cu data de 1.01.2021". Totodată, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 26.850/3/2021* și, în consecință, în interpretarea dispozițiilor art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că: "Deținătorii titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional nu beneficiază de majorările salariale aferente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordinului emis de ordonatorul principal de credite, prin care s-au reglementat specialitățile, condițiile de acordare, criteriile și standardele de performanță, pentru acordarea acestor drepturi salariale".

În considerentele acestei decizii se arată următoarele: " 88. Se reține că esența dezlegării problemei de drept vizate de întrebare este aceea de a stabili dacă dreptul reclamantului de a beneficia de majorarea salarială pentru deținătorul titlului de specialist de clasă este prevăzut cu suficientă claritate și precizie în conținutul art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 și dacă acesta este un drept necondiționat, a cărui acordare nu impune măsuri complementare de executare sau aplicare, măsuri care să facă indispensabilă, pentru recunoașterea sa, adoptarea de norme metodologice. 89. Acest tip de raționament a fost utilizat inclusiv în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificare a practicii judiciare (Decizia de recurs în interesul legii nr. 20 din 21 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009, Decizia de recurs în interesul legii nr. 9 din 29 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 iulie 2023, Decizia pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 72 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1158 din 6 decembrie 2021). 90. Făcând această analiză în speța de față, se constată că, în lipsa cadrului funcțional de acordare a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, dispozițiile art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 nu au condus la nașterea unui veritabil drept la majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate. 91. De altfel, sintagma folosită de legiuitor «li se poate acorda» evidențiază caracterul virtual al dreptului în discuție, în sensul că nu este obligatoriu ca tuturor destinatarilor normei juridice să le fie conferit titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional. 92. Se constată că prerogativa de a stabili condițiile în care respectivii destinatari vor primi acest titlu și momentul de la care ar urma să le fie acordat aparțin ordonatorului de credite. 93. Altfel spus, întrucât prin legea-cadru nu i-a fost impusă obligația adoptării reglementării secundare într-un anumit termen, administrația beneficiază de o putere discreționară largă, putând aprecia, în funcție de interesul general și de relațiile sociale concrete, asupra oportunității de a adopta ordinul. 94. Este vorba, așadar, de o vocație la acordarea unei astfel de majorări care lasă în sarcina legiuitorului secundar stabilirea specialităților, a condițiilor de acordare, criteriilor și standardelor de performanță, operațiune ce presupune, din partea ordonatorului de credite, analize specifice relative la activitatea propriu-zisă a unei categorii de funcționari, dar și la resursele financiare necesare acordării acestui drept. 95. Acordarea acestui drept pentru perioada anterioară intrării în vigoare a normelor secundare nu este posibilă, întrucât, așa cum statuează art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată (principiul fiind preluat și de art. 6 din Codul civil): «Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile». În condițiile în care dreptul de creanță nu era născut anterior intrării în vigoare a normelor secundare, el nu se putea naște retroactiv în momentul adoptării acestora. 96. Nu poate fi avută în vedere nici încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, în lipsa nominalizării specialităților, a condițiilor de acordare, a criteriilor și a standardelor de performanță, drepturile salariale în discuție nu au o suficientă bază în dreptul intern. Așadar, nu se poate vorbi de existența unui bun și nici a unei speranțe legitime în patrimoniul salariatului, așa cum au fost acestea definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. 97. În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dreptul de a primi majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate este condiționat de adoptarea normelor secundare, în aplicarea și executarea legii, fără de care dreptul nu ar putea fi acordat."

Astfel cum lesne se poate observa, problema de drept din dosarul pendinte este identică cu cea care a constituit obiect al sesizării înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 2.101/1/2024, deja dezlegată prin Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.101/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 21 februarie 2025.

Ca atare, se constată că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi valorificat atât timp cât condițiile restrictive de admisibilitate nu sunt cumulativ îndeplinite, în speță chestiunea de drept în discuție fiind anterior rezolvată printr-o hotărâre a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal.