ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5063/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 08.12.2023, sub nr. x/2/2023, reclamantele A SPRL și B SPRL – Filiala București, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, au solicitat:

Prin Sentința civilă nr. 51 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins atât cererea de suspendare a executării deciziei contestate, cât și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, reclamantele B SPRL - Filiala București și A SPRL au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prioritar față de soluționarea recursului, recurentele-reclamante au solicitat și suspendarea efectelor Deciziei nr. 458/CSP/14.11.2023 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, calea de atac vizând și soluția primei instanțe de respingerere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ.

Criticile subsumate motivului de casare invocat (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material) vizează, în esență, următoarele aspecte: interpretarea greșită de către instanța de fond a prevederilor legale ale art. 8 alin. (1) din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1443/2019, art. 57 alin. (2) și art. 63 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, precum și analiza eronată a primei instanțe privind modul de aplicare și coroborare a prevederilor legale ce reglementează onorariul practicianului în insolvență.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurentele-reclamante au susținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește nelegalitatea organizării și finalizării de către ANAF a procedurii sale interne de selecție în vederea susținerii/desemnării unui practician în insolvență, prima instanță a reținut aplicabilitatea prevederilor legale ale art. 8 alin. (1) din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1443/2019, respectiv ale art. 57 alin. (2) și art. 63 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, însă le-a interpretat și aplicat greșit, lipsind coroborarea cu celelalte prevederi legale aplicabile: alin. (3) – alin. (6) ale art. 57 art. 63 din Legea 85/2014, respectiv art. 12 alin. (2) din Ordinul 1443/2019, ca și raportarea la principiile procedurii insolvenței și la considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr. 540/2022 și 663/2021.

Conform art. 12 alin. (2) din Ordinul 1443/2019, organul fiscal, respectiv comisia competentă de selecție din cadrul ANAF, avea obligația legală de a finaliza procedura de selecție până la data adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea practicianului în insolvență, întârzierea sau decalarea acesteia nefiind permisă decât pentru motive bine justificate și în mod excepțional.

Or, în cazul de față, procesul intern al ANAF de selecție a practicianului de susținut spre desemnare drept lichidator judiciar al debitoarei C a întârziat din 21 decembrie 2022 (data primei adunări a creditorilor cu atare ordine de zi) până în 14.11.2023 (data emiterii deciziei contestate și finalizarea procesului de selecție), fără ca decizia contestată să indice motivele întârzierii respective.

Prima instanță, în mod eronat, a validat, în considerentele hotărârii recurate, teza conform căreia acest proces de selecție poate fi efectuat oricând de către ANAF, apreciind că este suficient ca, în adunările generale ale creditorilor având atare ordine de zi, organul fiscal să precizeze că procesul său intern de selecție nu este finalizat, or, în opinia recurentelor-reclamante, procedându-se în această manieră, în care ANAF, practic, își rezervă sine die dreptul de a acționa în vederea selecției oricând, rămân golite de conținut scopul și sensul reglementarii procedurii de selecție, respectiv prevederile art. 8 alin. (1) și 12 alin. (2) din Ordinul 1443/2019 și, totodată, sunt încălcate vădit imperativele celerității, previzibilității, stabilității și transparenței procedurilor de insolvență.

Recurentele-reclamante au reiterat că, după deschiderea procedurii de faliment a debitoarei în 29.09.2021, au convocat, în vederea confirmării în calitate de lichidator judiciar, mai multe ședințe ale adunarilor generale ale creditorilor, respectiv la datele: 21.12.2022, 10.02.2023, 24.02.2023, 25.10.2023, însă ANAF a demarat organizarea unei proceduri de selecție în 29.06.2023, finalizată la 14.11.2023-data deciziei contestate.

Sub acest aspect, judecătorul fondului s-a limitat la a indica doar că posibilitatea convocării mai multor adunări ale creditorilor ”pentru confirmarea lichidatorului provizoriu sau desemnarea unui alt lichidator” este statuată inclusiv de Decizia CCR nr. 540/2022, paragraful 19, deși raționamentul CCR se referă la alte aspecte și se interpretează coroborat și cu paragrafele 18 și 22.

Totodată, prima instanță a reținut, în mod greșit, ca fiind suficient că ANAF s-a pronunțat la prima adunare a creditorilor (din 21.12.2022) "cu privire la alegerea unui alt lichidator prin derularea procedurii prevăzute de Ordinul 1443/2019".

Or, acest aspect este, de asemenea incorect, întrucât votul ANAF, consemnat în procesul-verbal al ședinței respectivei adunări, a fost în sensul că își va exercita opțiunea legală de a parcurge procedura sa internă de selecție în vederea susținerii în adunarea creditorilor, fără a indica un termen sau o limită/indicație temporală, fără a menționa, niciunde, că optează pentru alt practician în insolvență.

Recurentele-reclamante au susținut că exercitarea dreptului ANAF de a selecta intern practicianul pe care urmează a-l susține în cadrul adunării creditorilor, cu atare ordine de zi, nu poate fi lipsită de limită temporală, în condițiile în care nu prezintă și nu invocă motive temeinic justificate ale întârzierii procedurilor interne, în sensul art. 12 alin. (2) din Ordinul nr. 1443/2019.

De asemenea, au mai susținut că, prin Deciziile nr. 663/2021 si nr. 540/2022 ale Curții Constituționale a României, interpretarea textelor legale invocate a fost efectuată și decisă în sensul expus de reclamante (para. 15 din Decizia CCR nr. 663/2021, para. 18 și para. 22 din Decizia CCR nr. 540/2022), însă considerentele acestora au fost, de asemenea, aplicate eronat, fracționar și scoase din context de către prima instanță.

Cu titlu de practica judiciară, recurentele-reclamante au indicat Sentința civilă 74/PI/31.01.2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/30/2023, în care s-a reținut existența limitei temporale a datei primei ședințe a adunării generale a creditorilor, în ce privește finalizarea procedurii interne de selecție a ANAF în vederea exercițiului opțiunii sale legale.

Hotărârea recurată a fost criticată de recurente și din perspectiva analizei eronate a primei instanțe privind modul de aplicare și coroborare a prevederilor legale ce reglementează onorariul practicianului în insolvență, în ceea ce privește stabilirea caracterului său disproporționat și neconform cu rigorile legale (componenta fixă fiind indicată în euro, nu în lei), cu referire la onorariul propus de reclamantă prin oferta ce a fost descalificată de ANAF prin decizia contestată.

În ceea ce privește această critică, recurentele-reclamante au arătat că, deși prima instanță reține lipsa unui temei de drept corect în decizia contestată, apreciază, în mod greșit, acest aspect drept o simplă eroare materială, care nu poate afecta legalitatea actului administrativ.

În opinia recurentelor, indicarea, drept temei de drept avut în vedere de emitentul deciziei contestate, a art. 9 alin. (3) lit. e text care se referă la condiții de eligibilitate a ofertei transmise, care, în realitate, erau îndeplinite de reclamante, nu poate constitui o simplă eroare materială, precum ar fi fost omisiunea unor litere dintr-un cuvânt.

Referitor la cuantumurile onorariilor propuse prin celelalte oferte, recurentele-reclamante au considerat că acestea trebuie apreciate prin prisma incidenței prevederilor Codului Civil - art. 1660 și 1854 alin. (2) și alin. (3) și ale OUG nr. 86/2014 - art. 38 alin. (1) și alin. (2) astfel cum stipulează art. 10 din Ordinul nr. 1443/2019, atare onorarii modice sau în cuantum mic și nesemnificativ față de anvergura procedurii de faliment în discuție neconstituind un preț/onorariu serios în sensul legii.

În speță, onorariul propus de către recurente se încadrează în limitele impuse de Ordinul nr. 1443/2019 (1-5%) și a fost propus în considerarea dificultăților tehnice, logistice, legale și materiale ale activităților specifice necesare pentru administrarea/lichidarea patrimonială a unui debitor de dimensiunile și anvergura C.

Cu privire la descalificarea ofertei recurentelor pentru că partea fixă a onorariului propus nu a fost exprimată în lei, ci în euro, recurentele-reclamante au arătat că hotărârea recurată nu a analizat incidența textelor legale sus-menționate, a căror aplicabilitate este stabilită de art. 10 alin. (2) din Ordinul nr. 1443/2019, care stipulează că onorariul propus prin oferta sa de către practician este suficient să fie determinat sau cel puțin determinabil. Or, indicarea în oferta recurentelor a unui onorariu fix, care permite determinarea valorii sale corespondente în lei, satisface scopul și intenția legiuitorului, fiind îndeplinite condițiile de validitate sub acest aspect a documentației transmise.

În ceea ce privește solicitarea referitoare la suspendarea efectelor Deciziei nr. 458/CSP/14.11.2023, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, recurentele-reclamante au susținut, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că sunt îndeplinite condițiile legale impuse de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reiterând concluziile formulate în fața primei instanțe.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Pe parcursul soluționării recursului, la 12 martie 2024, recurentele-reclamante au formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 85/2014.

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din 7 noiembrie 2024, reprezentantul recurentei-reclamante a precizat, oral, că înțelege să nu mai susțină această cerere, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 14/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că recursul este fondat, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia nr. 458/CSP/14.11.2023, Comisia de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul ANAF a dispus descalificarea consorțiului de practicieni în insolvență format din B SPRL-Filiala București și A SPRL în ceea ce privește procedura de insolvență a debitoarei SC C SRL, reținând neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 9 alin. (3) lit. e și art. 10 alin. (1) lit. a din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1443/2018 privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență.

În acest context, reclamantele au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat: revocarea/anularea în întregime a procedurii de selecție efectuate de ANAF și finalizate cu Decizia nr. 458/CSP/14.11.2023, precum și revocarea tuturor actelor subsecvente deciziei contestate; în subsidiar, revocarea/anularea rezultatului procedurii de selecție a ofertantului pentru susținerea desemnării acestuia în procedura de insolvență privind debitorul C S.R.L., cu consecința dispunerii în sarcina ANAF a refacerii procedurii de selecție și evaluare a ofertelor prin luarea în considerare și efectuarea evaluării și pentru oferta depusă de consortiul petent; suspendarea efectelor Deciziei nr. 458/CSP/14.11.2023 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, conform prevederilor art. 15 din Legea nr.554/2004.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins, ca neîntemeiate, atât cererea de suspendare a deciziei contestate, cât și acțiunea reclamantei, constatând, în ceea ce privește suspendarea executării deciziei, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Pe fondul cererii, prima instanță a reținut că desfășurarea procedurii de selecție a lichidatorului judiciar conform Ordinului nr. 1443/2019 s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile procedurii de insolvență.

Recurentele-reclamante B SPRL - Filiala București și A SPRL au formulat critici de nelegalitate împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că intimata-pârâtă a desfășurat procedura de selecție într-un interval de timp foarte lung, deși ar fi trebuit, sub sancțiunea decăderii, să finalizeze procedura de selecție până la momentul primei adunări generale a creditorilor având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, critici pe care instanța de control judiciar le apreciază ca fiind întemeiate.

Conform art. 57 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 85/2014:

”(2) În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i și onorariul.(...) Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situație nu va mai fi necesară confirmarea Judecătorului Sindic. Prima ședință a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia.

(3) Creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul."

Instanța de control judiciar constată că, ulterior pronunțării hotărârii recurate, prin Decizia nr. 14 din 16 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: ”În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 57 alin. (3) coroborate cu dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar poate fi exercitată cel mai târziu la data primei ședințe a adunării creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.”.

În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, astfel, că:

,,124. Prima ședință a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, reglementată de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un termen procedural legal imperativ, în sensul art. 180 alin. (1) teza I dinC. proc. civ., fiind vorba de intervalul de timp în care trebuie îndeplinit actul de procedură ce concretizează exercitarea dreptului creditorului majoritar, respectiv confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar

(...)

Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că, prin sentința nr. 4578/29.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/3/2014*, definitivă prin respingerea apelului, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment, prin procedura generală, a debitorului C SRL și a numit lichidator judiciar provizoriu pe consorțiul format din B SPRL-Filiala București și A SPRL.

Prima adunare a creditorilor, după deschiderea falimentului în privința debitorului C SA, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, a fost la 21.12.2022. Ulterior, în vederea confirmării în calitate de lichidator judiciar, au fost convocate mai multe ședințe ale adunarilor generale ale creditorilor, respectiv la 10.02.2023, 24.02.2023, 25.10.2023, însă ANAF a demarat organizarea unei proceduri de selecție în 29.06.2023, procedură finalizată la 14.11.2023.

În aceste condiții, în raport cu dezlegările obligatorii stabilite prin Decizia nr. 14 din 16 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța de control judiciar constată că intimata-pârâtă ANAF trebuia să finalizeze procedura de selecție până la data primei ședințe a adunării creditorilor, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, respectiv 21.12.2022, limita temporală instituită de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, aplicabilă și în cazul prerogativei creditorului majoritar, reglementată de alin. (3) al aceluiași text legal, fiind depășită la momentul emiterii deciziei contestate, 14.11.2023.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că Decizia nr. 458/CSP/14.11.2023, prin care Comisia de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul ANAF a dispus descalificarea consorțiului de practicieni în insolvență format din B SPRL-Filiala București și A SPRL în ceea ce privește procedura de insolvență a debitoarei SC C SRL, este nelegală, impunându-se anularea acesteia.

Referitor la solicitarea reclamantelor de revocare a actelor subsecvente deciziei contestate, instanța de control judiciar reține că acestea nu sunt individualizate și, în consecință, nu pot fi supuse controlului judecătoresc.

Totodată, suspendarea executării deciziei contestate, solicitată de recurentele-reclamante în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu va mai fi analizată, având în vedere că, prin prezenta decizie, cauza a fost soluționată în mod definitiv.

Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite, în parte, acțiunea, va anula Decizia nr.458/CSP/14.11.2023 a Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul ANAF și va respinge, în rest, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele B SPRL - Filiala București și A SPRL împotriva sentinței nr. 51 din 15 ianuarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite, în parte, acțiunea.

Anulează Decizia nr.458/CSP/14.11.2023 a Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul ANAF.

Respinge în rest acțiunea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.