ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Camera de Consiliu
Asupra contestației privind tergiversarea procesului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 februarie 2025 a fost înregistrată contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul Sindicatul A, în numele și pentru B și C, cu privire la dosarul nr. x/110/2022 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 522 și următoarele C. proc. civ.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., decizia nr. 614 din 17 octombrie 2023 nefiind redactată și comunicată până la data formulării prezentei contestații, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestație privind tergiversarea procesului este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 522 C. proc. civ.:
„(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului”.
Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ.: „Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.(...)”.
În raport de textele de lege amintite, Înalta Curte constată că termenul legal de redactare a hotărârii judecătorești a expirat, atât termenul obișnuit de 30 de zile, cât și termenul maxim de 90 de zile, prevăzute de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., situație în care devin incidente prevederile dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Și în situația în care s-ar susține că dosarul prezintă un grad de complexitate ridicat ori că volumul de activitate al instanței nu face posibilă redactarea hotărârii cu respectarea strictă a termenelor prevăzute de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte observă că, între data pronunțării deciziei neredactate (17.10.2023) și data soluționării prezentei contestații privind tergiversarea s-a scurs o perioadă lungă de timp (peste 27 de luni), astfel că întârzierea motivării hotărârii este una nerezonabilă, fiind afectat dreptul părților la judecarea cauzei în termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că prezenta contestație privind tergiversarea este întemeiată, impunându-se, în condițiile art. 525 alin. (6) C. proc. civ., luarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea într-un termen cât mai scurt a obligației de redactare a hotărârii judecătorești, având în vedere durata excesivă a întârzierii motivării deciziei. Astfel, fiind, Înalta Curte va admite contestația privind tergiversarea procesului și va obliga instanța de judecată să procedeze la redactarea deciziei civile nr. 614 din 17.10.2023 a Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/110/2022/2020, în termen de 15 zile de la data pronunțării prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul Sindicatul A, în numele și pentru B și C, cu privire la dosarul nr. x/110/2022/2022 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Obligă instanța să procedeze la redactarea deciziei civile nr. 614 din 17.10.2023 a Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/110/2022/2022, în termen de 15 zile de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 5 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.