ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 751/2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 23.02.2024, sub nr. x/4/2024, petenta S.C.P.E.J. „A” a solicitat instanței, la cererea creditoarei B, încuviințarea executării silite a debitorilor Tribunalul București și Curtea de Apel București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

2.1. Sentința Judecătoriei Sectorului 4 București

Prin sentința civilă nr. 3361/29.02.2024 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Judecătoria Sectorului 4 București a citat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și a reținut că, față de prevederile art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ. și față de faptul că debitorii sunt instanțele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 București, că se impune declinarea cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

A mai reținut că, deși în cererea de încuviințare, debitorii instanțe de judecată sunt pârâți, aspect care ar determina o competență alternativă conform art. 127 alin. (2) ind. 1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sus-citate, instanța are în vedere unicitatea instanței de executare, chemate să judece o serie de acțiuni ulterioare încuviințării executării silite în care debitorii instanțe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanți.

2.2. Sentința Judecătoriei Râmnicu Vâlcea

Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunțat sentința nr. 2164/20.03.2024 prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că instanța de executare competentă să soluționeze, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite este instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul debitorului, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 4 București. Având în vedere că debitorii, Curtea de Apel București și Tribunalul București, au calitate de pârâți, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) ind. 1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în materia competenței alternative, astfel, în condițiile în care creditorul prin executorul judecătoresc a sesizat una dintre instanțele competente alternativ să soluționeze prezenta cerere, competența în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite rămâne câștigată în favoarea instanței alese de petent, având în vedere că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență teritorială vizează cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, formulată de petenta, S.C.P.E.J. „A”, la cererea creditoarei, B.

Conflictul negativ de competență teritorială ivit între Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitori aparține Curții de Apel București și Tribunalul București.

În cauza de față, instanțele de judecată aflate în conflict au analizat competența teritorială raportat la calitatea debitoarelor de instanțe de judecată, reținând incidența art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială, de ordine privată, având în vedere că debitorii sunt instanțele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 București, instanța raportându-se la unicitatea instanței de executare, chemate să judece o serie de acțiuni ulterioare încuviințării executării silite în care debitorii instanțe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanți, în timp ce Judecătoria Râmnicul Vâlcea a reținut că, în condițiile în care creditorul prin executorul judecătoresc a sesizat una dintre instanțele competente alternativ să soluționeze prezenta cerere, competența în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite rămâne câștigată în favoarea instanței alese de petent, respectiv a Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât acesta are un drept de opțiune cu privire la alegerea instanței competente.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., competentă fiind, ca instanță de executare, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că obiectul pricinii deduse judecății îl constituie cererea de încuviințare a executării silite, formulate de creditoarea B, prin intermediul executorului judecătoresc Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A, de încuviințare a executării silite a debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/90/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Soluționarea cererii de încuviințare a executării silite revine în competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului – în speță fiind doi debitori, respectiv Curtea de Apel București, cu sediul în București, (...), sector 4, și Tribunalul București cu sediul în București, (...), sector 3, astfel că alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente, urmând a fi făcută de reclamant, în aplicarea art. 116 C. proc. civ.

Creditoarea (care în ipoteza încuviințării executării silite, fiind cea a cărei voință declanșează demersul judiciar, are poziția procesuală a reclamantului), a ales să introducă cererea de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 București (judecătoria de la sediul unuia dintre debitori, competentă teritorial în aplicarea art. 651 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ.).

Din aceste motive, Judecătoria Sectorului 4 devine instanță competentă teritorial să soluționeze cauza, creditoarea neavând calitatea de judecător/ grefier/ în cadrul acestei instanțe, așa încât să devină incident textul prevăzut la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. B, creditoarea în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, are calitatea de personal auxiliar și conex/grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță inferioară în raport cu debitoarele Curtea de Apel București și Tribunalul București.

Pe de altă parte, aplicarea din oficiu de către instanță a dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu e posibilă cât timp norma de competență este una relativă, lăsată la aprecierea titularului cererii care e adresată instanței la care își desfășoară activitatea unul din subiecții vizați prin norma analizată ori prin dispoziția art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanța de judecată sunt părți pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina sau împotriva instanței competente sau unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege, în timp ce instanța nu se poate niciodată substitui acestuia.

Întrucât, cererea creditoarea B nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 127 alin. (1) sau (2) C. proc. civ., aceasta având calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București și nu al Judecătoriei Sectorului 4 București și întrucât debitoarele, Tribunalul București și Curtea de Apel București, sunt instanțe superioare în raport cu acestea două, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia competenței teritoriale privind cererile de încuviințare a executării silite, respectiv cele prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Sectorului 4 București, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.