ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5961/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A S.R.L. Tulcea în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția De Ordine Publică a solicitat anularea și suspendarea executării Dispoziției nr. 252730 din 22.02.2023 emisă de intimată.

Prin sentința civilă nr. 66 din 22 februarie 2024 Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins atât cererea privind suspendarea executării actului administrativ, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul - Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică, ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte analizând cu prioritate excepția tardivității prezentului recurs, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată.

Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

„Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 29 martie 2024, iar recursul a fost înregistrat la data de 28 mai 2024, prin e-mail, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”

Recurenta nu a solicitat repunerea în termen, astfel cum dispun prevederile art. 186 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva sentinței nr. 66 din 22 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.