Decizia nr. 5553/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 42/2023 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2018, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat anularea Deciziei nr. 119.099/15.11.2017 privind soluționarea contestației, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/01.08.2017, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin încheierea din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios și fiscal a dispus suspendarea judecății, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 42 din 03 martie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 42 din 03 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare București SPRL, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "(1) Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 29 noiembrie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 29 mai 2024. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu reiese vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.