ÎCCJ, Decizia nr. 254/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2024, contestatoarea A, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, a formulat contestație împotriva Procesului-verbal nr. 1/PVC/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, solicitând desființarea acestui act și sesizarea Parchetului General.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3695 din 6 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al semnatarului contestației, invocată din oficiu și a anulat contestația formulată de contestatoarea A împotriva Procesului-verbal nr. 1/PVC/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Recursul

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. „Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.”, iar art. 483 alin. (1) din același act normativ prevede că „Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

La rândul său, art. 41 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale prevede la alin. (2) „Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor.”, iar conform alin. (4) al aceluiași art. „Hotărârea pronunțată este definitivă și se comunică, în cazul președintelui biroului electoral și al locțiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, președintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestației, procedează la o nouă desemnare.”

În cauză, recursul are ca obiect Decizia civilă nr. 3695 din 6 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2024, prin care a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al semnatarului contestației, invocată din oficiu și a anulat contestația formulată de contestatoarea A împotriva Procesului-verbal nr. 1/PVC/05.09.2024 încheiat cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Hotărârea atacată a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Potrivit dispozițiilor menționate și mai sus citate, în cazul analizat, hotărârea pronunțată este definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Or, în raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentaA împotriva Deciziei nr. 3695 din 6 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2024.