ÎCCJ, decizie (scj.ro #223259)

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României. Nelegalitatea dispozițiilor privind imposibilitatea notării probei interviului și a contestării rezultatului

Cuprins pe materii:

Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale. Funcția publică

Index alfabetic:

Funcționar public

Regulament

Concurs

Proba interviului

Contestație

O.U.G. nr. 57/2019, art. 467 alin. (1)

Reglementările din ordinul care aprobă regulamentul de desfășurare a concursului pentru accederea în Corpul diplomatic și consular, prin care, în cazul evaluării finale care are loc sub forma interviului, nu este prevăzută posibilitatea notării candidaților, ci doar cea de acordare a calificativului admis/respins, nefiind prevăzută nici posibilitatea contestării rezultatului obținut la această

evaluare finală, cum este în cazul procedurii de desfășurare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice, reglementată prin H.G. nr. 611/2008, nu sunt de natură a asigura respectarea principiilor statuate prin art. 467 alin. (1) din Codul administrativ, respectiv principiile competiției, transparenței, competenței și al egalității accesului în funcția publică pentru toți cetățenii.

Deși, la nivel de aparență, prevederile art. 18 din Legea nr. 269/2003

[1]

par a oferi libertate deplină emitentului actului, în ceea ce privește stabilirea modalității de evaluare în procedura de selecție a personalului diplomatic și consular, totuși nu se poate face abstracție de cadrul general rezultat din interpretarea sistematică a normelor care reglementează această materie, inclusiv dispozițiile art. 3 din același act normativ, potrivit cărora Statutul Corpului diplomatic și consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislația muncii și în Statutul funcționarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabilește altfel. Chiar dacă i se recunoaște un statut special, prevederile enunțate includ personalul diplomatic și consular în categoria mai largă a funcționarilor publici, statutul acestuia fiind, de asemenea, guvernat de normele general aplicabile funcției publice.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3475 din 19 iunie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 iunie 2022, sub nr. x/2/2022 pe rolul Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, următoarele:

- anularea Ordinului nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României (,,Ordinul” - Anexa 1):

- anularea rezultatelor concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, desfășurat în perioada martie 2021- martie 2022;

- obligarea MAE la emiterea unui nou ordin, cu respectarea prevederilor legale, și la reexaminarea Reclamantului, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea MAE la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2447 din 19 decembrie 2022, Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, secția a IX-a; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Curții de Apel Suceava, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 19 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, Secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe București, în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul de competență; a suspendat judecarea pricinii; a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.

Prin sentința nr. 2969 din 31 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 14 iulie 2023 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal dosarul nr. x/2/2022*.

Prin sentința nr. 127 pronunțată la 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârât, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe București, a anulat Secțiunea a 4-a din anexa Ordinului nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, a anulat, în ceea ce îl privește pe reclamant, rezultatul la proba evaluării finale/interviului, din cadrul concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, desfășurat în perioada martie 2021-martie 2022, a obligat pârâtul să procedeze la reexaminarea reclamantului, la proba anterior menționată, în conformitate cu dispozițiile prezentei sentințe și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 127 pronunțate la 26 septembrie 2023 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe București, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat că nu au fost interpretate și aplicate corect dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, potrivit cărora ,,Statutul Corpului diplomatic și consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislația muncii și în Statutul funclionarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabilește altfel.”

Or, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 269/2003, prima instanță trebuia să observe că statutul Corpului diplomatic și consular al României indică un alt instrument legal pentru reglementarea organizării și desfășurării concursului de acces în Corpul diplomatic și consular al României, complet diferit față de cel indicat la art. 617 din O.U.G. nr. 57/2019, respectiv H.G. nr. 611/2008, aplicabilă exclusiv pentru concursurile ce vizează categoriei funcționarilor publici, numiți în funcția publică potrivit statutului propriu al acestora, regăsit la Titlul II al O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ judecătorul fondului, în tratamentul juridic al speței, a declarat în mod geșit ca fiind incidentă o hotărâre de guvern pe care legislația primară specială și derogatorie de la dreptul comun (Legea nr. 269/2003) nu a prevăzut-o ca reper de reglementare în materia concursurilor de accedere în Corpul diplomatic și consular al Românei.

Atrăgând aplicarea în acest litigiu a dispozițiilor H.G. nr. 611/2008, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 382 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ unde se arată clar faptul că prevederile Titlului II al Părții a VI-a a Codului Administrativ, respectiv cel care normează Statutul funcționarilor publici numiți într-o funcție publică și care derulează raporturi de serviciu cu instituția angajatoare, nu se aplică în cazul membrilor Corpului diplomatic și consular al României și personalului contractual încadrat pe funcții specifice ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe”.

Chiar prevederea legală invocată de judecătorul fondului, respectiv art. 618 din O.U.G. nr. 57/2019, normă tranzitorie, face referire la intrarea în vigoare a Titlului II al Codului Administrativ, adică acea secțiune a normei de drept material care nu se aplică în cazul membrilor Corpului diplomatic și consular al României.

Prima instanță adaugă la lege și, în consecință, rezultă o interpretare eronată a acesteia, atunci când afirmă ca ,,...și statutul personalului în discuție are a fi guvernat de normele aplicabile funcției publice, putând exista, desigur, derogări, însă numai în măsura în care sunt justificate de specificul activității respectivei categorii de personal’’.

Legiuitorul, căruia judecătorul nu i se poate substitui niciodată fără a încălca principiul separației puterilor în stat, a fost clar în intenția sa de a delega, în sarcina ministrului afacerilor externe, dreptul de reglementare a accesului în carieră a membrilor Corpului diplomatic și consular al României.

Din moment ce statutul special al Corpului diplomatic și consular al Românei este reglementat prin lege organică, specială și derogatorie de la statutul comun al funcționarilor publici (cu mențiune expresă a legiuitorului, în Codul Administrativ, că statutul comun nu se aplică categoriilor de funcționari ai statului care beneficiază de statute speciale), iar în cuprinsul acestui statut este evocat instrumentul legal prin care se va organiza concursul (ordin al ministrului afacerilor externe), prima instanță nu are niciun fundament în pretenția sa de a se face aplicarea în speță a H.G. nr. 611/2008, pentru că acest act de forță juridică inferioară legii se raportează la o legislație primară care nu este aplicabilă Corpului diplomatic și consular al României.

Altfel spus, dacă statutul funcționarilor publici, prevăzut de Titlul II al Părții a VI-a a Codului Administrativ nu se aplică membrilor Corpului diplomatic și consular al României, existând permisiunea expresă a legiuitorului de a se prevedea în statutele speciale ale unor categorii de funcționari publici inclusiv derogări ce privesc managementul carierei, conform dispozițiilor 381 din O.U.G. nr. 57/2019, raportate la cele ale art. 380 alin. (5) lit. ,,b” din același act normativ, apare greșit raționamentul primei instanțe care a considerat că anumite norme ale H.G. nr. 611/2008 pot servi organizării concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, în virtutea așa-zisei completări a Ordinului ministrului afacerilor externe nr. 732/2021 cu normele de drept comun.

Chiar dacă judecătorul fondului a reținut existența unor similitudini între procedura de selecție prevăzută de Codul administrativ și H.G. nr. 611/2008, pe de o parte, și OMAE nr. 732/2021, pe de altă parte, deosebirile pe care, de-asemenea, acesta le-a observat, sunt în perfect acord cu legislația în baza căreia a fost emis actul administrativ normativ.

Opinia judecătorului fondului este eronată deoarece își întemeiază soluția pe dispoziții care fac parte fie din Titlul II al Părții a VI-a a Codului Administrativ, fie pe dispoziții ale H.G. nr. 611/2008, inaplicabile în speță. Nici prevederile art. 467 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 și nici cele ale art. 4 din H.G. nr. 611/2008 nu pot servi ca temei al pronunțării unei hotărâri legale.

Forța juridică superioară, invocată de prima instanță, atașată atât O.U.G. nr. 57/2019 cât și H.G. nr. 611/2008, nu are nicio relevanță deoarece prioritatea în aplicarea unei norme legale este dată, în primul rând, de specialitatea acesteia.

Actul inferior (ordin de ministru) poate deroga de la alte norme de forță juridică superioară din moment ce legislația primară în virtutea căruia este emis, este derogatorie și vizează un spectru de relații sociale care nu este antamat de actele de forță juridică superioară în legătură cu care ordinul de ministru este comparat.

Dacă Ordinul nr. 732/2021 ar fi fost emis în relație cu H.G. nr. 611/2008, această hotărâre de guvern ar fi fost menționată în formula introductivă a actului administrativ atacat, ceea ce nu este cazul.

Ministrul afacerilor externe, prin edictarea Ordinului nr. 732/2021, nu a depășit nici competențele proprii și nu a adus atingere nici principiilor din Legea nr. 269/2003 ci, dimpotrivă, a realizat voința expresă a legiuitorului, de a adapta concursul la actualitatea din aria de lucru prin ordin, fără a fi necesară modificarea legislației primare.

În respectul principiului adaptabilității serviciului public, consacrat recent prin dispozițiile art. 580 alin. (5) C. adm., legiuitorul a conferit autorității publice flexibilitatea de care aceasta avea nevoie în organizarea și recrutarea resursei unane, prin permisiunea acordată ministrului afacerilor externe de a emite legislație secundară în acest sens (art. 18 din Legea nr. 269/2003).

Legiuitorul a permis legiferarea prin ordin de ministru, în cazul domeniului specific al Ministerului Afacerilor Externe, ceea ce, penfru categoria distinctă a funcționarilor publici, mult mai largă și mai omogenă, a permis prin instrumentul legal al hotărârii de guvern.

Hotărârea de Guvern nr. 611/2008 nu completează Ordinul nr. 732/2021 ci aceste două acte diferite normează diferit, fără niciun raport de complementaritate sau subordonare tematică.

Temeiul legal ce guvemează materia organizării concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României este dat de prevederile art. 18 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, modificările și completările ulterioare, prin care se stipulează organizarea concursurilor de admitere în Corpul diplomatic și consular al României (CDCR) pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Membrii Corpului diplomatic și consular al României nu sunt funcționari publici în sensul restrictiv al termenului, întrucât acestora nu li se aplică prevederile referitoare la funcționarii publici, conform dispozițiilor art. 382 lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul Administrativ).

Prin urmare, OMAE nr. 732/2021 a fost adoptat în conformitate cu prevederile legii speciale în vigoare, care conferă ministrului afacerilor externe prerogativa de a reglementa procedura de organizare a concursului, dispozițiile privind succesiunea probelor de concurs și modalitățile de organizare a fiecărei probe în parte fiind cele rezultate din analiza de oportunitate administrativă a Ministerului Afacerilor Externe.

Totodată, din punct de vedere al analizei de oportunitate, diferența de abordare a organizării probei evaluării finale în raport cu proba testului-grilă și a probei scrise decurge din concepția concursului în ceea ce privește criteriile de selectare, prin filtrare succesivă a candidaților care au profilul potrivit pentru a accede în Corpul diplomatic și consular al României.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la recurs și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe București este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Se reține faptul că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ ca urmare a respingerii sale la proba evaluării finale/interviului din cadrul concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României care s-a desfășurat în perioada martie 2021- martie 2022.

Acțiunea adresată instanței de contencios administrativ a vizat anularea în parte a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, aprobat prin Ordinul nr. 732/2021 al Ministrului Afacerilor Externe, pentru motivul că nu prevede posibilitatea formulării unei contestații împotriva rezultatului la proba interviului.

Ordinul nr. 732/2021 a fost dat în temeiul art. 18 din Legea nr. 269/2003 privind statutul corpului diplomatic și consular, potrivit căruia ,,Concursurile de admitere în Corpul diplomatic și consular al României se organizează pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe.”

Articolul 3 din legea menționată prevede că ,,statutul corpului diplomatic și consular se completează cu prevederile din legislația muncii și Statutul funcționarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se prevede altfel", deci normele funcției publice guvernează și statutul acestui personal diplomatic, în măsura în care dispoziții speciale nu reglementează în alt mod;

Recrutarea funcționarilor publici este reglementată de art. 618 din O.U.G. nr. 57/2019, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, și H.G. nr. 611/2008, fiind asemănătoare cu cea prevăzută de ordinul contestat, cu deosebiri însă la proba interviului, unde este reglementată la funcționarul public obligativitatea notării și formulării contestației împotriva rezultatului examinării;

Astfel, art. 618 C. adm. - text în vigoare la momentul organizării concursului- prevede:,,(1) De la data intrării în vigoare a titlului II al părții a VI-a și până la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 467 alin. (3)-(9) și ale art. 469, cu excepția situației reglementate la art. 619, concursurile de recrutare pentru funcțiile publice vacante din autoritățile și instituțiile publice sunt organizate și se desfășoară, în condițiile legii, astfel (...)

(10) Concursul de recrutare constă în 3 probe succesive, după cum urmează:

a) selecția dosarelor de înscriere, în cadrul căreia comisia de concurs are obligația de a selecta dosarele de concurs pe baza îndeplinirii condițiilor de participare la concurs;

b) proba scrisă, care constă în redactarea unei lucrări și/sau în rezolvarea unor teste-grilă;

c) interviul, în cadrul căruia se testează abilitățile, aptitudinile și motivația candidaților.

(11) Se pot prezenta la următoarea probă numai candidații declarați admiși la proba precedentă.

(13) Pentru probele concursului de recrutare pentru funcțiile publice de execuție și de conducere punctajele se stabilesc după cum urmează:

a) pentru proba scrisă punctajul este de maximum 100 de puncte;

b) pentru interviu punctajul este de maximum 100 de puncte.

(14) Sunt declarați admiși la proba scrisă, respectiv la interviu, candidații care au obținut:

a) minimum 50 de puncte, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție;

b) minimum 70 de puncte, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere.

(15) Punctajul final se calculează prin însumarea punctajelor obținute la proba scrisă și interviu.

(16) După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație.

(17) Comisia de soluționare a contestațiilor admite contestația modificând rezultatul selecției dosarelor, respectiv punctajul acordat de comisia de concurs, după caz, în situația în care:

a) candidatul îndeplinește condițiile pentru a participa la concurs, în situația contestațiilor formulate față de rezultatul selecției dosarelor;

b) constată că punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este mai mare decât cel acordat de comisia de concurs.

(18) Comisia de soluționare a contestațiilor respinge contestația în următoarele situații:

a) candidatul nu îndeplinește condițiile pentru a participa la concurs în situația contestațiilor formulate față de rezultatul selecției dosarelor;

b) constată că punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este mai mic sau egal cu cel acordat de comisia de concurs.

(19) Se consideră admis la concursul pentru ocuparea unei funcții publice vacante candidatul care a obținut cel mai mare punctaj dintre candidații care au concurat pentru aceeași funcție publică, cu condiția ca aceștia să fi obținut punctajul minim necesar. Candidatul declarat admis la concursul de recrutare este numit, potrivit legii, în funcția publică pentru care a candidat.

Recurentul pârât a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 382 din O.U.G. nr. 57/2019 - care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile titlului II C. adm., adică cele ale statutului funcționarului public, menționând la lit. i) pe ,,membrii Corpului diplomatic și consular al României și personalul contractual încadrat pe funcții specifice ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe”.

De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a reținut instanța incidența H.G. nr. 611/2008, pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, acest act normativ raportându-se la o legislație primară care nu este aplicabilă Corpului diplomatic, ci se referă la un regulament de organizare a concursului de recrutare în funcțiile publice, diferit de cel pentru recrutarea membrilor corpului diplomatic și consular.

Se reține că potrivit art. 466 C. adm. - ocuparea funcțiilor publice- (1) ,,Ocuparea funcțiilor publice vacante (...) se poate face în condițiile prezentului cod, precum și în condițiile reglementate de legi speciale cu privire la posibilitatea ocupării, pe perioade determinate, a funcțiilor publice în autorități și instituții publice.

(2) Ocuparea funcțiilor publice vacante se face prin:

a) concurs organizat în condițiile prevăzute la art. 467;

De asemenea, potrivit art. 467 - Concursul pentru ocuparea unei funcții publice din Codul administrativ, ,,(1) Concursul pentru ocuparea unei funcții publice are la bază principiile competiției, transparenței, competenței, precum și pe cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale.

(3) Concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin. (1) și (2), (de stat și teritoriale) cu excepția celor care beneficiază de statute speciale în condițiile legii, are două etape:

a) etapa de recrutare care constă în verificarea cunoștințelor generale și competențelor generale necesare ocupării unei funcții publice, realizată prin concurs național;

b) etapa de selecție care constă în verificarea cunoștințelor de specialitate și competențelor specifice necesare ocupării unei funcții publice vacante, realizată prin concurs pe post.

(10) Procedura de organizare și desfășurare a concursurilor prevăzute la alin. (3) și (7) se aprobă prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2), la propunerea ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice și a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, (o astfel de procedură a fost aprobată prin H.G. nr. 611/2008 - pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici).

Din interpretarea sistematică a textelor de lege indicate rezultă în primul rând că excepția prevăzută la art. 467 alin. (3) C. adm. se referă la etapele concursului pentru ocuparea unei funcții publice, de recrutare și selecție, etape care nu se aplică pentru membrii corpului diplomatic și consular.

Astfel, trimiterea pe care o face art. 467 alin. (3) la art. 385 alin. (1) și (2) se referă la concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin. (1) și (2), cu excepția celor care beneficiază de statute speciale, și care are două etape: etapa de recrutare și etapa de selecție;

Prin urmare, modalitatea de accedere în corpul diplomatic și consular este concursul, fără aplicarea însă a etapelor prevăzute de art. 467 C. adm., de recrutare și selecție.

Această trimitere pe care o face norma de drept indicată, nu are însă nicio legătură cu reglementarea modalității de desfășurare efectivă a concursului, care este realizată în cazul funcționarilor publici prin hotărâre de guvern (H.G. nr. 611/2008 - pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici), iar pentru corpul diplomatic și consular, prin Ordin al ministrului afacerilor externe (în speță prin Ordinul nr. 732/2021).

Important de remarcat este că prin codul administrativ-art. 467 alin. (1) sunt stabilite principiile pentru derularea în general a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice, care în cazul corpului diplomatic nu sunt respectate prin ordinul MAE în ceea ce privește aspectele sesizate, lucru corect reținut de prima instanță;

Sub aspectul care interesează în speța de față, principiile competiției, transparenței, competenței și al egalității accesului la funcția publică pentru toți cetățenii [instituite de dispozițiile art. 467 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019], în procedura de selecție a funcționarilor publici, se constituie într-un remediu împotriva unor potențiale aprecieri arbitrare și sunt de natură să transparentizeze procedura de selecție, oferind șanse egale tuturor candidaților.

Se remarcă respectarea acestora în cazul concursurilor pentru ocuparea celorlalte funcții publice prin instituirea obligativității notării candidaților - art. 618 alin. (13) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 - ,,pentru interviu punctajul este de maximum 100 de puncte.” și art. 61 din H.G. nr. 611/2008 - care detaliază notarea la interviu: ,,(1) Interviul se notează pe baza criteriilor prevăzute la art. 55 alin. (2) și (3) și a punctajelor maxime stabilite de comisia de concurs pentru aceste criterii prin planul de interviu.

(2) Membrii comisiei de concurs acordă punctaje pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la art. 55 alin. (2) și (3). Punctajele se acordă de către fiecare membru al comisiei de concurs în parte, pentru fiecare candidat, și se notează în fișa individuală.

(3) Punctajul final la interviu al fiecărui candidat se stabilește cu respectarea prevederilor art. 59 alin. (4) și (6).

(4) Punctajele obținute de fiecare dintre candidați și mențiunea «admis» ori «respins» se afișează la locul desfășurării concursului și pe pagina de internet a autorității sau instituției publice organizatoare, la secțiunea special creată în acest scop, în termenul prevăzut la art. 59 alin. (2).

(5) Sunt declarați admiși la interviu candidații care au obținut punctajul minim prevăzut de art. 618 alin. (14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, principiile impuse de art. 467 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 sunt respectate în cazul concursurilor pentru celelalte funcții publice și în ceea ce privește posibilitatea formulării de contestații la etapa interviului prin reglementările următoare-art. 618 alin. (16) C. adm. - ,,După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație”, respectiv prin art. 63 și 64 alin. (2) din H.G. nr. 611/2018 -,,După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație.”

Astfel, potrivit art. 467 alin. (1) C. adm., ,,Concursul pentru ocuparea unei funcții publice are la bază principiile competiției, transparenței, competenței, precum și pe cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale.”

Potrivit art. 63 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici:

,,După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație, în termen de cel mult 24 de ore de la data afișării rezultatului selecției dosarelor, respectiv de la data afișării rezultatului probei scrise ori a interviului, la sediul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului, sub sancțiunea decăderii din acest drept”. În continuare, prin art. 64 alin. (2) se arată că: ,,În situația contestațiilor formulate față de rezultatul probei scrise sau a interviului comisia de soluționare a contestațiilor va analiza lucrarea sau consemnarea răspunsurilor la interviu doar pentru candidatul contestatar în termen de maximum 24 de ore de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor”.

Potrivit art. 68, în cazul respingerii contestației, candidatul se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.

Spre comparare cu desfășurarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice, reglementată prin H.G. nr. 611/2008, prin Ordinul nr. 732/2021, contestat în dosarul de față, care aprobă regulamentul de desfășurare a concursului pentru accederea în Corpul diplomatic și consular, secțiunea a 4-a-evaluarea finală, care are loc sub forma interviului, nu prevede posibilitatea notării candidaților, ca în cazul lucrărilor scrise, ci doar pe cea de acordare a calificativelor admis sau respins.

De asemenea, nu este prevăzută posibilitatea contestării acestei evaluări finale sub forma interviului, spre deosebire de etapa lucrărilor scrise, în care rezultatul probei poate fi contestat.

Or, în aceste condiții, nu se poate afirma că se asigură respectarea principiilor afirmate de art. 467 alin. (1) C. adm., în condițiile în care prin actul administrativ cu caracter normativ contestat în speța de față, nu este reglementată, similar celorlalte funcții publice, posibilitatea notării probei interviului și a contestării acestei probe.

Înalta Curte constată faptul că nu sunt întemeiate criticile recurentului pârât, în sensul că prima instanță ar fi făcut aplicarea unui act normativ care nu este incident, H.G. nr. 611/2008, deoarece considerentele sentinței decelează cu claritate aspectele reglementate de acest act normativ, remarcându-se faptul că acesta este utilizat pentru comparare.

În mod corect prima instanță a remarcat că anumite reglementări din ordinul contestat nu se conformează principiului ierarhiei actelor normative, instituit de prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000. În acest text de lege se arată, printre altele, că:

,,Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.

A reținut prima instanță că actul în discuție a fost emis în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 269/2003, privind statutul corpului diplomatic și consular al României, potrivit căruia:

,,Concursurile de admitere în Corpul diplomatic și consular al României se organizează pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe”.

Deși la nivel de aparență, aceste reglementări cu caracter general par a oferi libertate deplină emitentului actului în ceea ce privește stabilirea modalității de evaluare în procedura de selecție a personalului diplomatic și consular, totuși nu se poate face abstracție de cadrul general rezultat din interpretarea sistematică a normelor care reglementează această materie, inclusiv a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 269/2003 care prevăd că

,,Statutul Corpului diplomatic și consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislația muncii și în Statutul funcționarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabilește altfel”, care includ personalul diplomatic și consular în categoria mai largă a funcționarilor publici, chiar dacă acestora li se recunoaște un statut special; ipoteza enunțată este validată și de Curtea Constituțională a României care, în cuprinsul Deciziei nr. 840/14.12.2017 a concluzionat că ,,diplomații sunt funcționari publici cu statut special al căror raport de serviciu ia naștere ca urmare a promovării concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României”

(par. 22).

Prin urmare, și statutul personalului în discuție este guvernat de normele generale aplicabile funcției publice, însă aspectele contestate în speța de față, respectiv încălcarea principiilor reglementate de art. 467 alin. (1) C. adm., nu este justificată sub nicio formă de recurentul pârât pentru această categorie specială de funcționari publici, pentru a putea justifica legalitatea Ordinului contestat.

În aceste condiții, se constată că în cauză nu poate fi reținut motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimatul - reclamant, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3500 RON, Înalta Curte a reținut dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”

, caracterul întemeiat al cererii, și a încuviințat-o.

[1]

Potrivit căruia

Concursurile de admitere în Corpul diplomatic și consular al României se organizează pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe