ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1770/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul secției civile a Judecătoriei sectorului 4 București la data de 27 februarie 2024, sub nr. x/2024, creditoarea A., prin intermediul executorului judecătoresc Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești B., a solicitat încuviințarea executării silite asupra debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul Bucuresti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 3439 din 29 februarie 2024, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivarea soluției pronunțate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2)

1

din C. proc. civ., instanța a reținut că, față de faptul că debitorii sunt instanțele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 București, se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Instanța a constatat că, deși în cererea de încuviințare a executării silite, instanțele de judecată au calitatea de pârâte, aspect care ar determina o competență teritorială alternativă conform art. 127 alin. (2)

1

prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., se impune declinarea și în raport de principiul unicității instanței de executare, chemate să judece o serie de acțiuni ulterioare încuviințării executării silite în care debitorii instanțe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanți.

Învestită ca urmare a declinării de competență astfel dispuse, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunțat încheierea civilă nr. 2995/2024 din 16 aprilie 2024, prin care a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile imperative ale alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., față de împrejurarea că procedura de încuviințare a executării silite este o procedură necontencioasă, având în vedere că prin acest demers judiciar nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

De asemenea, față de calitatea pârâților, competența teritorială reglementată de prevederile legale ale art. 127 alin. (2)

1

prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. este una alternativă, de ordine privată, care nu mai poate fi pusă în discuție, din oficiu, de către instanța inițial sesizată.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 4 București, în circumscripția căreia se află domiciliul uneia dintre debitoare, conform alegerii petentei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauza de față, instanțele de judecată aflate în conflict au analizat competența teritorială raportat la calitatea debitoarelor de instanțe de judecată, reținând incidența art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

din C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială, de ordine privată și care nu poate fi invocată, din oficiu, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., fără a avea în vedere calitatea de grefier a creditoarei pentru care a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, și care constituie criteriul prioritar în stabilirea instanței competente teritorial, având în vedere caracterul imperativ al art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ.

Așadar, calitatea de grefier a reclamantei/petentei-creditor primează calității pârâtelor-debitoare, de instanțe de judecată în stabilirea competenței teritoriale în condițiile art. 127 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte urmează a stabili instanța competentă teritorial prin raportare la calitatea de grefier a petentei.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că obiectul pricinii deduse judecății îl constituie cererea de încuviințare a executării silite, formulate de creditorul A., prin intermediul executorului judecătoresc Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești B., de încuviințare a executării silite a debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul Bucuresti, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței teritoriale prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. conform cărora:"instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziții legale, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite revine în competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului - în speță fiind doi debitori, respectiv Curtea de Apel București, cu sediul în București, și Tribunalul București cu sediul în București.

În aplicarea prevederilor anterior redate, reiese că, instanța competentă în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite ar fi oricare dintre cele două instanțe în circumscripția căreia se află sediul celor două debitoare, respectiv Judecătoria sectorului 3 București sau Judecătoria sectorului 4 București, alegerea între cele două instanțe deopotrivă competentă urmând a fi făcută de reclamant, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ.

Se constată, însă, că A., în calitate de creditoare, în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, este grefier în circumscripția Curții de Apel București.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea creditoarei de grefier în cadrul Curții de Apel București, în cauză devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, respectiv 26 februarie 2024, care stipulează că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Cu toate că acest articol are titlul sub marginală "competența facultativă", în realitate, dispozițiile alin. (1) a acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un grefier formulează o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești, de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Aceasta este și situația din prezenta cauză - creditoarea A., în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, având la data sesizării instanței, 27 februarie 2024, calitatea de grefier în cadrul Curții de Apel București, în circumscripția căreia este și Judecătoria sectorului 4 București pe rolul căreia a fost înregistrată cererea dedusă judecății.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., aceasta avea obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București.

Privitor la considerentele reținute de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin încheierea de declinare, conform cărora art. 127 din C. proc. civ. nu își găsește incidența în speță față de împrejurarea că cererile de încuviințare a executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, având în vedere că nu stabilesc drepturi potrivnice și că, pe cale de consecință, devin incidente prevederile de drept comun în materia încuviințării executării silite, regăsite în cuprinsul art. 651 și art. 666 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. este lipsit de relevanță caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală care este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează (fără a distinge după caracterul contencios sau necontencios) cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Tot în argumentarea soluției ce urmează a fi pronunțată, Înalta Curte constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea a invocat excepția necompetenței teritoriale ulterior momentului în care a reținut că este competentă general, material, teritorial să judece pricina, așa cum reiese din conținutul încheierii nr. 2995/2024 din 16 aprilie 2024.

Or, în aplicarea prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care instanța îți verifică competența generală, materială și teritorială are caracter interlocutoriu, ceea ce presupune că, spre deosebire de încheierea preparatorie, aceasta leagă instanța, în sensul că nu mai poate reveni asupra măsurii dispuse prin încheiere.

Fără a constitui în sine un considerent decizoriu în stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Înalta Curte constată că Tribunalul Vâlcea care a pronunțat sentința civilă nr. 1301 din 11.05.2021 a cărei punere în executare se solicită, a reținut că este competent teritorial și material să judece pricina prin raportare la calitatea reclamanților de personal auxiliar de specialitate conex în cadrul Judecătoriei sectorului 3 București, din care face parte și petenta din prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2024.