ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 594/2025

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4.04.2023, sub nr. x/35/2023, reclamanta A a solicitat: 1. anularea prevederilor art. 23 din Ordinul MAE nr. 732/2021 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României; 2. anularea Concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României pentru ocuparea a 15 posturi consulare vacante pentru profilul Afaceri Consulare publicat pe site-ul MAE la data de 14 noiembrie 2022 și refacerea acesteia conform dispozițiilor legale; 3. obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 1 (UN) EURO pentru prejudiciul adus și 4. obligarea pârâților la publicarea pe site-ul propriu a hotărârii judecătorești definitive și dispunerea publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii rămase definitive. La data de 6 iunie 2023, B a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție principală, prin care a solicitat anularea prevederilor art. 26 din Ordinul MAE nr. 732/2021 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României. A solicitat în principal anularea etapei interviului din data de 20 martie 2023, iar în subsidiar, anularea Concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României pentru ocuparea a 15 posturi consulare vacante pentru profilul Afaceri Consulare publicat pe site-ul MAE la data de 14 noiembrie 2022 și refacerea acestuia conform dispozițiilor legale. Obligarea pârâților la publicarea pe site-ul propriu a hotărârii judecătorești definitive și publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii rămase definitive. Prin încheierea din data de 13 septembrie 2023, instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală, pentru motivele indicate în încheiere. Ulterior, la data de 6 decembrie 2023, C a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 6 decembrie 2023, Curtea de Apel Oradea a dispus disjungerea cererii de intervenție formulată de C și formarea unui nou dosar, pentru motivele indicate în partea introductivă a încheierii. Prin sentința nr. 348/CA/2023 din 21 decembrie 2023, Curtea de Apel Oradea: -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Externe; -a anulat parțial concursul desfășurat pentru admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României, profilul Afaceri Consulare, cu începere în luna noiembrie 2022, în ce o privește pe reclamantă, respectiv rezultatul obținut de reclamantă la proba scrisă, și dispune reluarea acestuia începând cu această etapă, cu respectarea dispozițiilor legale; -a respins restul pretențiilor reclamantei; -a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienta principală B, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Externe; -a anulat parțial concursul desfășurat pentru admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României, profilul Afaceri Consulare, cu începere în luna noiembrie 2022, în ce o privește pe intervenienta principală, respectiv rezultatul obținut de intervenienta principală la proba interviului, și dispune reluarea acestuia începând cu această etapă, cu respectarea dispozițiilor legale; -a respins restul pretențiilor intervenientei principale.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva încheierii din 6.12.2023 și a sentinței de fond a declarat recurs C, iar împotriva sentinței de fond reclamanta A, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și intervenienta principală B au declarat fiecare recurs. 3.1. C a formulat recurs împotriva încheierii din 6 decembrie 2023 și a sentinței de fond, prin care a solicitat să fie admis, apreciind, în esență, că instanța de fond a în mod greșit a reținut că se impune disjungerea cererii sale de intervenție. 3.2. A și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, precum și suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (cerere la care a renunțat, astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii). S-a susținut de recurenta reclamantă că sentința pronunțată de instanța de fond este dată de greșita aplicare a textelor de lege privind cadrul normă generală -normă specială, normă superioară-normă inferioară respectiv aplicabilitatea HG nr.611/2008 prin raportare la Ordinul nr. 732/2021. De asemenea, instanța de fond a ignorat prevederile art. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, se arată că instanța de fond nu a avut în vedere nici Decizia Curții Constituționale nr. 840/2017 din care rezultă că diplomații sunt funcționari publici cu statut special, rezultând deci că întreaga procedură de concurs trebuie să fie conformă cu HG nr. 611/2018, act normativ cu o putere superioară Ordinului MAE nr.732/2021. Apoi recurenta reclamantă a reluat întreaga motivare de la fond, prin care a solicitat anularea art. 23 din Ordinul MAE nr. 732/2021, cu referire la proba scrisă și cea a interviului pentru concursul de admitere în corpul diplomatic, fiind redat în mod exhaustiv conținutul normelor incidente în cauză, pentru care a solicitat anularea. În ceea ce privește interviul, se arată că nici acesta nu respectă nici măcar dispozițiile din propriul ordin, întrebările puse nu fac altceva decât să reia încă o dată ceea ce s-a verificat prin proba scrisă și prin testul grilă.Pe de altă parte lipsa motivării răspunsului la contestația formulată de reclamantă nu poate fi primită întrucât ne aflăm în situația unei acțiuni a unei autorități publice care are obligația de a-și motiva deciziile. Este descris pe larg faptul nemotivării soluției de respingere a contestației de către autoritatea pârâtă, cu redarea unor decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții de Justiție a Uniunii Europene. Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurenta reclamantă este legat de nemotivarea instanței de fond cu referire la nelegalitatea probei scrise ca urmare a includerii în cadrul subiectelor de examen a unui subiect din afara bibliografei de concurs. Cu referire la capătul de cerere privind plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 1 EURO, pe care instanța de fond l-a respins consideră că sunt din nou incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din perspectiva analizei și aplicării dispozițiilor Legii nr.554/2004- privind contenciosul administrativ art. 18 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 1357 C.Civ privind răspunderea civilă delictuală, coroborat cu art. 1349 alin. (1) și 1385 C.Civ. Sunt aduse critici modului de soluționare a acestui capăt de cerere, prin invocarea împrejurărilor de fapt ce au determinat solicitarea acestora. De asemenea, este criticată sentința pentru că nu a fost admis capătul de cerere privind obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii judecătorești. 3.3. Intervenienta principală B și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. Se constată că toate criticile de nelegalitate aduse sentinței instanței de fond sunt similare celor invocate în recursul reclamantei, singura diferență dintre acestea fiind aceea că intervenienta a fost admisă la primele două probe, cea a testului grilă și proba scrisă, nu însă și la proba interviului. Prin urmare, recurenta a introdus, în plus de reclamantă, critici referitoare la proba interviului, invocând nemotivarea instanței de fond asupra nelegalității probei interviului ca urmare a includerii în cadrul subiectelor de la interviu a unui subiect, în opinia recurentei, din afara bibliografiei, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 6 si 8 Cod proc.civilă. Instanța nu a analizat deloc această critică de nelegalitate prin prisma faptului că s-au încălcat propriile regulamente, rezumându-se a analiza doar una dintre criticile aduse modului de desfășurare a concursului, respectiv lipsa criteriilor de evaluare la interviu și lipsa posibilității de a contesta. Este invocată, de asemenea, aceeași critică din recursul reclamantei, referitoare la greșita neadmitere a capătului de cerere privind nepublicarea hotărârii judecătorești în Monitorul Oficial al României. 3.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii introductive și a intervenției principale, ca fiind neîntemeiate, cu menținerea legalității integrale a concursului la care au participat cele două părți adverse. Din perspectiva art. 488 pct.6 din C.proc.civilă s-a susținut că sentința cuprinde motivare contradictorie ca urmare a confuziei operate de judecător între obiectul acțiunii, care poartă asupra verificării legalității actului administrativ atacat, și efectele executării acestuia, ce au constat în organizarea concursului și parcurgerea etapelor și a operațiunilor prevăzute de OMAE nr. 732/2021. Practic, s-a arătat că, din moment ce actul administrativ normativ nu a fost anulat, chiar și parțial, judecătorul fondului nu era îndreptățit să aprecieze că poate lipsi de efecte juridice OMAE nr. 732/2021 și să dispună anularea parțială a concursului la care au participat cele două părți adverse, în esență, organizarea concursului fiind un efect direct al actului administrativ atacat. În ceea ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe art. 488 pct.8 din C.proc.civilă, recurentul a arătat că H.G. nr. 611/2008 nu este aplicabilă membrilor Corpului diplomatic și consular al României, aceștia având un statut specific diferit față de cel al funcționarilor publici, astfel încât nu se poate reține un raport de normă generală a H.G. 611/2008 și de normă specială a Ordinului ministrului afacerilor externe nr. 732/2021 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea in Corpul diplomatic și consular al României. Conform dispozițiilor legale în vigoare, Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 732/2021 a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările și completările ulterioare. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. C a formulat întâmpinare față de recursurile declarate de reclamanta A, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și intervenienta principală B, prin care a solicitat conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. x/35/2023/a1 și a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în susținerea cererii de suspendare întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. 4.2. Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare față de recursurile promovate de reclamanta A și intervenienta principală B, solicitând respingerea acestora, ca fiind lipsite de interes. 4.3. Recurenta-intervenientă B a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Externe, prin care a solicitat admiterea excepției tardivității recursului, admiterea excepției nulității recursului ca urmare a neîncadrării motivelor de nelegalitate în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, respingerea acestui recurs, ca nefondat. 4.4. Recurenta-reclamantă A a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Externe, prin care a solicitat admiterea excepției tardivității recursului, admiterea excepției nulității recursului ca urmare a neîncadrării motivelor de nelegalitate în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, respingerea acestui recurs, ca nefondat. 4.

Prin întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă A și recurenta-intervenientă B, s-a solicitat să se constate nulitatea recursului formulat în prezenta cauză de către recurenta C ca urmare a nemotivării acestuia conform art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca neîntemeiat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: 1.Cu privire la recursul declarat de C împotriva încheierii din 6 decembrie 2023 și a sentinței de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în condițiile în care recurenta reclamantă nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă propriului recurs, care i s-a adus la cunoștință, și nu a formulat vreo cerere de reexaminare a acestei taxe, acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi supus analizei, motiv pentru care se va admite excepția netimbrării acestui recurs , urmând a fi anulat ca netimbrat. Demn de reținut este însă faptul că, în contextul în care a declarat recurs și recurentul pârât MAE, recurenta C a invocat în cadrul întâmpinării depuse o serie de aspecte, care vor fi analizate în acest context. Astfel, se reține că intervenienta C a mai declarat o dată recurs împotriva încheierii prin care i-a fost disjunsă cererea de intervenție, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/35/2023/a1, soluționat de ÎCCJ-SCAF prin Dec. 3248/ 12.06.2024, în sensul anulării recursului ca netimbrat. Recurenta-intervenientă C a depus întâmpinare față de recursurile declarate de reclamantă, pârât și intervenienta principală, solicitând conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. x/35/2023/a1 și a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în susținerea cererii de suspendare întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Cu privire la aceste solicitări, Înalta Curte apreciază că nu se impune conexarea dosarului indicat, de vreme ce acesta se referă la măsura de disjungere a cererii sale de intervenție, măsură rămasă definitivă, și care este o formă de administrare a dosarului. În ce privește lipsa de interes a formulării cererii de suspendare, se constată că aceasta rămâne fără obiect în contextul în care recurenta-reclamantă a arătat că nu mai susține suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece plângerile sale formulate la DNA împotriva modalității de organizare a concursului au fost respinse. 2. Cu privire la excepția lipsei de interes a recursurilor declarate de reclamanta A și intervenienta în nume propriu B, invocată prin întâmpinare de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, ca urmare a faptului că prin sentința recurată acestea au obținut remedierea chestiunilor individuale, Înalta Curte urmează să o respingă, apreciind că acestea au interes în continuare să conteste sentința, cel puțin din perspectiva faptului că acțiunea li s-a admis în parte, nu în totalitate, iar pe de altă parte, acestea ar avea interes pentru anularea dispozițiilor contestate din cadrul actului administrativ, deoarece, prin anularea concursului față de acestea, vor participa la un concurs care, din perspectiva recurentelor candidate, se poate repeta în aceleași condiții normative ca și cel anterior; 3. Cu privire la recursurile declarate de reclamanta A, și de intervenienta în nume propriu B împotriva sentinței de fond, care conțin critici similare, cu unele excepții asupra cărora se va face o analiză separată, Înalta Curte, analizându-le în măsura în care acestea nu conțin aspecte de netemeinicie a sentinței, ci numai de nelegalitate, reține următoarele aspecte. Unul din motivele valide de recurs, în sensul că include critici de nelegalitate ale sentinței recurate, și nu de netemeinicie a acesteia, invocat de recurenta reclamantă în baza art. 488 pct.6 din C.proc.civilă, este legat de nemotivarea instanței de fond cu referire la nelegalitatea probei scrise ca urmare a includerii în cadrul subiectelor de examen a unui subiect din afara bibliografei de concurs. Această critică invocată de recurentă este însă nefondată, deoarece, din lecturarea sentinței recurate se constată că prima instanță nu a omis să motiveze acest aspect, ci a explicat motivul pentru care nu se mai impune analizarea aspectelor de nelegalitate cu referire subiectele de la proba scrisă ( subiectul din afara bibliografiei de examen) și nemotivarea soluționării contestației la nivel administrativ, respectiv, că s-a reținut deja nelegalitatea desfășurării concursului în etapa probei scrise pentru primul motiv invocat de reclamantă, nepublicarea baremului, pentru care instanța a dispus reluarea concursului pentru reclamantă de la proba scrisă. Așadar, această soluție dată de prima instanță, de reluarea a concursului de la etapa probei scrise, în ce o privește pe recurenta reclamantă, a acoperit celelalte critici ale acesteia, fiind inutil a fi analizate, deoarece rezultatul urmărit de reclamantă este deja atins, instanța de contencios administrativ având plenitudine de competență. Aceleași considerente se impun și pentru critica similară adusă sentinței primei instanțe de către intervenienta principală, respectiv referitoare la nemotivarea sentinței în ce privește absența motivării răspunsului la respingerea propriei contestații administrative, în final concursul fiind anulat de la etapa interviului în ceea ce o privește. De altfel, și critica potrivit căreia un subiect nu a făcut parte din bibliografie, este o chestiune de organizare a concursului, nu de nelegalitate a ordinului contestat, prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, astfel încât nu se va aprecia ca fiind incident art. 488 pct.6 din C.proc.civilă. În ceea ce privește critica adusă sentinței recurate, comună a celor două recurente-reclamanta și intervenienta principală, relativă la respingerea capătului de cerere privind obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii judecătorești, se rețin următoarele. Cu referire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin sentința recurată nu s-a admis anularea vreunei prevederi din cuprinsul Ordinului nr.732/2021, de aprobare a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României , ci doar s-a dispus anularea, în ceea ce le privește pe reclamantă și pe intervenienta principală B, a concursului și reluarea acestuia de la etapa probei scrise, pentru reclamantă, respectiv de la proba interviului, în ceea ce o privește pe intervenientă, fiind așadar neîntemeiată critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra capătului de cerere privind obligativitatea publicării hotărârii judecătorești, instanța de fond neanulând dispoziții din actul normativ. Se constată că reclamanta a susținut nelegalitatea desfășurării concursului pentru următoarele motive: nepublicarea baremului de corectare pentru subiectele de la proba scrisă; subiectul de la proba scrisă la cea de a doua limbă străină nu a fost cuprins în bibliografia de examen, iar soluția de respingere a contestației pe care a formulat-o pentru rezultatul de la proba scrisă nu a fost motivată. Se mai constată că toate criticile de pretinsă nelegalitate aduse de recurenta reclamantă actului administrativ contestat, în esență, sunt de fapt critici referitoare la modalitatea de punere în executare a dispozițiilor legale incidente de către autoritatea pârâtă, care au produs o vătămare reclamantei, și nu aspecte de nelegalitate intrinsecă a actului administrativ contestat. În aceste condiții, instanța de fond le-a calificat ca atare și a respins în mod justificat capătul de cerere ce viza anularea dispozițiilor din actul contestat. În ceea ce privește criticile referitoare la etapa interviului, Înalta Curte constată că intervenienta principală a dezvoltat conținutul textelor de lege pe care le-a criticat, a invocat încălcarea de către instanța fondului a prevederilor legale indicate și a arătat că instanța de fond nu a motivat nelegalitatea probei interviului ca urmare a includerii în cadrul subiectelor de la interviu a unui subiect care excede bibliografiei de concurs. S-a mai arătat că în ceea ce privește interviul, acesta nu respectă nici măcar dispozițiile din propriul ordin dat de pârâtul MAE, întrebările adresate nu fac altceva decât să reia încă o dată ceea ce s-a verificat prin proba scrisă și prin testul grilă. Or, se constată că acestea nu sunt critici de nelegalitate ale sentinței recurate, fiind cel mult aspecte care țin de respectarea de către pârât a regulamentului de organizare a concursului, care, în ceea ce o privește pe intervenientă se va relua de la etapa interviului, nicidecum de nelegalitatea Ordinului nr.732/2021. Ulterior, recurenta-reclamantă și intervenienta principală au invocat și puterea de lucru judecat a deciziei nr. 3475/19.06.2024 pronunțate de Înalta Curte în dosarul nr. x/2/2022*, dosar în care, la solicitarea unui alt participant la un alt concurs pentru ocuparea unui post în Corpul diplomatic și consular al României, pe baza motivelor invocate de acea persoană, s-a dispus anularea Secțiunii a 4-a din anexa Ordinului nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, adică art. 26 și 27, ce se referă la etapa interviului, hotărâre nepublicată în Monitorul Oficial al României. Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate reține puterea de lucru judecat a acelei hotărâri, în condițiile în care reclamanta, deși a solicitat prin cererea introductivă anularea și a art. 26 și 27 din regulament (dispozițiile finale, referitoare la proba interviului), aceste dispoziții legale în primul rând nu i-au produs o vătămare, reclamanta neajungând la proba interviului în cadrul acelui concurs. Pentru a putea invoca nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ sau individual, persoana solicitantă trebuie să indice faptul că a suferit o vătămare prin actul respectiv sau prin dispoziții cuprinse în conținutul actului. Cum reclamanta nu a fost vătămată de normele ce reglementează etapa interviului, aceasta nu a justificat interesul legitim pentru a solicita anularea acestora. Or, hotărârea indicată ca având putere de lucru judecat tocmai la etapa interviului se referă. În ceea ce o privește pe intervenienta principală B, care, de asemenea a invocat puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 3475/ 19.06.2024 pronunțate de Înalta Curte în dosarul nr. x/2/2022*, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta nu a formulat critici de nelegalitate clare în legătură cu modalitatea de interpretare și aplicare de către instanța fondului a dispozițiilor contestate din Ordin. Mai exact, intervenienta nu a adus critici modului de interpretare de către instanța fondului a textelor din ordinul contestat, în ce privește imposibilitatea de formulare a unei căi de atac față de rezultatul obținut la proba interviului, sau cu privire la notarea candidaților, în loc de acordarea de calificative, întrucât acestea au fost considerentele pentru care prin hotărârea anterior menționată a fost anulată secțiunea a IV-a din regulament. În aceste condiții, Înalta Curte nu a avut a analiza vreo critică de nelegalitate care să vizeze aceste aspecte, din perspectiva legalității ordinului contestat, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce o privește, concursul a fost anulat de la etapa interviului, memoriul de recurs al intervenientei fiind în principal bazat pe dezvoltarea textelor de lege aplicabile speței și pe invocarea altor motive de pretinsă nelegalitate a probei interviului (subiecte care exced bibliografiei, sau care au fost valorificate la probele anterioare), astfel încât, față de aspectele reținute deja de instanța de fond în mod corect, criticile aduse sentinței și ordinului contestat sunt altele decât cele din dosarul la care s-a făcut trimitere, nr. x/2/2022*, astfel că nu se impune modificarea sentinței recurate, prin care s-a constatat o neaplicare corectă a dispozițiilor ordinului contestat și nu aspecte de nelegalitate a acestuia. Pe de altă parte, în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține că intenția legiuitorului a fost, de a interzice reluarea acelorași judecăți, dar și de a accelera cursul justiției, câtă vreme într-un proces ulterior partea se poate prevala de ceea ce a statuat o primă instanță, chiar dacă a făcut-o pe cale incidentală, toate acestea prin conservarea autorității lucrului deja judecat, care nu mai poate fi contestat și pus în discuție în raporturile dintre aceleași părți, indiferent de modalitatea în care, anterior, s-a făcut tranșarea diferitelor aspecte litigioase ale judecății. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional. Ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese și în cazul acestui efect pozitiv, tocmai în considerarea relativității lucrului judecat, este identitatea de părți. Or, se observă că această condiție nu este îndeplinită, în contextul în care procesul anterior a avut un alt reclamant decât cele din cauza de față. Prin urmare, prin prisma relativității efectelor unei hotărâri judecătorești, nu se poate reține puterea lucrului judecat invocată în speța de față. 4. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, Înalta Curte reține următoarele aspecte. Din perspectiva art. 488 pct.6 din C.proc.civilă, a motivării contradictorii a sentinței, Înalta Curte constată că aceste critici nu se susțin, în condițiile în care nu poate fi reținută pretinsa confuzie între obiectul acțiunii, care poartă asupra verificării legalității actului administrativ atacat, și efectele executării acestuia, ce au constat în organizarea concursului și parcurgerea etapelor și a operațiunilor prevăzute de OMAE nr. 732/2021, deoarece instanța fondului nu a soluționat cauza prin prisma nelegalității actelor contestate, ci a anulat concursul doar cu privire la cele două părți-reclamanta și intervenienta principală-în privința probelor la care acestea au participat și pe care le-au contestat, identificându-se efecte negative ale punerii în executare a actului contestat, nu aspecte de nelegalitate intrinsecă a actului respectiv. De altfel, capătul de cerere privind anularea textelor specificate din Ordinul 732/2021 a fost respins pentru ambele candidate. Chiar dacă organizarea concursului este un efect direct al actului administrativ atacat, a cărui legalitate a fost menținută de instanța fondului, instanța a identificat totuși aspecte de încălcare de către pârâtul MAE a dispozițiilor Ordinului nr.732/2021. Înalta Curte reține ca fiind corect reționamentul primei instanțe referitor la posibilitatea candidaților respinși la proba interviului de a formula contestație împotriva rezultatului, instanța fondului constatând că Ordinul nr. 732/2021, deși nu reglementează o asemenea ipoteză, nici nu prevede expres că rezultatul probei interviului nu poate fi atacat cu contestație, astfel încât, exercitarea unei asemenea căi de atac nu este inadmisibilă, de plano. Din această ultimă perspectivă, de altfel, reclamanta și intervenienta principală s-au putut adresa autorității administrative cu plângere prealabilă și ulterior instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr.544/2004 permițând un astfel de demers. În aceste condiții, se constată că în cauză nu pot fi reținute motivele de casare prevăzute de art. 488 pct.6 din C.proc.civilă. În ceea ce privește criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct.8 din C.proc.civilă, Înalta Curte reține următoarele aspecte. Recurentul pârât a susținut că au fost încălcate de instanța fondului dispozițiile art. 382 din OUG 57/2019- care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile titlului II din Codul administrativ, adică cele ale statutului funcționarului public, menționând la lit. i pe ”membrii Corpului diplomatic și consular al României și personalul contractual încadrat pe funcții specifice ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe”. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a reținut instanța incidența H.G. nr. 611/2008, pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, acest act normativ raportându-se la o legislație primară care nu este aplicabilă Corpului diplomatic, ci se referă la un regulament de organizare a concursului de recrutare în funcțiile publice, diferit de cel pentru recrutarea membrilor corpului diplomatic și consular. Înalta Curte constată că reglementarea modalității de desfășurare efectivă a concursului este realizată în cazul funcționarilor publici prin hotărâre de guvern (HG 611/2008- pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici), iar pentru corpul diplomatic și consular, prin Ordin al ministrului afacerilor externe (în speță prin Ordinul nr.732/2021). Chiar dacă instanța fondului a considerat că între cele două acte normative există o relație ca de la general la special, opinie pe care Înalta Curte nu o împărtășește, se reține totuși că la baza organizării concursului reglementat prin actul contestat stau principiile statuate de art. 467 din codul administrativ. Conform dispozițiilor legale în vigoare, Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 732/2021 a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, ordinul contestat a fost emis în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 269/2003, privind statutul corpului diplomatic și consular al României, potrivit căruia: ”Concursurile de admitere în Corpul diplomatic și consular al României se organizează pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe”. Deși la nivel de aparență, aceste reglementări cu caracter general par a oferi libertate deplină emitentului actului în ceea ce privește stabilirea modalității de evaluare în procedura de selecție a personalului diplomatic și consular, totuși nu se poate face abstracție de cadrul general rezultat din interpretarea sistematică a normelor care reglementează această materie, inclusiv a dispozițiilor art. 3 din Legea nr.269/2003 care prevăd că ” Statutul Corpului diplomatic și consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislația muncii și în Statutul funcționarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabilește altfel”, care includ personalul diplomatic și consular în categoria mai largă a funcționarilor publici, chiar dacă acestora li se recunoaște un statut special; ipoteza enunțată este validată și de Curtea Constituțională a României care, în cuprinsul Deciziei nr. 840/ 14.12.2017 a concluzionat că ”diplomații sunt funcționari publici cu statut special al căror raport de serviciu ia naștere ca urmare a promovării concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României” (par. 22). Prin urmare, și statutul personalului în discuție trebuie să fie guvernat de normele generale aplicabile funcției publice, și în special acelea care stabilesc principiile pentru derularea concursurilor. Astfel, prin codul administrativ – art. 467 alin. (1) sunt stabilite principiile pentru derularea în general a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice, respectiv, ”(1) Concursul pentru ocuparea unei funcții publice are la bază principiile competiției, transparenței, competenței, precum și pe cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale.” Aceste principii se aplică oricărui funcționar public, indiferent de statutul acestuia, neexistând nicio justificare pentru diferențiere între categoria funcționarilor publici de cei cu statut special, în ceea ce privește principiile care guvernează desfășurarea unui concurs. Pe de altă parte, dispozițiile art. 382 din C. admin. au fost introduse prin Ordonanța de urgență nr. 191/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind codul administrativ, ce a fost publicată în M.O. al României în data de 30.12.2022, ulterior declanșării concursului contestat, prin publicarea pe site-ul instituției pârâte la data de 14.11.2022, astfel încât aceste dispoziții, invocate de recurentul pârât, nu pot fi aplicate retroactiv, unui concurs deja declanșat. Ordinul nr. 732/2021, care nu prevede expres că rezultatul probei interviului nu poate fi atacat cu contestație, nu este în afara cadrului legal, în mod corect acesta completându-se cu restul dispozițiilor legale care permit atacarea în instanță a unui act administrativ vătămător. Pe de altă parte, guvernarea principiului transparenței, menționat anterior, impune autorității pârâte identificarea modalităților de justificare a rezultatului obținut de candidat la proba interviului, tocmai în scopul realizării unui control adecvat, realizat de instanța de contencios, cel puțin în această reglementare. Totodată, același principiu, al transparenței, impune afișarea baremului de corectare a subiectelor pentru proba scrisă, chiar dacă actul contestat nu cuprinde în mod explicit o astfel de reglementare. Înalta Curte nu regăsește nicio justificare rezonabilă pentru un tratament diferențiat, sub aspectul încălcării principiului transparenței, în cadrul celor două probe -scrisă și interviu- al candidaților pentru Corpul diplomatic și consular al României față de ceilalți candidați la concursuri de accedere în funcțiile publice, din perspectivele reținute, al neafișării baremului la proba scrisă și al absenței posibilității de contestare a probei interviului astfel încât, cel puțin sub aceste aspecte, este corectă soluția primei instanțe de anulare a concursului în ceea ce o privește pe intervenienta principală și reclamantă, candidate la concursul organizat de pârât. În aceste condiții, deși nu se poate reține că ordinul ar conține dispoziții nelegale, nu se poate aprecia că acesta a fost corect pus în executare de autoritatea pârâtă, cu respectarea principiului transparenței, mai ales în condițiile în care, potrivit art. 1 din ordinal contestat, ”regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, stabilește cerințele-cadru, precum și condițiile generale de organizare și desfășurare a concursurilor de admitere în Corpul diplomatic și consular al României”, în timp ce aspectele contestate sunt chestiuni de detaliu, neputându-se aprecia că actul ar încălca, prin prisma acestor aspecte, condițiile de legalitate. Așa fiind, se constată că în cauză nu poate fi reținut motivul de casare prevăzut de art. 488 pct.8 din C.proc.civilă, recursul urmând a fi respins ca nefondat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Admite excepția netimbrării recursului declarat de C, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de C împotriva Încheierii din 6 decembrie 2023 și a Sentinței nr. 248/CA/2023 din data de 21 decembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Respinge excepția lipsei de interes a recursurilor declarate de reclamanta A și intervenienta în nume propriu B. Respinge recursurile declarate de reclamanta A, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și intervenienta în nume propriu B împotriva Sentinței civile nr. 248/CA/2023 din data de 21 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 6 februarie 2025.