ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 214/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 noiembrie 2023 pe rolul Tribunalului Sălaj – Secția Civilă, sub număr de dosar x/84/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B, prin lichidator judiciar, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste încadrarea acestuia în principal în grupa I de muncă și în subsidiar în grupa a II-a de muncă, în perioada 02.03.1986-10.09.1988, 17.09.1988-10.08.1989, 02.02.1990-30.11.1993, 01.04.1994-02.05.1994.

Totodată, reclamantul a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 281 din 25 martie 2024, Tribunalului Sălaj – Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Sălaj a reținut, în esență, că, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, cererea de chemare în judecată se introduce la instanță competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

S-a reținut că această competență teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul, iar părțile nu o pot înlătura.

Necompetența este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât normele care reglementează competența, sunt norme imperative de la care părțile nu pot deroga, iar nesocotirea acestor norme atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.

Cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă a fost formulată de reclamantul A, domiciliat în Chișlaz (…).

Așa fiind, s-a apreciat că Tribunalul Sălaj nu a fost legal și corect sesizat, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (1) C. muncii, motiv pentru care a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și, în baza art. 132 C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – Secția I Civilă, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 3 decembrie 2024, Tribunalul Bihor, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1134/LM/2024 din 3 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Bihor – Secția I Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. S-a dispus suspendarea judecății cauzei în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reținut, în esență, că în cazul acțiunilor având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă - fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aspect ce rezultă din interpretarea art. 269 și art. 275 din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.

Astfel, s-a arătat că reclamantul este acela care are dreptul de a opta între instanțele deopotrivă competente teritorial, iar ulterior exercitării dreptului de opțiune, competența rămâne stabilită în favoarea acelei instanțe, aleasă de către partea reclamantă, aspectul legalei învestiri a instanței nu mai poate fi pusă în discuție, iar partea nu mai poate reveni asupra opțiunii alese.

Câtă vreme reclamantul a optat pentru introducerea acțiunii la Tribunalul Sălaj, unde se află locul de muncă, Tribunalul Bihor a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Sălaj.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sălaj – Secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de muncă privind solicitarea reclamantului A de obligare a pârâtei B S.A. la eliberarea unei adeverințe care să ateste încadrarea în grupa I de muncă, în subsidiar grupa a II-a de muncă, pentru 02.03.1986-10.09.1988, 17.09.1988-10.08.1989, 02.02.1990-30.11.1993, 1.04.1994-02.05.1994.

Potrivit dispozițiilor art. 232 din C. muncii, procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că la data introducerii cererii de chemare în judecată, 7 noiembrie 2023, legea specială care reglementa soluționarea conflictelor colective și individuale de muncă – Legea dialogului social nr. 62/2011 – era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare în data de 25.12.2022. Această nouă lege a dialogului social nu mai reglementează soluționarea conflictelor individuale de muncă, stabilind exclusiv procedura de rezolvare a conflictelor colective de muncă.

Prin urmare, neexistând o lege specială în raport cu Codul muncii care să reglementeze soluționarea conflictelor individuale de muncă, rezultă că litigiile de muncă se soluționează în baza prevederilor Codului muncii (Titlul XII, Jurisdicția muncii, art. 266-art. 275) și ale Codului de procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 42/2023 (în vigoare din 25 mai 2023) pentru modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003, văzând și prevederile art. III alin. (2) din Ordonanță: „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul”.

Astfel, în speță suntem în prezența unei competențe teritoriale alternative, reclamantul fiind acela care are dreptul de a opta între instanțele deopotrivă competente teritorial.

Aceasta întrucât, conform art. 275 C. muncii, dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, iar prevederile art. 116 C. proc. civ. statuează că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În cauza de față, reclamantul a optat pentru introducerea acțiunii la Tribunalul Sălaj, unde se află locul de muncă, în conformitate cu art. 269 alin. (2) C. muncii, modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 42/2023.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Sălaj reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Așa fiind, Tribunalul Sălaj nu era îndreptățit să-și decline din oficiu competența, excepția de necompetență teritorială fiind invocată de această instanță cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii, formulată de reclamantul A, în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj – Secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2025.