ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1425/2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/59/2024 la data de 13.07.2024, reclamanta A S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație – Serviciul pentru Imigrări Arad, a contestat refuzul Deciziei Inspectorului General Chestor principal de poliție B, nr. 5513237/SIAR/GMI din data de 29.04.2024, emisă de Serviciul pentru imigrări Arad, prin care a fost respinsă cererea de eliberare a avizului de angajare-tip permanent pentru cetățenii nigerieni C, D și E.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 624 din 30 septembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație – Serviciul pentru Imigrări al Județului Arad.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs solicitând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât aceasta nu a intrat în judecarea fondului și în mod greșit a admis excepția inadmisibilității raportat la lipsa plângerii prealabile.

Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat că excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod greșit admisă de prima instanță, prin raportare la două aspecte:

În subsidiar, după detalierea stării de fapt și a criticilor de nelegalitate ale actului administrativ contestat, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de control judiciar, în situația în care ar considera că nu se impune transmiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare și ar decide judecarea acesteia pe fond, admiterea recursului și, pe cale de consecință, anularea deciziei atacate, cu obligarea intimatului-pârât la emiterea avizelor de angajare solicitate pentru cetățenii străini.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări al Județului Arad nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, prin cererea nr. 5513237/01.04.2024, societatea A S.R.L s-a adresat Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație – Serviciul pentru Imigrări al Județului Arad, solicitând eliberarea avizului de angajare pentru trei cetățeni din Nigeria.

Prin adresa nr. 5513237/SIAR/GMI din 29.04.2023 s-a comunicat societății refuzul eliberării avizelor de angajare, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a și art. 4 alin. (2) lit. f din O.G. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România. Societatea S.R.L a contestat în instanță acest răspuns.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, reținând că nu s-a efectuat procedura plângerii prealabile, astfel cum impun dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constă că prima instanță a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de art. 7 alin. (5) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, se reține că adresa prin care intimatul-pârâtul i-a comunicat recurentei-reclamante refuzul de eliberare a avizelor de angajare pentru cetățenii străini nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cum în mod greșit a apreciat prima instanță.

Această adresă nu are natura juridică a unui act administrativ unilateral tipic, care dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații conform art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă dovada refuzului manifestat de intimatul-pârât în soluționarea cererii recurentei-reclamante, refuz caracterizat nejustificat de către aceasta din urmă, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i din lege, fiind asimilat actului administrativ unilateral.

Astfel, art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Excesul de putere este definit la lit. n drept „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

Conform art. 2 alin. (2) din aceeași lege, „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (5) „(...) în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.”

Având în vedere că obiectul prezentei cauzei este reprezentat de un act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constând în refuzul nejustificat al pârâtului de a elibera avizele de angajare pentru cetățenii străini, iar potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul prevăzut de art. 2 alin. (2) nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile, instanța de control judiciar constată că se impune respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrație – Biroul pentru Imigrări Arad.

Prin urmare, în rejudecare, prima instanță va analiza pe fond pretențiile deduse judecății, cu examinarea tuturor motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată referitoare la legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2), coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta A SRL împotriva Sentinței civile nr. 624 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.