ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2025

Asupra conflictului negativ de competență:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția I Civilă, sub nr. x/30/2023, reclamanta A în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Fitosanitară și Oficiul Fitosanitar Timiș, a solicitat:

I. Obligarea pârâtelor la restituirea carnetului de muncă către reclamanta, în principal, în baza art. 1 C. civ., iar în subsidiar, în baza art. 4 alin. (2) din Decretul 92/1976 privind carnetul de munca;

II. Obligarea pârâtelor la plata sumei de 23.898 lei, reprezentând despăgubirile bănești echivalente cu drepturile de pensie, care mi s-ar fi cuvenit de la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, respectiv începând cu data de 01.03.2020 și până la 31.08.2023, precum și plata în continuare a sumei echivalente drepturilor de pensie până la data predării efective a carnetului de muncă;

III. Obligarea pârâtelor la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, reprezentând prejudicial moral produs ca urmare a nerestituirii carnetului de muncă la momentul încetării activității, respectiv în luna septembrie 2001;

IV. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2024, Tribunalul Timiș – Secția I-a civilă, a admis excepția de necompetență funcțională invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Timiș.

Pentru a dispune astfel, Secția civilă a Tribunalului Timiș a reținut că reclamanta, deși a fost încadrată cu contract de muncă, ocupând funcția de referent în cadrul Direcției Fitosanitare Timiș, la data încetării raporturilor de muncă (26 septembrie 2001) aceasta avea calitatea de funcționar public, astfel că nu i se aplică legislația muncii, ci O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În consecință, a admis excepția necompetenței funcționale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Timiș.

2.2. Prin sentința civilă nr. 855 din data de 25 octombrie 2024, Tribunalul Timiș – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Fitosanitară și Oficiul Fitosanitar Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.

În motivarea soluției, Tribunalul Timiș a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat instituțiilor pârâte restituirea carnetului de muncă, demers care a rămas fără efect în condițiile în care aceste din urmă au refuzat predarea actului în discuție.

Prin urmare, având în vedere că Autoritatea Națională Fitosanitară, cu care reclamanta a arătat expres, atât prin cerere, cât și în fața instanței, că înțelege să se judece, este, potrivit art. 1 din H.G. nr. 43/2015, organ de specialitate al administrației publice centrale, tribunalul a apreciat că nu este competent să soluționeze acest litigiu, declinând competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță competentă material și în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantei.

2.3. Prin sentința civilă nr. 924 din data de 18 decembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Fitosanitară și Oficiul Fitosanitar Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș – Secția Contencios Administrativ și Fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că prin Dispoziția nr. 1772/26.09.2001 emisă de Direcția Fitosanitară Timiș s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei, în temeiul art. 89 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, aceasta fiind încadrată în funcția de referent, iar potrivit Anexei 1 la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referenții erau funcționari publici.

Raportat la calitatea reclamantei de funcționar public, precum și la obiectul cererii de chemare în judecată, a constatat că prezentul litigiu derivă din raportul de serviciu al reclamantei. Drept urmare, a reținut că soluționarea cauzei în primă instanță revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, fiind aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Prin demersul judiciar inițiat, reclamanta A a solicitat a solicitat obligarea Autoritatea Națională Fitosanitară și Oficiul Fitosanitar Timiș la restituirea carnetului de muncă, în principal, în baza art. 1350 C. civ., iar în subsidiar, în baza art. 4 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă; obligarea pârâților la plata sumei de 23.898 lei, reprezentând despăgubirile bănești echivalente cu drepturile de pensie, care i s-ar fi cuvenit de la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, respectiv începând cu data de 01.03.2020 și până la 31.08.2023, precum și plata în continuare a sumei echivalente drepturilor de pensie până la data predării efective a carnetului de muncă; obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, reprezentând prejudiciul moral produs ca urmare a nerestituirii carnetului de muncă la momentul încetării activității, respectiv în luna septembrie 2001.

Reclamanta a ocupat funcția de referent în cadrul Direcției Fitosanitare Timiș, raporturile de muncă ale acesteia încetând la data de 26 septembrie 2001, în temeiul art. 89 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin Dispoziția angajatorului nr. 1772/26.09.2001. Potrivit Anexei 1 la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, pct. III, lit. B pct. 4, referenții erau funcționari publici.

Așadar, raportat la calitatea reclamantei de funcționar public, Înalta Curte reține că solicitările reclamantei derivă din calitatea acesteia de funcționar public, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, conform cărora „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că normele de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competență specială față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

Prin urmare, nu are relevanță calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei Autoritatea Națională Fitosanitară, cât timp criteriul de competență materială din Codul administrativ are prioritate, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public, reclamanta invocând un drept ce decurge din calitatea sa de funcționar public.

Așadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public, competența materială în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel, conform dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Fitosanitară și Oficiul Fitosanitar Timiș – Structura Teritorială din cadrul Autorității Naționale Fitosanitare în favoarea Tribunalului Timiș – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 11 martie 2025.