ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6711/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6711/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție la data de 23 martie 2012, petentul Ministerul
Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român, a solicitat lămurirea
dispozitivului Deciziei civile nr. 556 pronunțată la 31 ianuarie 2008 de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
În motivarea cererii,
petentul a arătat că prin Decizia civilă nr. 556 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
instanța a admis recursul declarat de intervenienta în interes propriu Regia
Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Deciziei
287 din 7 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești, a modificat decizia atacată, a
schimbat sentința și a înlăturat dispoziția privind obligarea intervenientei
Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat la restituirea
în natură a imobilului situat în orașul Sinaia, dar a menținut celelalte
dispoziții ale sentinței, existând o contradicție între aceste dispoziții ale
instanței.
Astfel, se susține că
prin sintagma "menține celelalte dispoziții ale sentinței" se creează
contradicții în cadrul dispozitivului Deciziei nr. 556 din 31 ianuarie 2008 al
Înaltei Curți de Casație și Justiție, din acest punct de vedere fiind necesară
lămurirea sa, atât în ce privește clarificarea măsurilor menținute de instanța
de recurs, cât și cu privire la părțile litigante față de care s-au dispus
aceste măsuri, întrucât din lecturarea deciziei rezultă că Statul Român nu are
calitatea de pârât, nefiind unitate deținătoare sau entitate învestită cu
soluționarea notificării în accepțiunea Legii nr. 10/2001.
Petentul și-a
întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 281 și ale art. 281
1
C. proc. civ.
Cererea nu este
fondată, pentru considerentele ce succed:
În condițiile art.
281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele,
calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte
erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la
cerere.
Art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ. prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu
privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori
acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a
pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile
potrivnice.
Cererea petentului nu
întrunește cerințele niciunuia dintre textele enunțate.
Aceasta deoarece
petentul invocă, în realitate, o pretinsă greșeală de judecată în legătură cu
lipsa calității sale procesuale, față de împrejurarea că nu deține calitatea de
unitate deținătoare în accepțiunea Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 556
din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și
de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de intervenienta în
interes propriu Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de
Stat, s-a modificat decizia atacată, a fost schimbată sentința primei instanțe,
în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea intervenientei Regia
Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat la restituirea în
natură a imobilului în litigiu.
Prin considerentele
deciziei, instanța de recurs a arătat în mod neechivoc care sunt dispozițiile
legale în raport de care a pronunțat această decizie.
De altfel, Statul
Român nu avea calitatea de recurent, astfel că instanța de recurs nici nu avea
cum să modifice decizia recurată în ce privește obligațiile stabilite în
sarcina sa.
Oricum, în cadrul
cererii de lămurire a dispozitivului nu este posibilă verificarea legalității a
înseși dispozițiilor adoptate, în sensul dacă instanța de recurs a constatat în
mod corect calitatea procesuală și, respectiv, calitatea de unitate deținătoare
a Statului Român, astfel cum susține petentul.
Atribuțiile instanței
astfel învestite se limitează la verificarea necesității clarificării
dispozitivului, în vederea executării corespunzătoare, fără a implica un
control de legalitate al deciziei.
În raport de cele
expuse, se constată că dispozitivul reflectă întocmai considerentele pentru
care instanța de recurs a adoptat soluția în cauză.
Așadar, criticile
formulate nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 281
1
C.
proc. civ. și nu pot fi analizate pe calea unei cereri de lămurire a dispozitivului
hotărârii, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de
lege, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de petentul Statul Român,
prin Ministerul Finanțelor Publice privind lămurirea dispozitivului Deciziei
civile nr. 556 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - CL