ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2396/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 67 din 13 martie 2024, Curtea de Apel Suceava-Secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 45 din 6 aprilie 2023, pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/86/2023, în contradictoriu cu intimatul B.

Împotriva acestei decizii civile, petentul a declarat recurs.

Prin rezoluția din 14 mai 2024, s-a dispus emiterea unei adrese către recurent, cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. Această adresă a fost comunicată recurentului la 15 februarie 2024, potrivit dovezii aflate la dosar.

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, la termenul din 31 octombrie 2024, Înalta Curte a invocat excepția netimbrării.

Având a se pronunța asupra excepției netimbrării, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”, iar, conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”. Totodată, la art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității”.

Prin rezoluția din 14 mai 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurentul a refuzat primirea citației și consemnarea acestui refuz și nu a permis afișarea înștiințării, astfel cum rezultă din mențiunile procesului-verbal întocmit de către agentul procedural la 20 mai 2024 (fila 83), motiv pentru care citația și plicul au fost restituite la dosar.

Refuzul recurentului de a primi citația și de a îngădui agentului procedural afișarea înștiințării nu este justificat de niciun motiv, astfel că reprezintă o formă de abuz de drept, în raport cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ., care prevăd că „drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”, împrejurare în raport cu care urmează a se considera că procedura de comunicare a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru a fost legal îndeplinită.

În cauză, până la termenul din 31 octombrie 2024, recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, încălcând dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eșalonării.

Se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru fixată prin rezoluția din 14 mai 2024 are un cuantum redus (50 lei), recurentul a avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar calea de atac este formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva unei decizii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea căii de atac ca netimbrate, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, și va anula, ca netimbrat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A împotriva deciziei civile nr. 67 din 13 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava-Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.