ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2025

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26.07.2023 pe rolul Tribunalului București-Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr.x/3/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Sănătății, a solicitat să se constate calitatea sa de victima a abuzului psihiatric politic, prin emiterea „Certificatului-Decizie Medicală nr.(..)/1/(..)” și a „Certificatului-Decizie Medicală nr. (..)/1/(..)”, de către structuri medicale aflate la acea vreme în subordinea pârâtului Ministerului Apărării Naționale, care au fundamentat ulterior Decizia de pensionare de invaliditate cu gradul 2 și interdicție de a munci, nr. (..)/(..) a Secției Pensii Militare din MAPN, să se constate că activitatea sa din 1990, de pe poziția de cadru militar MAPN, supravegheată de SRI și apoi de Direcția de Contraspionaj a MAPN, a fost în interesul siguranței naționale, să se constate că în perioada 24.10.1990- 23.07.2023 a fost pensionar cu gradul 2 invaliditate cu diagnostic psihic și interdicție de a munci, decurgând din abuz psihiatric politic; obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii să rețină ca vechime în serviciu perioada 24.10.1990-23.07.2023 și să procedeze la emiterea unei Decizii de pensionare în acest sens; obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Sănătății să prezinte scuze scrise pentru consecințele păgubitoare în sarcina sa, cauzate de abuzul psihiatric petrecut sub autoritatea lor, sub sancțiunea unor daune morale către reclamant de 0,5 bani/zi de întârziere, calculat în progresie geometrică, de la data pronunțării hotărârii instanței de fond și până la plata efectivă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere. Prin încheierea din 24.11.2023, Tribunalul București a dispus disjungerea primului capăt de cerere și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. y/3/2023, având ca obiect acțiune în constatare, respectiv solicitarea reclamantului de a se constata calitatea sa de victimă a abuzului psihiatric politic, prin emiterea a două certificate-decizii medicale, la (..) și (..), de către structuri medicale aflate în subordinea Ministerului Apărării, ce au stat la baza deciziei Ministerului Apărării de pensionare a sa, pe motiv de invaliditate, nr. (..)/(..). În ceea ce privește capetele de cerere 2-5, prin sentința civilă nr. 6628/24.11.2023, pronunțată de Tribunalului București - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Arad, apreciindu-se că este un litigiu de muncă, ce se soluționează, potrivit art. 269C.muncii.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 6636 din 24 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. y/3/2023, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad-Secția Contencios Administrativ și Fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, calificând în drept acțiunea reclamantului, a reținut că acesta a solicitat să se constate că deține calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de Contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 04.01.2024, sub nr. y/3/2023. 2.2. Prin sentința civilă nr. 423 din 26 martie 2024, Tribunalul Arad - Secția a III-a de Contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Arad - Secția a III-a de Contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de judecată a acțiunii, în favoarea Tribunalului Arad-Secția I civilă. Tribunalul Arad-Secția de contencios administrativ și fiscal, plecând de la motivele expuse de reclamant în cuprinsul acțiunii, a reținut că reclamantul nu a solicitat să se constate că se află în vreuna dintre situațiile reglementate de Decretul Lege nr. 118/1990, ci doar a solicitat să se aplice o normă legală din acest act normativ privind calculul vechimii în muncă, chestiune ce nu face obiect al acestei cauze. A reținut instanța că obiectul prezentei cauze este reprezentat de o acțiune având ca obiect constatarea calității reclamantului de victimă a unui abuz politic, prin declararea sa în anul 1990 ca bolnav psihic. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția I Civilă la data de 30.04.2024, sub nr. y/3/2023*. 2.

Prin sentința civilă nr. 235 din 21 iunie 2024, Tribunalul Arad - Secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale/funcționale a Secției I civile a Tribunalului Arad și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse reprezentând primul petit din acțiunea inițială, în favoarea completelor specializate în materia litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad. În esență, instanța a reținut că obiectul acțiunii constă în obligarea Ministerului Apărării (fostul angajator al reclamantului) și Casei de Pensii a Ministerului Apărării să-i recunoască reclamantului, ca vechime în muncă, perioada 24.10.1990 – 23.07.2023 și să-i emită o decizie de pensionare în acest sens, cu motivarea că deciziile medicale emise în anul 1990, prin care s-a stabilit că suferă de anumite afecțiuni psihice, ce au stat la baza pensionării sale pe caz de boală în anul 1991, au fost nelegale, fiind vorba de un „abuz psihiatric politic”. Petitul 1 nu constituie un petit propriu-zis, ci mai degrabă un motiv de fapt invocat de reclamant în justificarea pretenției sale ce vizează dreptul la pensie. Ca atare, a reținut instanța, este vorba de un litigiu din materia asigurărilor sociale, ce vizează dreptul la pensie, de competența completelor specializate în materia litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de Contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 13.08.2024, sub nr. y/3/2023**. 2.

Prin sentința civilă nr. 1079 din 26 septembrie 2024, Tribunalul Arad – Secția a III – a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța a reținut că prin acțiunea reclamantului nu se solicită analizarea legalității sau temeiniciei unei decizii medicale sau a unei decizii de pensie, în temeiul Legii nr. 223/2015. Pentru recunoașterea vechimii în muncă și stabilirea drepturilor de pensie raportat la această vechime este deja sesizată instanța competentă în materie de litigii de muncă și asigurări sociale, în urma disjungerii petitelor 2-5 ale acțiunii introduse la Tribunalul București, iar măsura disjungerii nu poate fi contestată pe această cale. În ceea ce privește competența secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Timișoara, instanța a reținut că acțiunea în constatarea calității de victimă a unui abuz politic generat de emiterea unor acte administrative tipice sau asimilate, respectiv refuzul de emitere a acestora, chiar dacă nu se circumscrie unei legislații speciale (cum ar fi Decretul-Lege nr. 118/1990), poate fi soluționată doar de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (în același sens fiind și legislația anterioară – Legea nr. 29/1990, Legea nr. 1/1967 privind judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative ilegale). Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal în 16.10.2024. 2.

Prin sentința civilă nr. 876 din 9 decembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Arad – secția litigii de muncă și asigurări sociale și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Arad - secția litigii de muncă și asigurări sociale, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că obiectul prezentului dosar, respectiv constatarea calității reclamantului de victimă a abuzului psihiatric politic, prin emiterea a două certificate-decizii medicale, la (..) și (..), de către structuri medicale aflate în subordinea Ministerului Apărării, ce au stat la baza deciziei Ministerului Apărării de pensionare a sa, pe motiv de invaliditate, nr. (..)/(..), capăt de cerere disjuns din acțiunea introductivă, reprezintă, în fapt, premisa cererii sale principale, în sensul că pârâtul Ministerul Apărării și Casa de Pensii a Ministerului Apărării sunt chemați să îi recunoască reclamantului vechimea în muncă și să îi emită o decizie de pensionare în considerarea calității sale de victimă a abuzului psihiatric politic prin emiterea a celor două certificate/decizii medicale și are natura unei acțiuni în constatare care, însă, nu este în măsură să atragă competența materială a instanței de contencios administrativ din cadrul curții de apel, în aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ori ale Decretului Lege nr. 118/1991. Reținând că pe calea acțiunii introductive reclamantul urmărește recunoașterea vechimii sale în muncă pentru perioada în care pretinde că a fost victimă a abuzului psihiatric politic, iar primul capăt de cerere este premisa recunoașterii pretinsei vechimi, Curtea a apreciat că se impune aplicarea în cauză a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., text potrivit căruia „În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”. Astfel, deși competența materială procesuală de soluționare a capătului de cerere care face obiectul prezentului dosar aparține secției civile a tribunalului, ca instanță de drept comun determinată potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., în această privință operează prorogarea competenței reținute pentru soluționarea capetelor de cerere 2-5 din acțiune, respectiv a competenței specializate a secției litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad, unde cauza având aceste obiecte a fost înregistrată sub nr.x/3/2023, prin declinare de la Tribunalul București – Secția a VIII – a conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin urmare, instanța a apreciat a fi competentă să soluționeze prezenta cauză Tribunalul Arad – secția litigii de muncă și asigurări sociale. 3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând conflictul negativ de competență intervenit între instanțele implicate, față de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele. Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente material și funcțional să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie. În ceea ce privește cadrul procesual, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr.x/3/2023 pe rolul Tribunalului București, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Sănătății și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale: 1) să se constate calitatea sa de victimă a abuzului psihiatric politic, prin emiterea a două certificate-decizii medicale, la (..) și (..), de către structuri medicale aflate în subordinea Ministerului Apărării, ce au stat la baza deciziei Ministerului Apărării de pensionare a sa, pe motiv de invaliditate, nr. (..)/(..); 2) să se constate că activitatea sa din anul 1990, de cadru militar al Ministerului Apărării, a fost în interesul siguranței naționale; 3) să se constate că în perioada 24.10.1990 – 23.07.2023, a fost pensionar cu gradul 2 invaliditate cu diagnostic psihic și interdicție de a munci, decurgând din abuzul psihiatric; 4) să fie obligati pârâții Ministerul Apărării și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării să-i rețină ca vechime în muncă perioada 24.10.1990 – 23.07.2023 și să procedeze la emiterea unei decizii de pensionare în acest sens; 5) să fie obligati pârâții Ministerul Apărării și Ministerul Sănătății să-i prezinte scuze pentru pagubele pe care i le-au creat prin abuzul psihiatric comis sub autoritatea lor. Prin încheierea din 24.11.2023, Tribunalul București a dispus disjungerea primului capăt de cerere și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. y/3/2023, iar, în ceea ce privește capetele de cerere 2-5 ale acțiunii, prin sentința civilă nr. 6628/24.11.2023, aceeași instanță a declinat competența în favoarea Tribunalului Arad, apreciindu-se că este un litigiu de muncă, ce se soluționează, potrivit art. 269C.muncii. În acest context, Înalta Curte reține că prezenta cauză are ca obiect de solicitarea reclamantului de a se constata calitatea sa de victimă a abuzului psihiatric politic, prin emiterea a două certificate-decizii medicale, la (..) și (..), de către structuri medicale aflate în subordinea Ministerului Apărării, ce au stat la baza deciziei Ministerului Apărării de pensionare a sa, pe motiv de invaliditate, nr. (..)/(..), petit disjuns din acțiunea introductivă. Având a se pronunța cu privire la competența de soluționare a prezentei cauze, Înalta Curte reține următoarele: Din analiza acțiunii principale, a motivelor prezentate în susținerea acesteia și având în vedere că temeiul de drept invocat în mod expres de către reclamant este Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare, Înalta Curte constată că interesul reclamantului, folosul practic urmărit de acesta, este reprezentat de obligarea Ministerului Apărării (fostul angajator al reclamantului) și Casei de Pensii a Ministerului Apărării să-i recunoască reclamantului, ca vechime în muncă, perioada 24.10.1990 – 23.07.2023 și să-i emită o decizie de pensionare în acest sens. Această acțiune este de competența instanțelor specializate în materia litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale, în acest sens dispunându-se declinarea capetelor de cerere 2-5 din acțiunea introductivă în favoarea completurilor specializate în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad. Însă, Înalta Curte constată că petitele acțiunii formulate de reclamant nu pot fi privite în mod izolat, ci trebuie analizate în ansamblu, iar capătul de cerere disjuns din acțiunea introductivă, ce face obiectul prezentei cauze, respectiv să se constate calitatea reclamantului de victimă a abuzului psihiatric politic, prin emiterea a două certificate-decizii medicale, la (..) și (..), de către structuri medicale aflate în subordinea Ministerului Apărării, ce au stat la baza deciziei Ministerului Apărării de pensionare a sa, pe motiv de invaliditate, nr. (..)/(..), reprezintă, în fapt, premisa cererii principale, în sensul că pârâtul Ministerul Apărării și Casa de Pensii a Ministerului Apărării sunt chemați să îi recunoască reclamantului vechimea în muncă și să îi emită o decizie de pensionare în considerarea calității sale de victimă a abuzului psihiatric politic prin emiterea a celor două certificate/decizii medicale. Totodată, se reține că obiectul prezentei cereri, astfel cum a fost formulat, are natura unei acțiuni în constatare, care nu este de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ, în aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ori ale Decretului Lege nr. 118/1991. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8 care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Așa cum în mod constant s-a reținut în jurisprudență, de esența contenciosului administrativ este fie existența unui act administrativ, a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluționarea, de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, manifestări sau omisiuni ale autorității publice prin care subiectul care poate sesiza instanța de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim. Or, în speță, reclamantul a formulat o acțiune în constatare, urmărind recunoașterea vechimii sale în muncă pentru perioada în care pretinde că a fost victimă a abuzului psihiatric politic, neînțelegând să solicite anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală și nici nu s-a plâns de nesoluționarea unei cereri adresate unei astfel de autorități. De asemenea, Înalta Curte reține că acțiunea de față a reclamantului, astfel cum a fost formulată, nu poate atrage competența instanței de contencios administrativ nici în baza Decretului Lege nr. 118/1991, întrucât competența atribuită instanțelor de contencios administrativ este limitată la cenzurarea activității agențiilor județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a actelor emise de acestea în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, potrivit art. 13 alin. (8) și art. 15 alin. (3) din același decret prin raportare la art. 1 și art. 5 din același act normativ, ceea ce nu este cazul în speță. Mai mult, acțiunea reclamantului nu putea fi întemeiată pe acest act normativ câtă vreme acesta invocă persecuții prin „abuz psihiatric” comise în anul 1990, deci după căderea regimului comunist, or Decretul-Lege nr. 118/1990 se referă la persoanele persecutate din motive politice în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989. Deși prin notele scrise depuse în fața Curții de Apel Timișoara, reclamantul a făcut trimitere la prevederile art. 11 din Decretul Lege nr. 118/1991, competența instanței de contencios nu poate fi reținută, câtă vreme legea specială nu o prevede, aceasta neputând fi grefată nici pe prevederile Legii nr. 554/2004, astfel cum s-a arătat mai sus. În aceste condiții, reținând că, pe calea acțiunii introductive, reclamantul urmărește recunoașterea vechimii sale în muncă pentru perioada în care pretinde că a fost victimă a abuzului psihiatric politic, iar primul capăt de cerere nu constituie un petit propriu-zis, ci mai degrabă un motiv de fapt invocat de reclamant în justificarea pretenției sale ce vizează dreptul la pensie, obiect al cauzei pendinte, constituie premisa recunoașterii pretinsei vechimi, Înalta Curte constată că operează prorogarea competenței reținute pentru soluționarea capetelor de cerere 2-5 din acțiunea introductivă, respectiv a competenței specializate a secției litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad. 4. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale – completurile specializate în materia litigii de muncă și asigurări sociale.