ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3085/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești- Secția a II-A Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat ca obligarea autorității publice pârâte să efectueze operația administrativă de înregistrare pe rolul secțiilor penale și de contencios administrativ a cererilor de chemare în judecată, să fie obligată să o efectueze, în garantarea liberului acces la justiție care nu poate fi îngrădit niciunei persoane.

Prin sentința civilă nr. 68/F-CONT din 14 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești- Secția a II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/46/2023, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție .

Împotriva sentinței civile nr. 68 din 14 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/46/2023, a formulat recurs recurentul A, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., art. 7 și 8 din Legea 554/2004, art. l și 21 din Constituția Romaniei, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Cartei Universale a Drepturilor Omului, solicitând trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare pe fond.

În esență, recurentul-reclamant a arătat că au fost încălcate prevederile art. 1 art. 20 și art. 52 din Constituția României, precum și prevederile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut următoarele:

- în mod greșit s-a afirmat că o autoritate publică cum este Înalta Curte de Casație și Justiție, care face parte din puterea judecatoreasca și îsi desfășoară activitatea în regim de putere publică conform Regulamentului de organizare și funcționare a instanțelor de judecată nu este vinovată de nesocotirea prevederilor acestuia atunci când, deși avea această obligație legală, a refuzat sa facă operațiile administrative de înregistrare pe rolul său a unor cereri de chemare în judecată care erau formulate legal, de un justițiabil, inclusiv în ocrotirea interesului general;

- în mod greșit instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii judecătorești ca Înalta Curte de Casație și Justiție are o procedură administrativă internă prin care poate aprecia, după bunul sau plac și interesele unei persoane, că o cerere de chemare în judecată este o simplă petiție;

- a formulat cerere de recuzare în cauză, care însă a fost soluționată greșit, fără să fie citat sau măcar să cunoască cele hotărâte în privința soluționării acestei cereri, cu nerespectarea principiului oralității;

- nu este posibilă calificarea unei acțiuni în contenciosul administrativ ca inadmisibilă atât timp cât exista o autoritate publică și o persoana vătămată de activitatea acesteia în unul din drepturile sale cum este cel de liber acces la justiție;

- a fost discriminat, fiindu-i încălcat dreptul de liber acces la justiție atât de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și de către Curtea de Apel Pitesti.

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a formulat întâmpinare.

II.Soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, în raport de soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductivă, pronunțată de către instanța de fond, sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 lei cererile pentru exercitarea apelului sau după caz, a recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași art. stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa emisă la data de 22 august 2024 și comunicată recurentului-recclamant la data de 24 august 2024 conform dovezii de înmânare aflate la fila 14 și 14 din dosar, la adresele de domiciliu indicate în cererea de recurs, Înalta Curte a adus la cunoștința recurentului-reclamant obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 68/F-CONT din 14 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești- Secția a II-A Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/46/2023.

Recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă cererea a fost respinsă prin încheierea din data de 19 octombrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/46/2023/a2. Încheierea a fost comunicată recurentului la data de 08.11.2023, acesta având cunoștință de faptul că, prin raportare la soluția dispusă, a fost menținută obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei aferentă soluționării cererii de recurs.

Procedând la verificarea actelor și lucrărilor din dosar, cât și a datelor înregistrate în sistemul Ecris, Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată din data de 5 iunie 2024, recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligație, respectiv nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este anularea recursului netimbrat.

Este nefondată susținerea recurentului în sensul că taxa judiciară de timbru ce i-a fost stabilită, nu este datorată de acesta, întrucât accesul liber la justiție invocat de către acesta nu presupune în mod obligatoriu și gratuitatea proceselor, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

În acest sens a stabilit și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 208/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, invocată de autoarea excepției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 68 din data de14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești– Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.