ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5971/2024

Camera de Consiliu

Asupra contestației privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Cadrul procesual

Prin încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/110/2022, Curtea de Apel Bacău-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a recursului, formulată de recurentul-reclamant Sindicatul A, în numele și pentru membrii de sindicat.

La data de 12 noiembrie 2024 a fost înregistrată contestația privind tergiversarea procesului, formulată de Sindicatul A, în temeiul dispozițiilor art. 522 și următoarele C. proc. civ..

În esență, contestatorul susține că termenul de 30 de zile de la pronunțare, prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., pentru redactarea și comunicarea încheierii de ședință din 19 aprilie 2024, a fost cu mult depășit, fiindu-i încălcat dreptul la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, întrucât încheierea nu a fost comunicată părților, deși la data de 29 mai 2024 a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, dar și o cerere de renunțare la judecată, cereri nesoluționate.

În raport de dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, prin neluarea măsurilor stabilite de lege cu privire la redactarea, motivarea și comunicarea încheierii, termen care s-a împlinit fără rezultat, la data formulării prezentei cereri hotărârea nefiind redactată.

Întârzierea redactării hotărârii conduce la nerespectarea termenului rezonabil de finalizare a procesului civil, încălcându-se astfel art. 6 alin. (1) C. proc. civ., precum și art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru aceste motive, solicită, în temeiul art. 522 C. proc. civ., să se constate că este în sarcina completului să-și îndeplinească obligațiile legale rezultând din prevederile Codului de procedură civilă și că soluționarea într-un termen optim și previzibil este realizabilă prin stabilirea măsurilor corespunzătoare exigențelor legii, Constituției și art. 6 și 13 din CEDO.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte de Casație și Justiție – Sectia de contencios administrativ și fiscal o va respinge, ca rămasă fără obiect, pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 522 alin. (2) pct. l C.proc.civ.:

”Art. 522 - (1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată. (2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, se reține că instituția juridică de drept procesual civil a contestației privind tergiversarea procesului trebuie să fie privită ca un remediu oferit de normele de procedură în ipoteza în care se constată că motivarea hotărârii a fost întârziată în mod nejustificat și pot fi dispuse măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.

În urma verificărilor efectuate în dosarul de fond, dar și în sistemul Ecris, se constată că încheierea din 19 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/110/2022, a fost motivată și tehnoredactată la data de 14 noiembrie 2024, conform mențiunilor de pe ultima pagină a deciziei, în sensul art. 131 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 și mențiunilor din programul ECRIS referitoare la data predării în conceptă.

În consecință, întrucât hotărârea a fost motivată și tehnoredactată la data de 14 noiembrie 2024, se reține că este rămasă fără obiect contestația privind tergiversarea procesului, întrucât situația de tergiversare invocată de contestator nu mai subzistă la data soluționării contestației, astfel că, în sensul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., nu ar putea fi dispuse măsuri de natură a înlătura o situație inexistentă.

Pentru considerentele arătate, întrucât în speță a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, demersul judiciar formulat de contestator a rămas fără obiect, astfel că, în condițiile art. 525 raportat la art. 32 alin. (1) lit. c C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul Sindicatul A, în numele și pentru membrii de sindicat B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z, AA, AB, AC, AD, AE, AF, AG, AH, AI, AJ, AK, AL, AM, AN, AO, AP, AQ, AR, AS, AT, AU, AV , AW, AX, AY, AZ, BA, BB, BC, BD, BE, BF, BG, BH, BI, BJ, cu privire la dosarul nr. x/110/2022 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.